Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 1379

Ședința publică de la 14 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu

JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu

JUDECĂTOR 3: Liliana

Grefier:

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 1093 din 03 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 07 2009 și apoi pentru data de astăzi, când:

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2009 - a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1093/03 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- invocând drept temei dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.

1. Primul motiv de contestație în anulare vizează neanalizarea de către instanța de recurs a criticii vizând încălcarea procedurii speciale instituite de Legea nr. 47/1992 de către judecătorul-sindic care, în dispozitivul sentinței nr. 150/S/01.04.2008 a indicat două căi de atac - recursuri - împotriva aceleiași sentințe, unul având termen de 48 ore de la pronunțare - referitor la excepția de neconstituționalitate și celălalt termenul legal de 10 zile.

Nelegalitatea sentinței a condus la crearea cadrului restrictiv de a exercita doar unul din cele două recursuri, producându-se restrângerea exercitării dreptului la o cale de atac.

2. De asemenea instanța de control nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a tuturor intimaților creditori, excepție motivată de contestatoare cu ocazia judecării recursului prin împrejurarea că, după reorganizare, lichidatorul judiciar a notificat toți creditorii în vederea confirmării creanțelor și nici unul nu a răspuns notificării, ceea ce echivalează cu inexistența creanței valabile și, implicit, cu lipsa calității de creditori a acestora.

3. Instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra excepției nulității absolute a încheierii de ședință din 12.10.2005 - datorată lipsei semnăturii judecătorului, semnătura nemaiputând fi complinită din motive obiective.

Acest aspect trebuia verificat de instanța de control judiciar deoarece era o încheiere de ședință lovită de nulitate ce a avut efect juridic amânarea, cu trei ani, a închiderii procedurii în mod nelegal - care deja durase opt ani până la acea dată.

4. Un alt aspect, legat de închiderea procedurii, îl constituie lipsa din registrul general de evidență și din actele dosarului - a recursului promovat împotriva încheierii de ședință din data de 12.10.2005 - care nu s-a mai judecat până astăzi.

În fiecare din aspectele indicate la punctele 1,2,3,4 se regăsesc incidente procedurale care constituie motive de casare și care reflectă îngrădiri ale accesului liber la justiție, încălcări ale dreptului la un proces echitabil.

Prin întâmpinarea formulată creditoarea - bancă în faliment prin lichidatori Business a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nelegală și netemeinică.

În recurs nu au fost administrate alte probe.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Contestația în anulare specială are ca obiect hotărârile instanțelor de recurs, iar motivele pentru care o hotărâre poate fi atacată cu contestație sunt cele prev. de art. 318 Cod procedură civilă.

Textul prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Examinând expunerea de motive inserată în decizia nr. 1093/03.07.2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, se reține că motivele de contestație în anulare prevăzute la punctele 1 și 3 nu pot fi primite, în cuprinsul hotărârii fiind inserate considerentele pentru care au fost respinse criticile vizând nulitatea sentinței nr. 150/S/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pentru lipsa unei încheieri interlocutorii în cuprinsul căreia instanța de judecată să motiveze inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, cât și considerentele respingerii criticii relative la nulitatea încheierii de ședință din data de 12.10.2005 care nu era semnată de judecător.

C de-al doilea motiv de contestație în anulare vizează nepronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a tuturor intimaților creditori care, fiind notificați în vederea confirmării creanțelor, nu au răspuns notificării, ceea ce echivalează cu inexistența creanței valabile și, implicit, cu lipsa calității lor de creditori.

Potrivit textului de lege putem vorbi de omisiunea cercetării unui motiv de recurs doar atunci când instanța era obligată să îl cerceteze.

Este de principiu că pentru a justifica introducerea unui motiv de contestație în anulare, pe motiv de omitere a cercetării vreunui motiv de recurs, motivul omis trebuie să fi fost depus în termen legal, deoarece, raportat la dispoziția înscrisă în art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, care sancționează cu nulitatea recursul nemotivat în termenul legal, depunerea motivelor de recurs peste termen, scutește instanța de obligația de a le cerceta.

Motivul de recurs în discuție a fost formulat abia prin concluziile scrise depuse la 02.07.2009, în condițiile în care instanța de recurs, rămânând în pronunțare la 29.06.2009, amânase pronunțarea pentru 03.07.2009.

Al patrulea motiv de contestație în anulare vizează lipsa din registrul general de evidență și din actele dosarului a recursului promovat de "NEHOIU" împotriva încheierii de ședință din 12.10.2005.

Acest aspect invocat nu poate constitui motiv de contestație în anulare, neîncadrându-se în sfera prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă. De altfel, respectivul recurs este înregistrat pe rolul Curții de APEL IAȘI și are termen de judecată la data de 18 ianuarie 2009. Față de considerentele anterior expuse Curtea reține că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 318 Cod procedură civilă pentru a se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de - împotriva deciziei nr. 1093/03.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - secția comercială, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de - împotriva deciziei nr. 1093/03.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - secția comercială, hotărâre pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- --- - - -

Grefier,

Red. -

Tehnored.

Curtea de APEL IAȘI:,

,

12.01.2010

2 ex.

Președinte:Claudia Antoanela Susanu
Judecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1379/2009. Curtea de Apel Iasi