Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1027
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat SC " NR.9 INSTALAȚII" SA, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC " NR.9 INSTALAȚII" SA, intimat SC" NORD"SA-SUC.I, intimat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V, intimat I, având ca obiect procedura insolvenței, recursuri declarate împotriva sentinței nr. 97/S/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei recurent.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I și cons. jur. pentru recurenta AVAS B, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata-debitoare SC " NR.9 INSTALAȚII" SA și cu recurenta AVAS B dar acoperita cu aceasta din urmă prin prezența apărătorului ales al acesteia la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursurile sunt la primul termen de judecată, scutite de plata taxei judiciare de timbru, dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatei-debitoare SC " NR.9 INSTALAȚII" SA s-a întors cu mențiunea "societate mutată" iar dovada îndeplinirii procedurii de citare a recurentei AVAS B lipsește.
Având în vedere că este legal îndeplinită procedura de citare a lichidatorului - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC " NR.9 INSTALAȚII" SA, instanța constată legal îndeplinită și procedura de citare a intimatei-debitoare SC " NR.9 INSTALAȚII" SA.
de instanță, ambii consilieri juridici prezenți precizează că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentantul recurentei.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I solicită admiterea recursului. Consideră că legea a fost interpretată în mod greșit, efectuându-se plăți preferențiale pentru anumiți creditori. Învederează instanței că sumele datorate instituției pe care o reprezintă sunt considerabile.
Cons. jur. pentru recurenta AVAS B solicită admiterea recursului. Precizează că a fost constituit comitetul creditorilor dar au fost efectuate plăți nelegale, în urma acestora 2 dintre creditori retrăgându-se.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 97/S din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător-sindic, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " Nr. 9 INSTALAȚII" cu sediul în mun. I, B-. - - nr. 24, - parter, camera 13-19, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de înregistrare fiscală -.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar, cu sediul în mun. I,-, --1, scara B, etaj 3,. 2, jud. I, cod de identificare fiscală RO -, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0023 de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 19/25.01.2006 irevocabilă prin nerecurare (fila 49, vol. I) a fost deschisă procedura falimentului la cererea debitorului " Nr. 9 INSTALAȚII" cu sediul în mun. I, B-. - - nr. 24, - parter, camera 13-19, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de înregistrare fiscală -, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, în forma în vigoare la acea dată.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului nr. 465/05 mai 2006 (fila 265, vol. I), definitivat prin încheierea nr. 139/03.05.2006 (fila 53, vol. II), completat ulterior potrivit tabelului suplimentar nr. 1243/20.09.2007 (fila 15, vol. IV), în cauză au fost înregistrate creanțele a 5 creditori, 4 cu sumele cu care s-au înscris la masa credală ( B cu suma de 64.266,62 lei; I cu suma de 860.845 lei; Primăria V cu suma de 1.902 lei, " NORD" I cu suma de 824,82 lei), cererea I fiind înregistrată ca tardivă (fila 121, vol. IV).
Bunurile debitoarei au fost valorificate pe baza evaluărilor efectuate, sumele fiind folosite pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și acoperirea parțială a creanțelor, potrivit raporturilor asupra fondurilor obținute din lichidare și planurilor de distribuire, aprobate prin încheierile judecătorului-sindic. De asemenea, au fost efectuate o serie de plăți directe ale diferențelor de creanță ale creditorilor Primăria V și " NORD" I de către foștii administratori statutari, acoperindu-se integral aceste creanțe.
În urma lichidării și plății directe au rămas neacoperite suma de 54.172,23 lei din creanța B și suma de 587.980,52 lei din creanța a municipiului I, în total un pasiv rămas neacoperit de642.152,75 lei.
Prin raportul final depus și înregistrat la data de 30.05.2008 (fila 70, vol. IV), lichidatorul judiciar arată că întrucât toate bunurile societății au fost valorificate iar sumele obținute distribuite, se impune închiderea procedurii, continuarea procedurii determinând doar acumularea unor noi cheltuieli, nefiind identificate fapte sau acte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Față de propunerea de închidere a procedurii, la data de 23.06.2008 s-au înregistrat obiecțiunile creditorului B (fila 77, vol. IV), care vizează, în esență, caracterul succint al raportului final și lipsa mențiunilor referitoare la cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență și a persoanelor vinovate de apariția acestei situații, în condițiile în care în cauză nu s-a întocmit un raport separat asupra cauzelor
De asemenea, la data de 18.09.2008 a fost înregistrată cererea de autorizare formulată de creditorul I, în situația imposibilității constituirii Comitetului creditorilor debitoarei, apreciind că se impune promovarea acțiunii în stabilirea răspunderii materiale față de administratorul, care a fost administrator și al "", o altă firmă adusă în incapacitate de plată.
