Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 220/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DosarUL nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR.220
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Mateucă Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
Grefier -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele - BANK ROMANIA -, - și BANK - împotriva sentinței nr.933/16.10.2009, pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL și administratorul judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - BANK ROMANIA - reprezentată prin avocat, recurenta - prin avocat, recurenta BANK - prin consilier juridic, intimatul administrator judiciar prin consilier juridic și administratorul special al debitoarei, prin avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recursurile au fost timbrate corespunzător, după care consilier juridic pentru recurenta BANK - a depus concluzii scrise.
Constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor:
Avocat pentru recurenta - BANK ROMANIA - a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunal pentru a se administra probe, cu cheltuieli de judecată.
În cazul admiterii excepției tardivității precizării formulate de către administratorul judiciar și soluționării cauzei pe cale de ordonanță președințială, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
A învederat că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare consacrat de dispozițiile art.6 din CEDO, întrucât instanța a luat cauza în pronunțare fără a pune în discuție toate excepțiile invocate prin întâmpinare, nu a permis să se pună concluzii pe excepțiile invocate oral de părți și nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate, pentru a putea califica cererea de chemare în judecată, cerere care în primul ciclu procesual a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, iar ulterior prin precizarea formulată de administratorul judiciar a fost transformată pe calea dreptului comun.
Judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității precizării depuse de administratorul judiciar.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată formulat de către debitoarea - SRL în sensul obligării la plata unei sume de bani, ce se presupune a fi încasați necuvenit de către - BANK ROMANIA -, a susținut că acțiunea are un caracter de acțiune în pretenții ce nu poate fi soluționată de către judecătorul sindic, fiind o acțiune de drept comun, întemeiată pe îmbogățirea fără just temei.
În consecință, se impunea declinarea competenței la Secția Comercială a Tribunalului Dolj pentru soluționarea de către un complet specializat în cauze comerciale de drept comun.
Judecătorul sindic a soluționat greșit excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului social al debitoarei față de data formulării cererii de chemare în judecată. Cum debitoarea - SRL a formulat cererea de chemare în judecată prin administratorul social, se impunea respingerea acesteia ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Avocat pentru recurenta - a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea pentru rejudecare la tribunal, avându-se în vedere fixarea cadrului procesual și a temeiului de drept a cererii introductive.
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Respingerea excepțiilor invocate s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale în materie. Din cererea introductivă nu s-a înțeles cine este titularul cererii și care este temeiul de drept.
Pe fondul cauzei, s-au invocat dispoziții referitoare la circulația cambială, iar pronunțarea asupra fondului cauzei, fără posibilitatea părților de a depune înscrisuri, este o încălcare a dreptului la apărare.
Consilier juridic pentru recurenta BANK -, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la tribunal, susținând că își însușește concluziile formulate de către recurenta creditoare - BANK ROMANIA -.
Consilier juridic pentru administratorul judiciar a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Avocat, pentru administratorul special al intimatei debitoare - SRL a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, învederând că din data de 5.03.2009 când tribunalul a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva - SRL creditoarele aveau suficient timp să depună o fișă cont client care evidențiază toate intrările și ieșirile.
Totodată, a învederat că nu se impune rejudecarea pentru a se administra probe, întrucât acestea nu sunt necesare. Creditoarele nu au depus la fond nici cel puțin concluzii scrise, deși au avut această posibilitate.
Recurentele nu au formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art.39 din Legea 85/2006, dar au încălcat prevederile art.36 din Legea 85/2006, în condițiile în care acțiunea recurenților este un act de executare silită.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 933/16.10.2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-au respins excepțiile invocate de către pârâte. S-a admis în parte cererea debitoarei - SRL. S-a dispus obligarea pârâtei - BANK ROMANIA - la restituirea către debitoare a sumei de 446 809,34 lei, obligarea pârâtei BANK - la restituirea sumei de 119 038,99 lei și obligarea pârâtei - la restituirea sumei de 100 241,7 lei. S-a respins capătul de cerere referitor la suspendarea reținerilor din conturile debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că în rejudecare, la data de 24.09.2009, administratorul judiciar al debitoarei a ratificat cererea promovată anterior de, în calitate de administrator social al - SRL și a precizat-o, în sensul că a indicat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006. Totodată, administratorul judiciar Cas olicitat obligarea pârâtelor la deblocarea conturilor, la suspendarea reținerilor de sume și la virarea acestora în contul unic al debitoarei.
Excepția lipsei calității de reprezentant este relativă, astfel încât nu putea fi invocată în al doilea ciclu procesual. În orice caz, cererea a fost însușită de administratorul judiciar.
