Insolvență. Acţiune în anulare acte frauduloase promovată în temeiul art.80 alini lit. b din Legea nr. 85/2006. Condiţii.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are în vedere anularea (revocarea) actelor în care există diferenţă vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului.
Diferenţa între preţul plătit de debitor la data achiziţionării bunului conform contractului şi preţul obţinut ulterior de acesta la vânzarea aceluiaşi bun nu trebuie confundată cu diferenţa între prestaţii la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 se referă la disproporţie vădită între prestaţiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma „ vădită ” conducând la ideea unui preţ lezionar, neserios.
Prin sentinţa nr. 518 din data de 14.04.2014, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a Ii-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul SC MI SRL prin administratori judiciari CI SPRL şi YC SPRL, în contradictoriu cu pârâţii SC MI SRL prin administrator special CG şi CLI, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul CI SPRL şi YC SPRL -lichidator al debitoarei SC MI SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivele de recurs, lichidatorul judiciar a criticat sentinţa, arătând că instanţa de fond nu a exercitat rol activ prin ordonarea din oficiu a unei expertize care să evalueze bunul ce a făcut obiectul tranzacţiei.
în opinia recurentului la efectuarea expertizei întocmite în cauză, expertul a încălcat normele metodologice, doctrina şi deontologia profesională, întrucât nedocumentarea şi nefundamentarea ştiinţifică a raportului de expertiză poate fi sancţionată de organele în drept.
Răspunsul expertului potrivit căruia valoarea de vânzare asigură acoperirea valorii rămase neamortizate conform evidenţelor contabile ale SC MI SRL nu răspunde la obiectivele fixate şi nu este de natură a lămuri valoarea de piaţă a autoturismului la data achiziţionării de către pârât.
Recurentul consideră că expertiza efectuată în cauză nu poate fi luată în considerare, impunându-se casarea hotărârii şi administrarea probei cu expertiză specialitatea evaluare bunuri mobile.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 79 şi 80 alin 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, în temeiul cărora s-a pronunţat instanţa de fond, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit art. 80 alin.l lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Textul de lege are în vedere anularea (revocarea) actelor în care există diferenţă vădită de valoare între prestaţii în defavoarea debitorului.
Art. 80 alin.l lit. b reglementează deci o situaţie similară leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproporţia de valoare între contraprestaţii cu diferenţa că prejudiciul nu se produce direct în patrimoniul debitorului, ci se reflectă asupra creditorilor.
în cazul prevăzut de art. 80 alin.l lit. b frauda debitorului este prezumată de legiuitor, debitorul urmărind sau cel puţin acceptând posibilitatea vătămării celorlalţi creditori în beneficiul terţului cu care a contractat şi căruia îi transferă o valoare patrimonială mult mai mare în raport de prestaţia efectiv primită de el.
în speţă, anterior deschiderii procedurii, la data de 29.08.2011, debitorul SCMISRL a înstrăinat numitului CLI autoutilitara marca Toyota cu număr de înmatriculare TM ...la preţul de 46.764,24 lei cu TVA.
Bunul vândut la preţul de 46.764, 24 lei cu TVA la data de 29.08.2011 a fost dobândit de debitor urmare a încheierii contractului de leasing financiar CLF 82412/21.06.2006 la preţul de 28.520 Euro, fiind înregistrat în evidenţa financiar contabilă a SCMISRL cu valoarea de 103.898 lei.
Este adevărat că, faţă de faptele expuse mai sus, există o diferenţă între preţul plătit de debitor la achiziţionarea bunului şi preţul obţinut de acesta la vânzare, însă existenţa acestei diferenţe, raportată la situaţia concretă descrisă anterior, nu conduce la concluzia disproporţiei între prestaţia debitorului şi cea a cumpărătorului.
Diferenţa între preţul plătit de debitor la data achiziţionării bunului conform contractului de leasing financiar CLF 82412/21.06.2006 şi preţul obţinut ulterior de acesta la vânzarea aceluiaşi bun conform facturii TM FRF3 nr. 3000372/29.08.2011 nu trebuie confundată cu diferenţa între prestaţii la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a autoutilitarei marca Toyota cu număr de înmatriculare TM ....
Aşa cum am arătat, textul art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 se referă la disproporţie vădită între prestaţiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma „ vădită” conducând la ideea unui preţ lezionar, neserios.
Or, în speţă nu este o disproporţie vădită de valoare între prestaţia debitorului vânzător care a transmis un bun mobil - autoutilitara marca Toyota (utilizată aproximativ 5 ani) şi prestaţia cumpărătorului care pentru acest bun a plătit suma de 46.764, 24 lei cu TVA.
Ca urmare, chiar dacă este vorba de o operaţiune comercială efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii (circa 1 an înainte de deschiderea procedurii), nefiind vorba de un act în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a stabilit în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin.l lit. b din Legea nr. 85/2006.
Criticile recurentului privind rolul activ al instanţei, nedocumentarea expertului şi nefundamentarea raportului de expertiză întocmit în cauză şi necesitatea încuviinţării probei cu expertiză specialitatea evaluare bunuri mobile au fost apreciate ca neîntemeiate.
în materia insolvenţei care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, judecătorul sindic are în principal atribuţii jurisdicţionale, limitate la controlul judecătoresc, astfel cum sunt precizate în mod expres, în teza finală a alin.2 al art.l 1 din Legea nr.85/2006.
Instanţa de fond a încuviinţat proba cu expertiză contabilă la cererea reclamantului prin administrator judiciar, cu obiectivele solicitate de parte, iar după depunerea raportului de expertiză reclamantul nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi nici nu a solicitat încuviinţarea unei noi expertize specialitatea evaluare bunuri mobile, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 17.02.2014 şi practicaua sentinţei din 14.04.2014.
Concluziile expertizei contabile nu conduc la ideea nedocumentării expertului şi nici la ideea nefundamentării raportului de expertiză.
Expertul contabil desemnat în cauză a concluzionat că, raportat la valoarea de achiziţie evidenţiată în documentele contabile 103.898 lei şi la valoarea deprecierii pe perioada 21.06.2006 -29.08.2011, anume 82.253,46 lei, valoarea de vânzare asigură acoperirea valorii rămase neamortizate conform evidenţelor contabile.
De altfel, recurentul reclamant nu precizează expres aspectele concrete de nedocumentare şi punctele în care expertiza contabilă nu este fundamentată ştiinţific, limitându-se la afirmaţii generale.
în consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă 1865, Curtea a respins ca nefondat recursul. (Decizia nr. 329 din 17.06.2014 - Secţia a II-a civilă, rezumat Lotus Gherghină).
| ← Insolvență. Imposibilitatea debitoarei de a plăti... | Insolvență. Termenul de introducere a acţiunilor pentru... → |
|---|