Prin încheierea din data de 04 noiembrie 2008 (fila 125, vol. IV) judecătorul-sindic a respins atât cererea de autorizare cât și obiecțiunile la raportul final, în esență întrucât lichidatorul judiciar și-a expus părerea cu privire la lipsa incidenței dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, nefiind întrunite cerințele alin. 3 al aceluiași articol.
Cererea de autorizare se impunea a fi respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității. Judecătorul-sindic are în vedere și faptul că argumentele de esență ale creditorului au în vedere un management defectuos al administratorului statutar, însă n reglementarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită. Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și săvârșirea acestor fapte să fi determinat ajungerea debitoarei în insolvență. Astfel, managementul defectuos, invocat de către creditor, nu este de natură să atragă răspunderea specială, întrucât, pe de o parte, această ipoteză nu se regăsește printre faptele enumerate expres și limitativ de art. 138 alin. 1 iar, pe de altă parte, întrucât nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii personale a administratorilor și a motiva suportarea pasivului de către aceștia. Prin instituirea acestei forme speciale de răspundere civilă, legiuitorul a urmărit să sancționeze patrimonial o serie de fapte care contravin în mod flagrant ordinii juridice ce trebuie să domine relațiile comerciale, nu și orice politică managerială deficitară.
De asemenea, în ceea ce privește obiecțiunile creditorului B, judecătorul-sindic are în vedere faptul că în raportul preliminar de activitate nr. 372/27 martie 2006 întocmit de către lichidatorul judiciar (filele 111-117, vol. I) sunt analizate în detaliu cauzele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, raportul nefiind contestat de către creditori, astfel încât apar ca nefiind fondate susținerile creditorului.
Chiar dacă raportul final prezentat de către lichidatorul judiciar este succint și nu reprezintă o analiză completă a activității acestuia, acest raport se completează cu celelalte rapoarte și admiterea obiecțiunilor pentru acest motiv ar fi determinat numai acumularea unor noi cheltuieli de procedură.
Pasivitatea creditorilor pe toată durata premergătoare formulării cererii de declanșare a procedurii de către debitoare și pe toată durata procedurii falimentului nu justifică reacția acestora de după depunerea raportului final de activitate, în condițiile în care creanțele acestor creditori au început să se acumuleze încă din anul 1999.
Din prisma întregului material probator administrat, judecătorul-sindic apreciază că se impune admiterea propunerii de închidere a procedurii, pentru următoarele considerente:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu mai are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar mai fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea celorlalte creanțe ale creditorilor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât pentru a nu se acumula noi cheltuieli de procedură, se va dispune potrivit art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - și Direcția Generală a Finanțelor Publice
critică hotărârea pentru nelegalitate pentru greșita interpretare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, conform art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, legea dă posibilitatea comitentului creditorilor sau creditorului să formuleze o astfel de cerere, după ce este autorizat de judecătorul sindic.
Această cerere de autorizare a fost greșit respinsă de judecătorul-sindic deși în cauză lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prev. de art. 138, iar răspunderea persoanelor prev. de art. 138 alin. 1 amenință să se prescrie.
a preluat creanțe care nu au fost recuperate în cursul procedurii insolvenței fiind astfel prejudiciată, motiv pentru care recurenta a și formulat obiecțiuni la raportul final, considerând că nu-s îndeplinite condițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Susține că raportul final al lichidării, fiind ultimul raport din procedură, se impune, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității, aspect avut în vedere de prevederile art. 59, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferă participanților la procedură pârghiile necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art. 138 din același act normativ.
În contextul în care lămurirea acestor probleme este obligatoriu instituită de lege, a solicitat completarea raportului final cu aspectele semnalate în obiecțiunile formulate de către recurentă.
Mai mult decât atâta, conform prevederilor art. 105 din Codul d e procedură civilă, întocmirea de acte procedurale cu nerespectarea formelor legale, atrage după sine ca sancțiune nulitatea respectivelor acte procedurale.
Societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea nr. 85/2006, datorii față de Parte din această sumă, reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care, potrivit art. 55 din nr.OUG 150/2002, modificată, pârâții aveau obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către
Face precizarea că această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a angajaților la. Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de I și M către, acestea având un caracter cert și nefiind recuperate.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că,prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice I critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a fost analizat corect întregul probator, apreciindu-se greșit că ea nu ar fi participat activ în procedură și că a stat în pasivitate doar pentru faptul că datoriile provin din anii anteriori deschiderii procedurii. Fișa sintetică totală a agentului economic atestă că acesta nu și-a achitat creanțele la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "c".
