Respingerea ca prematură a acţiunii privind anularea unei decizii emise de Camera de Conturi Alba, în condiţiile nesoluţionării contestaţiei formulate împotriva acesteia.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 5643 din data de 08.07.2014
Respingerea ca prematură a acțiunii privind anularea unei decizii emise de Camera de Conturi Alba, în condițiile nesoluționării contestației formulate împotriva acesteia.
În lipsa soluționării contestației prin încheiere de către Curtea de Conturi, soluția care ar fi trebuit pronunțată de Tribunalul Alba este aceea de admitere a acțiunii în sensul de a fi obligată pârâta să soluționeze contestația împotriva Deciziei 26/2012, iar acțiunea prin care se solicită anularea Deciziei 26/2012 să se respingă ca prematură.
O atare soluție împiedică analizarea legalității punctului B din Decizia 26/2012 și deci a motivelor de recurs invocate cu privire la legalitatea măsurilor dispuse.
Secția de contencios administrative și fiscal - Decizia nr. 5643/08 iulie 2014
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul Orașul O.M., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Județului A., a solicitat să fie anulată parțial Decizia nr.26/13.07.2012 emisă de către directorul Camerei de Conturi a județului A., respectiv a secțiunii Abateri de la legalitate și regularitate care au creat prejudicii, punctul 1, literele a, b și c din partea de motivare a deciziei precum și a secțiunii B. Referitor la abaterile de la legalitate și regularitate care au creat prejudicii, punctul 1. din dispozitivul Deciziei în cauză, prin care au fost obligați la efectuarea "unei cercetări administrative la nivelul U.A.T. Orașul O.M. pentru clarificarea diferenței dintre elementele de pod primite cu titlu gratuit de la U.A.T. Municipiul A. stabilirea eventualelor sume cu care a fost prejudiciată entitatea și luarea de măsuri de recuperare a prejudiciului astfel stabilit de la persoanele cu atribuții în domeniu", ca netemeinică și nelegală și să se dispună reverificarea operațiunilor consemnate în Cap. 1, punctul 6 din Procesul verbal de constatare nr.6837/15.06.2012, încheiat de auditorii externi - reprezentanți ai pârâtei, cu ocazia controlului efectuat.
În fapt, a arătat că în perioada 02.05.2012 - 15.06.2012 pârâta Camera de Conturi a Județului A., a efectuat, prin auditorii publici externi ec. T.E. și ec. P.I., acțiunea de audit financiar asupra contului anual de execuție al bugetului de stat pe anul 2011 la UAT Orașul O.M., ocazie cu care au fost verificate și aspectele legate de preluarea, cu titlu gratuit, de către UAT O.M., de la UAT Municipiul A., a bunurilor denumite "elemente de pod" precum și înregistrarea în contabilitate și mai apoi valorificarea acestor bunuri.
Prin sentința civilă nr. 5104/CAF/2013 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Orașul O.M. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Județului Alba și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienta SC I. SA.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin decizia 26/13.07.2012 - secțiunea Abateri de la legalitate și regularitate care au creat prejudicii, punctul 1, literele a, b și c (fila X și urm. - dosar inițial) "nu s-a procedat la înregistrarea în evidența contabilă și tehnic operativă a unor bunuri care constituie domeniu public și privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale.
Din verificarea efectuată au rezultat următoarele:
a. Nu s-au recepționat și înregistrat în evidența contabilă a UAT orașul O.M. elemente de pod, primite cu titlu gratuit de la UAT mun. A., care au făcut obiectul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004, 04/03.01.2005 și respectiv 3149/08.09.2006, în cantitate de 904.801,04 kg, a căror fostă și actuală locație nu rezultă din documentele prezentate de entitatea auditată.
b. Nu s-au recepționat și s-au înregistrat cu întârziere în evidența contabilă a UAT orașul O.M. (luna decembrie 2006) elemente de pod primite cu titlu gratuit de la UAT mun. A., , care au făcut obiectul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004, 04/03.01.2005 și respectiv 3149/08.09.2006, în cantitate de 844.752,15 kg (stabilită în timpul auditului), a căror locație s-a stabilit din adresa 70/26.01.2007 a SC I. SRL C., F-ca de țigle Teiuș, ca fiind la această societate. Înregistrarea în contabilitatea UAT orașul O.M. a elementelor de pod în cantitate de 832.621,49 kg și valoare de 333.048,40 lei s-a făcut în baza acestei adrese 70/26.01.2007 a SC I. SRL C. fără a exista vreo relație contractuală cu această societate (contract de prestări de servicii - pentru transport, proces verbal de custodie - pentru depozitare și pază etc.), care să stabilească cantitățile de bunuri predate acestei societăți și să garanteze păstrarea în condiții de siguranță a acestora.
