Insolvență. Cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor privind votarea planului de reorganizare.
| Comentarii |
|
Condiţii de admisibilitate. Verificarea legalităţii exprimării votului de către categoria de creditori prevăzută de art. 96 alin.l din Legea nr. 85/2006.
Legea insolvenţei, lege de executare silită concursuală, aplicabilă participanţilor in această procedură, conţine dispoziţii generale cu privire la anularea hotărârilor adunării adunărilor creditorilor în articolele 13, 14 şi 15, însă, când obiectul acestora este votarea planului de reorganizare, sunt aplicabile şi dispoziţiile speciale din articolele 99 şi 100 din lege.
Modalitatea de exercitare a votului în adunarea creditorilor, cu încălcarea legii, prin crearea unei categorii de creanţe chirografare conform art. 96 din alin.l din Legea nr. 85/2006 reprezintă, faţă de dispoziţiile din articolele precizate, un motiv ce priveşte legalitatea hotărârii adunării creditorilor şi nu oportunitatea acesteia. în cadrul verificărilor se impune analizarea calităţii de creditor indispensabil şi prin prisma definiţiei date de legiuitor în art. 96 alin.l din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinţa nr.774/2014 din 8 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj - Secţia a II-a Civilă în dosarul nr,11347/63/2012/a3, s-a admis cererea formulată de contestatoarea BIAR prin lichidator RVAIS S.P.R.L. şi s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din SC C SA din data de 14.02.2014.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea SC C SA prin administrator special BGC, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, susţinând că potrivit art.14 pct.7 din Legea 85/2006 „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.”
în acest sens, arată că judecătorul sindic nu poate desfiinţa hotărârea adunării creditorilor decât pentru motive de nelegalitate, când adunarea nu a fost legal constituită sau când nu s-a întrunit votul cerut de lege, neputându-se verifica oportunitatea deciziei luate de majoritatea creditorilor.
în acest condiţii, apreciază că, deşi motivele invocate de contestatoare nu vizau aspecte de nelegahtate ale hotărârii adoptate, ci numai aspecte legate de oportunitatea adoptării măsurilor dispuse prin planul de reorganizare, instanţa de fond cu nesocotirea prevederilor art.14 pct.7 din lege a considerat că motivele invocate reprezintă aspecte de nelegahtate ale Adunării creditorilor din 14.02.2014.
Arată că instanţa de fond a apreciat netemeinic şi nelegal că existenţa sau inexistenţa unei categorii de creanţe dintre cele menţionate la art. 100 alin.3 din Legea 85/2006 constituie un motiv de legalitate ce poate fi analizat în cadrul unei contestaţii la adunarea Creditorilor, fără a avea în vedere că intimata creditoare avea la îndemână un alt mijloc procedural prevăzut de art.21 alin.2 din Legea 85/2006, respectiv contestaţia împotriva măsurii luate de administratorul judiciar.
în acest sens, chiar instanţa de fond a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, lisata furnizorilor indispensabili prevăzută de art.96 alin.l din Legea 85/2006 a fost confirmată în termenul legal de administratorul judiciar ASISPRL. Astfel, confirmarea listei furnizorilor indispensabili echivalează cu o măsură luată de administratorul judiciar, măsură care în temeiul art.21 alin.2 din Legea 85/2006 putea fi contestată pe cale separată şi nu pe calea unei contestaţii la Adunarea Creditorilor.
Faţă de aceste aspecte, nu doar că motivul considerat de instanţă ca fiind un motiv de nelegahtate este de fapt un motiv de oportunitate, însă creditoarea avea deschisă calea contestaţiei la măsura prevăzută de art.21 alin.2 din Legea 85/2006, astfel încât invocarea pe calea contestaţiei la adunarea creditorilor a inexistenţei categoriei chirografarilor indispensabili este inadmisibilă.
O altă critică se referă la faptul că judecătorul sindic, în mod netemeinic şi nelegal a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.96 din lege pentru ca intimata creditoare SC BDJ SA să aibă calitatea de creditor chirografar indispensabil.
Astfel, potrivit art.96 alin.l „planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar.”