În speță, problema principală este cea referitoare la existența unui singur cont de lichidare, astfel încât cererea cu care este investită instanța este aferentă procedurii insolvenței, intrând sub incidența art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Administratorul judiciar a precizat că temeiul cererii nu este art. 581 Cod procedură civilă, astfel încât nu intră în discuție inadmisibilitatea unei astfel de proceduri.
În consecință, excepțiile au fost apreciate ca fiind nefondate.
Pe fondul litigiului, judecătorul sindic a reținut că, deși băncile pârâte au fost notificate cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL au continuat să întreprindă măsuri de realizare a creanțelorproprii împotriva acesteia, încălcând prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, ale art. 4, ce prevede existența unui cont special de depozit bancar, precum și ordinea reglementată de art. 122 din Legea nr. 85/2006. Măsurile de realizare individuală a creanțelor împotriva debitorului sunt incompatibile cu procedura de insolvență concursuală, colectivă și egalitară.
Întrucât reținerile vor fi restituite, tribunalul apreciat că se impune și respingerea petitului referitor la suspendarea efectuării acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele.
Recurenta - a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că în mod greșit s-au respins excepțiile invocate cu privire la tardivitatea modificării acțiunii introductive, la lipsa calității de reprezentant a persoanei care a formulat acțiunea introductivă în numele debitorului și la inadmisibilitatea formulării cererii pe cale de ordonanță președințială. Pe fond, s-au încălcat dispozițiile legale aplicabile girului, în condițiile în care sumele încasate în perioada 05.03 - 12.03.2009 au rezultat din transmiterea drepturilor rezultate din titluri de credit anterioare procedurii. Ca urmare, titlurile nu mai erau în patrimoniul debitoarei, fiind girate în favoarea băncii și, prin urmare, nu are relevanță deschiderea procedurii insolvenței. În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta BANK - a invocat, la rândul său, netemeinicia și nelegalitatea și a susținut că prima instanță a încălcat dreptul său la apărare, principiul contradictorialității și cel al oralității dezbaterilor, în condițiile în care nu a acordat cuvântul niciuneia dintre părți asupra fondului cauzei, astfel încât s-a pronunțat pe fond numai asupra susținerilor scrise ale debitoarei, nu și asupra apărărilor pârâtelor. Pe fond, banca a fost greșit obligată să restituie sumele încasate, în cuantum de 119 038,99 lei, în condițiile în care biletele la ordin transmise prin gir devin proprietatea giratarului, în mod autonom, conform dispozițiilor Legii nr. 58/1934. De altfel, prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepțiilor invocate.
Recurenta - BANK ROMANIA - a invocat încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 6 din și a susținut că instanța de fond a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor invocate, dar nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor. În mod greșit s-a respins excepția necompetenței, ca și excepția lipsei calității de reprezentant. Precizarea acțiunii a fost tardiv formulată. Este inadmisibilă soluționarea cauzei pe cale de ordonanță președințială. De altfel, nu sunt întrunite condițiile referitoare la vremelnicie și urgență. Aparența dreptului este favorabilă băncii. Pe fond, toate sumele încasate au fost aferente unor bilete la ordin și cecuri virate anterior deschiderii procedurii insolvenței și plătite de terți. Prin gir, titlurile au părăsit patrimoniul debitoarei și au trecut direct în patrimoniul băncii, astfel încât nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
La dosar nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, recurentele pârâte criticând, în realitate, aprecierea făcută de judecătorul sindic cu privire la situația de fapt și normele legale aplicabile litigiului, astfel încât examinează actele și lucrările cauzei sub toate aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă și găsește recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță nu a încălcat principiile dreptului la apărare, contradictorialității și oralității dezbaterilor.
Din conținutul încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2009, în care s-au consemnat dezbaterile asupra acțiunii ce formează obiectul cauzei de față, reiese că instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente, fără a se face mențiuni referitoare la limitarea dreptului acestora de a formula concluzii.
Reprezentanții pârâtelor - și BANK ROMÂNIA - au înțeles să-și limiteze concluziile orale la excepția tardivității precizării de acțiune și au solicitat respingerea acțiunii argumentând această excepție. Reprezentantul pârâtei BANK - a formulat și concluzii de respingere pe fond a cererii. Apărătorul administratorului special a formulat, de asemenea, concluzii de admitere a acțiunii.
