Tutela administrativă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 arată că termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate este de 6 luni.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1791 din 8 septembrie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul Prefectul Județului Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Prahova, a solicitat să se constate nulitatea parțială de drept a Hotărârii nr. 55/29.04.2009.
Arată reclamantul că actul administrativ atacat încalcă prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, și art. 88 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința nr. 357/10.05.2011, Trib. Prahova a admis excepția tardivității acțiunii, invocată de intimatul Consiliul Județean Prahova și a respins acțiunea formulată de Prefectul Județului Prahova, ca tardiv formulată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării, iar pentru motive temeinice cererea poate fi depusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an, de la data comunicării, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Potrivit art. 3 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, acțiunea prefectului în contencios administrativ se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1) - 6 luni - care începe să curgă de la data momentul comunicării actului către prefect. în cauză hotărârea a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. 5581/30.04.2009.
în prezent, reține instanța de fond, actele administrative cu caracter individual, cât și cele normative, pot fi atacate numai în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1), fără a mai exista posibilitatea prelungirii termenului la un an. în actuala formulare a legii, textul art. 3 alin. (1) teza a II-a trimite în mod expres la termenul prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1), respectiv la termenul de 6 luni.
Reclamantul a declarat recurs.
în susținerea recursului, recurentul arată că la pronunțarea soluției instanța de fond nu a avut in vedere ca actul administrativ supus analizei are caracter normativ și, în aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, poate fi oricând atacat.
Recurentul arată că instanța de fond nu a avut în vedere caracterul normativ al actului administrativ dedus judecății. Actul administrativ în cauză are caracter normativ deoarece obiectul acestuia, prezentat în art. 1, este aprobarea unui amplasament al lucrării de utilitate publică de interes județean și impune o expropriere pentru cauză de utilitate publică.
Mai susține recurentul că termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ începe să curgă de la data la care s-a luat la cunoștință de încălcarea legalității în adoptarea respectivei hotărâri, și anume data la care a intrat în posesia procesului-verbal de ședință, din care a rezultat modalitatea în care s-a desfășurat procedura de vot, ocazie cu care a constatat că s-au încălcat dispozițiile art. 46 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 88 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Susține recurentul că, în esență, a luat la cunoștință de hotărârea în cauză și modalitatea în care s-a desfășurat procedura de vot din presa locală din data de 23.03.2011, când a dispus efectuarea unor verificări care au dus la necesitatea declanșării procedurii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ.
Ca atare, conchide recurentul, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii fără însă a cerceta data la care a intrat în posesia procesului-verbal de ședință în raport cu care reclamanta a putut verifica modalitatea de exercitare a votului în consiliul județean. Legiuitorul a reglementat posibilitatea ca actele administrative al căror caracter a fost stabilit ca fiind unul normativ să poate fi oricând atacat de prefect tocmai pentru a-i da acestuia posibilitatea de a ține sub control de legalitate eventualele derapaje ale autorităților administrației publice locale și pentru care nu există elemente de identificare în timp util.
Recursul este nefondat.
Critica recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu a stabilit dacă actul atacat este unul normativ sau individual, în raport de care trebuia stabilit termenul privind exercitarea dreptului la acțiune a prefectului, este nefondată.
Aceasta, întrucât corect instanța de fond a stabilit că indiferent de natura actului, potrivit art. 3 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea prefectului în contencios administrativ se formulează în termen de 6 luni de la data comunicării actului.
Cum Hotărârea nr. 55/29.04.2009 a fost comunicată prefectului la data de 30.04.2009 cu adresa nr. 5581, acțiunea prin care se solicită anularea actului administrativ în cauza depusă în instanța la data de 28.03.2011 depășește termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care instanța de fond a stabilit corect că acțiunea a fost tardiv introdusă și a respins-o pentru acest considerent.
Analizând însă și susținerile recurentului cu privire la caracterul actului în discuție, acesta nu poate fi caracterizat ca fiind un act normativ, ci unul individual, în raport cu definiția dată actului administrativ normativ de art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, ca fiind „actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală”.
Ca atare, actul administrativ poate fi normativ, când prin el se statornicesc norme juridice cu caracter general, și individual, când are drept scop nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete, cum este cazul în speță.
Nu poate fi reținută ca întemeiată nici susținerea recurentului că nu a putut analiza legalitatea hotărârii în cauză în lipsa procesului-verbal de ședință.
Aceasta, întrucât procesul-verbal de ședință putea fi consultat pe pagina de internet a administrației locale emitente unde este obligatoriu a fi afișat, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 215/2001 cu modificările la zi, sau în caz contrar avea posibilitatea de a fi solicitat în termen, în vederea verificării legalității actului administrativ emis.
(Judecător Alexandrina Urlețeanu)
| ← Cerere pentru adresarea unei întrebări preliminare. Condiţii... | Cerere de înlocuire a administratorului judiciar, formulată de... → |
|---|