în ceea ce priveşte lista creditorilor indispensabili, arată că aceasta nu a fost depusă odată cu actele prevăzute de art.28 din lege, a fost transmisă administratorului judiciar în termenul legal de 5 zile de la data deschiderii procedurii. Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, lista furnizorilor indispensabili a fost vizată de către administrator încă de la aceea dată, astfel încât nu se poate considera că a fost creată această categorie pro causa, în vederea confirmării planului.
Calitatea de creditor indispensabil a creditoarei SC BDJ SA reiese şi din faptul că relaţiile comerciale cu acest furnizor datează anterior deschiderii procedurii, creditoarea figurând ca şi creditor chirografar conform listei depuse odată cu cererea de insolvenţă, relaţiile comerciale desfăşurându-se şi pe perioada de observaţie a procedurii de insolvenţă a debitoarei SC C SA.
Condiţia pe care instanţa o considera a nu fi îndeplinită în cauză, respectiv nedepunerea listei furnizorilor indispensabili la dosarul cauzei, nu este prevăzută de lege, neexistând o prevedere în acest sens în Legea 85/2006. Astfel, conform dispoziţiilor art.96 alin.l indice 1 din lege, lista creditorilor indispensabili trebuind a fi depusă odată cu actele prevăzute de art.28, legiuitorul nefacând menţiunea expresă că acestea trebuie depuse la dosarul cauzei, punerea la dispoziţia administratorului judiciar fiind suficientă pentru ca această condiţie să fie considerată a fi îndeplinită.
La data de 12 septembrie 2014 ASI SPRL a depus dosarul cauzei un punct de vedere, apreciind că motivele pentru care judecătorul sindic a desfiinţat hotărârea adunării Creditorilor din data de 14.02.2014 nu pot fi asimilate motivelor de nelegalitate prevăzute de art.14 pct.7 din Legea 85/2006, având de fapt caracterul unor motive de oportunitate a hotărârii.
Prin întâmpinare intimata contestatoare BIR prin lichidator RIS SPRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică, instanţa de fond a interpretat în mod corect textele de lege, reţinând că motivele invocate de contestatoare în vederea anulării Adunării Creditorilor din data de 14.02.2014, privesc legalitatea hotărârii şi nu oportunitatea ei.
Examinând lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, Curtea a respins recursul ca nefondat din următoarele considerente:
A invocat recurenta că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin.7 din legea insolvenţei, întrucât contestaţia privind hotărârea Adunării Creditorilor din data de 14.02.2014, prin care s-a votat planul de reorganizare al debitoarei, era inadmisibilă întrucât motivele invocate privesc numai oportunitatea hotărârii şi nu legalitatea acesteia.
Susţinerea recurentului este nefondată.
Legea insolvenţei, lege de executare silită concursuală, aplicabilă participanţilor în această procedură, conţine dispoziţii generale cu privire la adunările creditorilor în articolele 13, 14 şi 15, însă, când obiectul acestora, cum este cazul dedus judecăţii, este votarea planului de reorganizare sunt aplicabile şi dispoziţiile speciale din articolele 99 şi 100 din lege.
Astfel, administratorul judiciar publică în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în BPI, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi faptul că este admisibilă votarea prin corespondenţă; planul de reorganizare, inclusiv anexele, se comunică în format electronic, scanat prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia; din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de exprimare a votului; votul este exercitat pe categorii de creanţe, fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă; categoriile distincte de creanţe, care votează separat, sunt enumerate limitativ în dispoziţiile art. 100 alin.3 din lege respectiv: creanţe garantate, creanţe salariale, creanţe bugetare, creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.l din lege, celelalte creanţe chirografare.
Deci, fiind investită cu acţiune în anularea Hotărârii adunării creditorilor instanţa verifică, după caz, în raport de cele invocate, legalitatea acesteia, a respectării procedurii mai sus enunţate.
în speţă, s-a contestat modalitatea de exercitare a votului în adunarea creditorilor ce face obiectul cauzei, întrucât, cu încălcarea legii, a fost creată categoria de creanţe chirografare indispensabile, stabilite conform art.96 alin.l din lege, care a votat separat planul. Instanţa, faţă de dispoziţiile din articolele precizate, a reţinut că acesta este un motiv ce priveşte legalitatea hotărârii adunării creditorilor şi nu oportunitate acesteia, l-a examinat ca atare, astfel că hotărârea instanţei de fond nu este dată cu încălcarea dispoziţiilor art.14 alin7 din Legea 85/2006.