În conformitate cu art. 73 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociați, existența reală a dividendelor plătite, existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale, stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Din dispozițiile legale expuse rezultă că răspunderea pentru daune aduse prin greșita administrare este convertită în răspunderea solidară a tuturor administratorilor ce alcătuiesc consiliul. În ceea ce privește incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, prevederea legală trebuie interpretată în primul rând de la scopul urmărit de legiuitor atunci când a edictat norma de drept analizată, în sensul că s-a urmărit apărarea drepturilor creditorilor societății comerciale față de faptele administratorilor acestor societăți care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.
Netemeinicia hotărârii rezultă și din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor.
Deși, din actele și lucrările dosarului se constată că în timpul procedurii organele de conducere ale debitorului înțeleg să achite creanțele celor 2 creditori, iar creditorul a solicitat ca sumele respective s fie aduse la masa credală, nefiind permise plățile preferențiale către creditorii înscriși la masa credală, instanța nici nu amintește de acest aspect ci, solicită lichidatorului judiciar să întocmească un tabel refăcut în care să se regăsească creanțele rămase nerecuperate.
Prin urmare, dacă aceste creanțe - ale " NORD" I și Primăria V, au fost achitate de către administratorii debitoarei, aceste plăți sunt echivalente cu o recunoaștere și o reparare a prejudiciului creat prin activitatea desfășurată.
Susține că instanța și-a depășit atribuțiile intrând în sfera activității organului fiscal, pronunțând totodată și o soluție nefundamentată.
Legal citate părțile nu au depus întâmpinare în termenul prev. de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin recursurile formulate de creditorii B și I critică sentința comercială nr. 97/S/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător-sindic pentru greșita respingere a cererii din 18.09.2008 prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ias olicitat autorizarea de către judecătorul-sindic în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 cât și în ceea ce privește respingerea obiecțiunilor creditorului la raportul final al lichidatorului judiciar, care are un caracter succint și nu cuprinde cauzele care au determinat starea de insolvență și nici persoanele responsabile.
În ceea ce privește respingerea cererii formulate de creditoarea a jud. I de autorizare de către judecătorul-sindic în vederea promovării acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că o atare acțiune ar fi admisibilă doar în ipoteza în care administratorul judiciar ori lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorul persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Nici una din ipotezele textului în discuție nu este operantă în cauză, raportul final nr. 267/30.05.2008 fila 71 vol. IV întocmit de lichidatorul cât și raportul preliminar nr. 372/27.03.2006 (filele 1123-117 vol. I) asupra cauzelor care au condus la intrarea în faliment a debitoarei evidențiind că nu au fost identificate elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostei conduceri a debitoarei, acest ultim raport fiind însușit de creditoare care nu au înțeles să formuleze obiecțiuni.
Curtea reține că răspunderea patrimonială a conducătorilor unei societăți comerciale este una specială ce poate fi angajată în condițiile dovedirii elementelor generale ale răspunderii civile delictuale dar și a elementelor specifice stabilite de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recurentele se limitează la simple afirmații legate de existența condițiilor prev. de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, fără a aduce dovezi în sprijinul acestor susțineri.
De asemenea, simpla existență a unor creanțe neacoperite la finalul procedurii, în urma valorificării bunurilor societății nu este suficientă pentru a dispune angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, dispozițiile legale impunând dovedirea a Cp uțin uneia din ipotezele prev. de art. 138.
Nu s-a probat că membrii organului de conducere al debitoarei ar fi săvârșit vreuna din faptele prev. de art. 138 alin. 1 lit. "a-g" din Legea nr. 85/2006, legea prevăzând limitativ situațiile în care s-ar putea antrena o asemenea răspundere.
Împrejurarea că administratorul falitei a achitat benevol din averea personală creanțele către " NORD" I este irelevantă sub aspectul neîndestulării creditoarelor-recurente, procedura falimentului urmărind să asigure îndestularea creditorilor doar din bunurile ce aparțin patrimoniului falitei, în mod excepțional fiind ținuți răspunzători membrii organelor de conducere ale debitoarei.
Nu poate fi reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 31/1990 întrucât răspunderea administratorilor debitoarei falite are un caracter excepțional, fiind condiționată de îndeplinirea cerințelor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că nu sunt întrunite condițiile pentru autorizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice de a formula acțiune privind stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei " Nr. 9 INSTALAȚII", raportul final cuprinzând, în sinteză, toate momentele obligatorii prev. de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respinse recursurile formulate de și Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței comerciale nr. 97/S/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul-sindic, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - și Direcția Generală a Finanțelor Publice I, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței comerciale nr. 97/S/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul-sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător-sindic: -
24.06.2009
2 ex.-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