Singurele documente identificate prin care se recunoaște inițial unilateral de către SC I. SRL C. preluarea în custodie a acestor bunuri sunt: adresa Primăriei or. O.M. - Biroul Urbanism nr. 13560/20.12.2004, către Primăria mun. A., prin care se împuternicește dl. ing. G.T. - director al SC I. SRL C. să ridice materialele din procesul verbal de predare - primire 13560 din 17.12.2004 și "Nota"; transmisă cu adresa nr. 37/25.01.2005 a SC I. SRL C., înregistrată la UAT or. O.M. sub nr. 985/28.01.2005, prin care este prezentat stocul de elemente de pod existente în depozitul acestei societăți și în care se precizează că "Prezenta Notă"; poate ține loc de proces verbal de custodie între Primăria O.M. și SC I. SRL C. până la semnarea procesului verbal de predare între Unitatea Militară C., Primăria A. și Primăria O.M.
c. Nu s-a clarificat până la data prezentului audit de către UAT or. O.M. diferența de 387.712,15 kg, dintre cantitatea inițială de elemente de pod înregistrată în contabilitate (corectată în timpul auditului) de 844.752,15 kg și cea vândută de UAT or. O.M. prin licitație, ca deșeuri de fier, în urma casării elementelor de pod, în cantitate de 457.040,00 kg.
Valoarea estimată a bunurilor de natura elementelor de pod ce nu poate fi justificată de entitatea auditată este de 1.098.636,21 lei.";
Analizând înscrisurile cu valoare probatorie depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesele verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004 și respectiv 04/03.01.2005 (filele 58, 62 și 67 - dosar inițial) Primăria Aiud a predat către Primăria O.M. elemente de pod descrise detaliat în cele 3 acte. Ulterior prin procesul verbal 3149/08.09.2006 (fila X- dosar inițial), cele două entități au rectificat elementele de pod care au făcut obiectul transmiterii, urmare a confruntării evidențelor scriptice cu bunurile real transferate. Acest ultim proces verbal a fost semnat de reprezentanții legali ai celor două primării, fără obiecțiuni.
Instanța nu a avut în vedere pretinsele omisiuni în privința actelor adiționale proceselor verbale, teză avansată de reclamant, pentru că posibila lipsă îi este cel puțin parțial imputabilă, având în vedere că este semnatar fără obiecțiuni, prin reprezentant al celor 4 procese verbale, nimeni neputându-și invoca propria culpă. De asemenea, lipsa unor documente justificative la preluarea de la UM, conform adresei 138/11.05.2010 îi este imputabilă direct sau prin prepușii pe care a înțeles să-i mandateze.
Instanța nu a avut în vedere nici adresa 2518/14.03.2006 (fila X - dosar inițial), întrucât reclamanta declară în mod unilateral procesul verbal 3149/08.09.2006 nul, deși acest act este bilateral. Singurele modalități prin care se putea reveni asupra celor constatate prin acest proces verbal erau o revenire bilaterală consensuală a părților semnatare, respectiv o contestație judiciară. Reclamanta nu a dovedit parcurgerea acestor căi, astfel că ineficientizarea unui act bilateral prin voință unilaterală este inadmisibilă și neproducătoare de efecte juridice. În ședința publică din data de 15.04.2013, reclamantul, prin reprezentant, a recunoscut că nu a atacat procesul verbal 3149/08.09.2006.
