Suspendarea executării actului administrativ contestat. Condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ: caz bine justificat şi prejudiciu iminent
| Comentarii |
|
Simpla invocare a unor motive de fapt şi drept ce susţin pretinsa nelegalitate a actului administrativ, motive ce pentru a fi verificate impun cercetarea fondului cauzei, nu creează o îndoială puternică şi nu răstoarnă prezumţia de legalitate. Dovedirea existenţei uneia dintre condiţii, nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea câtă vreme cea de a doua condiţie nu este îndeplinită; cele două condiţii se cer a fi întrunite cumulativ.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 144 din 3 februarie 2011
Prin sentința nr. 723/22.06.2010, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția autorității lucrului judecat și a prematurității și a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC M.T. SRL Târgu - Mureș în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, dispunând suspendarea Deciziei de impunere nr. 69/24.04.2009 și nr. 82/05.05.2009, pentru suma de 419.196 lei emise de pârâtă, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ împotriva respectivelor acte administrative.
Instanța a reținut că prin Sentința nr. 86/2010 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost soluționată o cerere de suspendare împotriva Deciziei de impunere nr. 69/2009, dar întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, prin urmare, s-a apreciat că nu există identitate de cauză, deoarece cererea de suspendare care formează obiectul cauzei deduse judecății, este întemeiată pe art. 15 din același act normativ. De asemenea, s-a avut n vedere faptul că prin încheierea nr. 153/2010 s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a Deciziei nr. 69/2009, din cauza faptului că lipsea cerința de a exista o cerere în anularea actului administrativ fiscal, astfel că, nefiind analizată pe fond cererea, s-a apreciat și de această dată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.civ.
Pe fondul cererii de suspendare s-a ținut cont de faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta are de onorat diverse obligații comerciale, credite bancare, are angajați pentru care are obligații de a plăti salariile, prin urmare, este dovedit prejudiciul pe care l-ar suferi prin punerea în executare a actelor administrative contestate.
Cu privire la îndoiala asupra legalității actelor, instanța a precizat că nu se poate pronunța asupra fondului obligațiilor stabilite, dar că un element esențial este acela că prin acțiunea în contencios administrativ s-au invocat aspecte de fapt și texte de lege pentru care consideră că și-a desfășurat în conformitate cu legea activitatea.
Pârâta D.G.F.P. Mureș a formulat recurs împotriva hotărârii prin care s-a admis cererea de suspendare, motivând că, o solicitare de suspendare a actului administrativ fiscal întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 republicată presupune în primul rând promovarea unei acțiuni în anularea respectivului act și că, fie că este cuprinsă în acțiunea prin care se solicită anularea actului, fie că îmbracă forma unei cereri separate, este supusă acelorași condiții de fond și formă.
în esență, s-a invocat, pe fondul cererii de suspendare, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, invocându-se și practica înaltei Curți de Casație și Justiție și subliniindu-se și faptul că suma de 10.000 lei fixată cu titlu de cauțiune, reprezintă doar 2,38% din cuantumul sumei contestate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont de incidența prevederilor art. 3041 C.proc.civ., instanța a constat că recursul este fondat în ceea ce privește motivele legate de fondul cererii de suspendare.
în dosar s-a înregistrat atât cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 cât și cererea de anulare parțială a Deciziei nr. 60/17.02.2010, a Deciziei de impunere nr. 69/2009 și deciziei nr. 82/2009, fiind stabilită și achitată o cauțiune în cuantum de 10.000 lei, cuantum care se încadrează în exigența textului art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 care impune doar o limită maximă, de „până la 20% din cuantumul sumei contestate”.
în ceea ce privește cele două condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru suspendarea executării unui act administrativ, instanța de fond a în mod greșit a apreciat că ele sunt îndeplinite. Chiar dacă s-ar accepta că iminența unei pagube s-a constatat prin faptul că s-a dovedit că reclamanta are diverse obligații comerciale și a angajat credite bancare, sub nicio formă nu se face dovada existenței unui caz bine justificat. Motivele de fapt și de drept invocate în legătură cu legalitatea deciziilor de impunere, nu creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate și presupune o analiză a fondului cererii de chemare în judecată, analiză care nu se admite a se face în cadrul procesual dedus judecății, acela al cercetării aparenței dreptului, o analizării sumare, în vederea soluționării unei cereri de suspendare. Practica înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în acest sens, iar instanța de fond, considerând că este un element esențial faptul că prin acțiunea în contencios administrativ s-au invocat aspecte de fapt și texte de lege pentru care consideră că și-a desfășurat activitatea în conformitate cu legea, a făcut o greșită interpretare a textului art. 14 din lege, sub aspectul îndeplinirii celor două condiții, în mod cumulativ.
Față de cele ce preced, instanța văzând și prevederile art. 312 alin. (2) C.proc.civ., a admis recursul, a modificat sentința în sensul că a respins cererea de suspendare și a dispus restituirea cauțiunii.
| ← Acţiune privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile... | Recurs. Omisiunea de a verifica legalitatea actului... → |
|---|