Deci, în cauza de faţă, o categorie distinctă, prevăzută de art.100 alin.3 lit. d din lege, de creanţe chirografare, stabilite conform art.96 alin.l, a votat separat planul. Instanţa, fiind investită cu acţiunea în anularea adunării creditorilor, în raport de motivele invocate, trebuia să verifice legalitatea exprimării votului de categoria de creanţe contestată.
Constituirea acestei categorii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.96 alin.l 1 din Legea 85/2006 , lista furnizorilor indispensabili precum şi creanţele curente ale acestora nefiind depusă de debitor împreună cu celelalte documente prevăzute de art.28 din lege, în actele ataşate cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, SC BDJ SA figurează ca şi creditor, fără precizarea că este creditor indispensabil, iar o asemenea precizare nu a făcut-o debitorul nici în cererea formulată după deschiderea procedurii generale de insolvenţă din data de 4.07.2012, în care a arătat că intenţionează să propună un plan de reorganizare. Categoria de creditori indispensabili a fost creată prin planul de reorganizare, adus la cunoştinţa creditorilor, conform art.99 din legea insolvenţei şi supus votului în adunarea creditorilor în discuţie.
Cu adresa nr.2600/2.07.2012, debitoarea, prin administrator special, informa administratorul judiciar că are creditor indispensabil pe SC BDJ SA, această adresă a fost confirmată de administratorul judiciar, însă aceasta nu se încadrează în măsurile luate de administratorul judiciar pentru a fi contestată, aşa cum prevede art.21 din legea insolvenţei, astfel că este nefondată susţinerea recurentei că intimata creditoare contestatoare, având deschisă o cale de contestare, nu mai putea ataca hotărârea adunării creditorilor privind votul exprimat de categoria de creanţe chirografare a creditorilor indispensabili (creată nelegal). De asemenea, corect a reţinut instanţa că această adresă nu poate fi luată în considerare, având în vedre dispoziţiile art. 96 alin.l 1 din Legea 85/2006, articol introdus urmare a modificării acestei legi prin Legea 169/2010.
Corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite nici celelalte condiţii cumulative, prevăzute de art.96 din lege, care să fi permis crearea categoriei de creanţe prevăzută de art.100 alin.3 lit. d şi care să voteze separat planul de reorganizare. Articolul art.96 alin.l din lege defineşte creditorul indispensabil ca fiind acela fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nici nu poate fi înlocuit, ori recurenta nu a depus acte din care să rezulte raporturile contractuale cu acest creditor, anterior şi după deschiderea procedurii, în vederea verificării întrunirii condiţiilor prevăzute de articolul precizat, faptul că acesta are creanţe născute anterior procedurii fiind insuficient. De asemenea, nu a depus nici acte în legătură cu creanţele curente ale acestui creditor, aşa cum prevede art.961 din lege.
Cum votul s-a exprimat în adunarea creditorilor din data de 14.02.2014, pe categorii distincte de creanţe, aşa cum prevăd dispoziţiile art.100 din legea 85/2006, iar categoria de creditori indispensabili a fost creată nelegal, din considerentele arătate, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea hotărârii adunării creditorilor, aceasta fiind dată cu încălcarea legii.
Faţă de cele arătate, s-a reţinut că sentinţa pronunţată este legală şi temeinică, motivele de recurs fiind neîntemeiate, şi, ca atare, s-a respins recursul, în baza dispoziţiilor art.312 Cod de procedură civilă de la 1865.
Fiind în culpă procesuală recurenta, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă de la 1865, a fost obligată să-i plătească intimatei BIR, prin lichidator RVA IS SPRL, 1860 lei onorariu avocat avansat în recurs. (Decizia nr. 465 din 14.10.2014 - Secţia a 11-a civilă, rezumat judecător Lotus Gherghină)
| ← Insolvență. Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr.... | Insolvență. Apel împotriva considerentelor hotărârii. → |
|---|