În privința susținerilor reclamantei față de predarea doar scriptică a elementelor de pod, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în cuprinsul proceselor verbale nr. 13560/17.12.2004, 13772/27.12.2004 și respectiv 04/03.01.2005 (filele X - dosar inițial) se face mențiunea că predarea bunurilor era efectuată la data încheierii proceselor verbale conform adreselor 13558/17.12.2004 și 13770/27.12.2004, respectiv că predarea s-a efectuat de către UM 01626, iar procesul verbal 3149/08.09.2006 este rectificativ, având în vedere tocmai elementele de pod real transferate. Așadar, s-a reținut a fi irelevantă perioada necesară preluării elementelor de pod, atâta timp cât preluarea era finalizată la data încheierii proceselor verbale.
Instanța nu a avut în vedere înscrisul de la file 69 - dosar inițial, întrucât este un act unilateral al reclamantei, prin care împuternicește un terț să ridice materialele din procesele verbale nr. 13772/27.12.2004 și 04/03.01.2005. Din punct de vedere probator, actului unilateral al reclamantei nu i se poate recunoaște o forță juridică superioară față ce procesele verbale nr. 13772/27.12.2004 și 04/03.01.2005, acte bilaterale asumate.
Din procesul verbal încheiat la data de 11.01.2005 de IPJ A. (fila X - dosar inițial), instanța a avut în vedere că s-a constatat de către poliția judiciară că elementele de pod primite cu titlu gratuit de către reclamantă nu sunt înregistrate în evidența contabilă a acesteia, justificându-se această împrejurare prin lipsa valorii exacte și a lipsei spațiului de depozitare pentru piesele aflate în depozitul C. Ulterior, se recunoaște că și pentru aceste bunuri s-a efectuat recepția, de către SC I. SRL C. Așadar, mențiunile din actul contestat cu privire la neînregistrarea în contabilitate a elementelor de pod se coroborează cu aspectele de rezultă din procesul verbal încheiat la data de 11.01.2005 de IPJ A.
În privința cantității de elemente de pod recepționate de reclamantă, instanța a constatat că la data de 25.01.2005, SC I. SRL C. recunoștea deținerea unor elemente de pod proprietatea reclamantei, pentru ca la data de 26.01.2007, prin adresa 70 (fila X - dosar inițial), aceeași societate actualiza bunurile aflate în detenția sa, cu mențiunea că operase scăderea celor ce fuseseră transferate către Primăriile S. și L. La această dată valoarea elementelor de pod rămase era de 832.621,49 lei. Instanța a constatat că prin adresa 11496/18.11.2005 și adresa 6312/07.07.2005 (filele X - dosar inițial), reclamanta aprobase transferul către Primăria Stremț, respectiv către Primăria Livezile a unor elemente de pod, acestea fiind cele la care se făcea referire în adresa 70/26.01.2007 a SC I. SRL C.
Cantitatea rezultată în urma auditului a elementelor de pod a fost de 844.752,15 kg, cantitatea inițială fiind de 904.801,04 kg, Din cantitatea de elemente de pod înregistrată în contabilitate (corectată în timpul auditului) de 844.752,15 kg, reclamanta a vândut la licitație publică doar cantitatea de 456.497 kg, conform procesului verbal de adjudecare din 13.12.2010 , cantitatea fiind determinată pe baza adresei 70/26.01.2007, conform mențiunilor din înscrisul de la fila X.
Instanța a constatat că elementele de pod se găseau în detenția SC I. SRL C. fără ca pentru acestea să se fi încheiat anterior vreun act juridic (contract de prestări de servicii - pentru transport, proces verbal de custodie - pentru depozitare și pază etc.), astfel cum rezultă din decizia atacată, împrejurare confirmată de reclamant, prin reprezentant, în ședința publică din data de 15.04.2013.
Instanța a apreciat surprinzătoare susținerea reclamantei, potrivit căreia diferența este justificată de sustragerile din detenția SC I. SRL C. sau a condițiilor de depozitare, având în vedere că toate sustragerile anterioare emiterii adresei 70/26.01.2007 au fost avute în vedere de SC I. SRL C. la redactarea actului (cele raportate prin adresele 806 și 938 din 2006), iar cele ulterioare, raportate prin adresele 928 și 1015 din 2008, fac referire la elemente de pod în cantitate de totală de 37.813,36 kg. De asemenea, la data de 19.05.2010, prin adresele 6619, 6621 și 6620 emise către Primăriile F., L.M. și U. , reclamanta recunoștea expres și voluntar faptul că deține o cantitate de 731.957,32 kg elemente metalice de pod, pentru ca în același an, la nici 7 luni distanță, cantitatea de elemente de pod vândute la licitație publică către SC C.T. SRL HUNEDOARA să fie de 456.497 kg, fără ca între timp să fie raportate noi sustrageri. Este evident că doar condițiile de depozitare nu puteau genera această reducere a cantității de elemente de pod.
Prin raportare la aspectele rezultate din administrarea probei cu înscrisuri, instanța a apreciat că toate aspectele consemnate în decizia atacată sunt legale, prin raportare la prevederile art. 6 al. 1 și 2, art. 7, art. 10 și 11 din Legea nr.82/1991 și art. 1.4.1, cap. II - pct. 2.7.1.1, pct. 1.2.3., pct. 2.1.2.3., pct. 2.1.3. și pct. 3.2 din Ordinul nr.1917/2005, precum și temeinice, astfel că toate susținerile reclamantului sunt neîntemeiate. De asemenea, aspectele rezultate din administrarea cauzelor penale la care s-a făcut referire pe parcursul soluționării prezentei cereri sunt irelevante, ele putând servi cel mult la un eventual regres al reclamantului împotriva persoanelor fizice, în măsura în care vor fi găsite vinovate de săvârșirea de infracțiuni al căror element material să fie descris în decizia atacată.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța, în baza art. 10 și 18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Orașul O.M. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi a Județului A.
Față de soluția privitoare la cererea principală, în baza art. 49 al. 3 și urm. Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului formulată de către intervenienta SC I. SA pentru aceleași motive ca și cele indicate în privința cererii principale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către pârâtă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Orașul O.M. prin Primar solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În expunerea motivelor arată că instanța a procedat la soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nu s-a pronunțat asupra aspectelor cu care a fost investită, axându-se cu prioritate pe probleme care vizează situația elementelor de pod la alte momente decât cel al preluării bunurilor.
În subsidiar, solicită, în baza art.304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, apreciind că sentința se bazează pe motivații contradictorii sau străine de natura pricinii.
În acest sens, arată că în considerentele sentinței nu se regăsesc motivele care au stat la baza respingerii contestației, referitoare la modalitatea utilizată de către pârâtă pentru identificarea bunurilor denumite elemente de pod, a calculului cantității acestora inclusiv sub aspectul greutății pe fiecare tip de element în parte, precum și a valorii acestora avute în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului, fiind evocate cu preponderență aspecte care privesc situația elementelor de pod la cu totul alte momente, cu mult după momentul preluării bunurilor și care nu au nici un fel de relevanță, fiind străine de obiectul dedus judecății.
Cu privire la probațiune, consideră că i-a fost încălcat și acest drept întrucât a arătat instanței de fond că înțelege să se folosească în probațiune de actele depuse odată cu cererea introductivă, de cele depuse la termenul din 15.04.2013 și ulterior, de acte din dosarul penal nr.784/P/2007. Datorită faptului că răspunsul parchetului a fost nemulțumitor, determinat însă de solicitarea eronată a instanței de fond, care a precizat că solicită soluția dispusă în dosarul penal și nu actele indicate de către reclamant și încuviințate în prealabil prin încheierea din data de 27.05.2013, arată că a insistat cu solicitarea comunicării acelor acte, însă instanța, declarându-se mulțumită de răspunsul parchetului, nu a mai dat curs solicitării, îngrădindu-i-se astfel dreptul la apărare după ce, în prealabil, i-a fost respinsă și proba cu martori.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinare intimata Curtea de Conturi solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:
Camera de Conturi a Județului A. a efectuat acțiunea privind "Auditul financiar asupra contului anual de execuție al bugetului local pe anul 2011"; la unitatea administrativ teritorială Orașul O.M., stabilind deficiențe potrivit Procesului verbal de constatare înregistrat sub nr. 6837/15.06.2012, aflat la fila X din dosarul inițial al Curții de Apel Alba Iulia.
Prin Decizia nr. 26/2012 a Camerei Conturi a Județului A. s-au dispus măsuri în vederea abaterilor de la legalitate și acolo unde acestea au produs prejudicii și măsuri de calculare și recuperare a acestora.
Nemulțumit de măsurile de la lit.B a deciziei, reclamantul a formulat contestația nr. 8598/30.07.2012, la care Camera de Conturi a Județului A. îi răspunde cu adresa nr.1415/9.08.2012 în sensul că procedura de soluționare a contestațiilor este cea reglementată în prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, pct. 204, 205, 206, 207, 208, 209 și 210, iar entitatea auditată trebuie să pună în aplicare în termenul stabilit măsurile din decizia 26/2012, nerespectarea acestora constituind infracțiune.
Reclamantul a atacat în instanță decizia 26/2012 solicitând anularea parțială a acesteia în ce privește pct.B, în condițiile în care contestației formulate în 30.07.2012 i s-a răspuns prin adresa 1415/9.08.2012.
Este de observat că prin vechiul Regulament al Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea 130/2010 în forma din anul 2012, la punctele 204-210 este reglementată procedura de contestare a actelor încheiate de structurile județene ale Curții de Conturi.
Deși reclamantul a formulat contestație în termenul prevăzut de pct. 204 și la structura Curții de Conturi care a emis decizia așa cum prevede Regulamentul, se observă că în loc să înainteze potrivit art. 211 pct. b Curții de Conturi a României procesul verbal, decizia, contestația și punctul de vedere al directorului adjunct - Comisiei de soluționare a contestațiilor potrivit art. 213 în vederea soluționării contestației prin încheiere conform art.219, directorul Camerei de Conturi Alba formulează doar un răspuns prin care argumentează necesitatea aplicării Deciziei 26/2012.
Întrucât Regulamentul prevede la art.223 lit. d că în cazul încheierilor pronunțate ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise la nivelul camerelor de conturi județene, conducătorul entității verificate se poate adresa secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, ceea ce se atacă în instanța de contencios administrativ este încheierea prin care Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a soluționat contestația.
Faptul că reclamantul a atacat în instanță Decizia 26/2012 și nu încheierea prin care i s-a soluționat contestația ar trebui să constituie un temei de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, în condițiile în care procedura stabilită de Regulament ar fi fost parcursă corect.
Însă se observă că reclamantul a urmat această procedură și ceea ce ținea de faptul său personal a efectuat întocmai - respectiv a formulat contestația în termen și a înaintat-o structurii emitente.
Întrucât neparcurgerea în continuare a procedurii - înaintarea contestației către Comisia de soluționare a contestațiilor și pronunțarea încheierii de soluționare a contestațiilor - nu sunt imputabile reclamantului, ci pârâtei, instanța nu va aplica sancțiunea asupra acțiunii de față.
Însă, constatând că nici nu poate analiza acțiunea reclamantului în ce privește anularea Deciziei 26/2012 în lipsa soluționării contestației prin încheiere de către Curtea de Conturi, instanța de recurs apreciază că soluția care ar fi trebuit pronunțată de Tribunalul Alba este aceea de admitere a acțiunii în sensul de a fi obligată pârâta să soluționeze contestația împotriva Deciziei 26/2012, iar acțiunea prin care se solicită anularea Deciziei 26/2012 să se respingă ca prematură.
O atare soluție împiedică analizarea legalității punctului B din Decizia 26/2012 și deci a motivelor de recurs invocate cu privire la legalitatea măsurilor dispuse.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, 304 pct. 9 Cod procedură civilă și 312 alin. 2 Cod procedură civilă instanța a admis recursul reclamantului, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Curtea de Conturi a României să soluționeze prin încheiere contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei 26/13.07.2012 a Camerei de Conturi a Județului A. Și cererea de intervenție în interesul reclamantului a fost admisă în aceleași limite.
S-a respins ca prematură acțiunea reclamantului pentru anularea parțială a Deciziei 26/2012.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Acte ale... | Aplicabilitatea sentinţei nr. 835/2012 pronunţată de Curtea... → |
|---|