Instanța a amânat pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, îndatorând părțile să formuleze concluzii scrise. Conformându-se acestei obligații stabilite de către instanță, pârâta BANK - B a depus la dosar concluzii scrise atât cu privire la excepțiile invocate, cât și pe fondul cauzei, în schimb celelalte două bănci au înțeles să se limiteze la concluziile formulate oral.
Prin urmare, nu se poate reține că prima instanță nu a dat părților posibilitatea să dezbată oral ori să formuleze concluzii scrise atât cu privire la apărările invocate pe cale de excepție, cât și la cele susținute cu privire la fondul litigiului.
Totodată, Curtea constată că nu poate fi primită nici apărarea formulată cu prilejul dezbaterii orale a recursurilor, în sensul că prima instanță nu a dat părților posibilitatea să depună înscrisuri cu care să dovedească apărările invocate pe fond. Litigiul se află pe rolul tribunalului începând cu data de 11 martie 2009, iar pârâtele nu au fost împiedicate în tot acest timp să depună înscrisuri în apărare.
Contrar susținerilor recurentelor, instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor și excepțiilor invocate.
Astfel, în considerentele hotărârii s-a reținut că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al debitoarei vizează primul ciclu procesual, astfel încât nu poate fi invocată abia în cel de al doilea ciclu, deoarece este o nulitate relativă, conform art. 161 Cod procedură civilă, iar cererea a fost însușită de administratorul judiciar.
Cu privire la necompetența judecătorului sindic, s-a arătat că problema existenței unui singur cont de lichidare sau a mai multor conturi face parte dintre acele cereri de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, la care se referă expres art. 11 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, s-a reținut că excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială nu se mai poate invoca, având în vedere că administratorul judiciar a precizat că temeiul cererii nu este art. 581 Cod procedură civilă.
Curtea constată că toate excepțiile au fost corect respinse de prima instanță.
Deschiderea procedurii insolvenței și numirea administratorului judiciar are drept consecință reprezentarea debitorului supus procedurii prin administratorul judiciar în raporturile sale cu terții (conform dispozițiilor art. 87 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă).
În procedură însă, debitorul, care continuă să aibă personalitate juridică, este și rămâne subiect de drept distinct față de practicianul în insolvență care administrează procedura și este reprezentat de organele sale statutare până la ridicarea dreptului de administrare sau până la desemnarea administratorului special, după caz.
De altfel, după modificarea adusă de Legea nr. 277/2009, art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006 prevede expres că: "mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special".
Ca urmare, întrucât în speță, prin încheierea nr. 21 din 05.03.2009, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, fără însă a i se ridica dreptul de administrare, până la desemnarea administratorului special administratorul social a fost persoana îndreptățită, potrivit legii, să reprezinte debitoarea.
În aceste condiții, administratorul social având calitatea de reprezentant legal al debitoarei - SRL în procedura de insolvență îndreptată împotriva societății până la desemnarea administratorului special, excepția lipsei calității sale de reprezentant este nefondată.
În consecință, nu mai are relevanță faptul că ulterior a fost desemnat administrator special aceeași persoană ori însușirea de către administratorul judiciar a acțiunii, astfel încât nu are relevanță nici momentul în care administratorul judiciar a declarat că înțelege să susțină acțiunea introductivă. Oricum, însușirea acțiunii de către administratorul judiciar și indicarea temeiului de drept al cererii nu reprezintă o modificare a acțiunii introductive.
De altfel, în speță, cadrul procesual a fost deja stabilit în mod irevocabil și obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr. 635/14.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-au menținut, ca nefiind atacate, nici sub aspectul calității administratorului social de reprezentant al debitoarei pentru promovarea acțiunii și nici pe fond, dispozițiile sentinței nr. 270 din 12.03.2009, prin care s-a admis cererea referitoare la deblocarea conturilor debitoarei, suspendarea oricăror rețineri și virarea tuturor sumelor viitoare către contul unic, precum și cele referitoare la obligarea BANK ROMÂNIA - la restituirea sumei de 20 000 lei și la suspendarea actelor de executare din dosarul nr. 54/E/2009 al BEJ. S-au trimis spre rejudecare, aceleiași instanțe, numai capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtelor BANK -, - BANK ROMANIA -, CR ROMANIA și - la restituirea sumelor reținute în perioada 05.03. - 12.03.2009.
Prin această decizie, Curtea a stabilit că procedura reglementată de Legea nr.85/2006 este o procedură specială, caracterizată prin celeritate, prin care se soluționează atât cereri cu caracter contencios, cât și cereri necontencioase. Citarea se face doar în procedurile contencioase și numai cu privire la persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului sindic, în condiții de contradictorialitate, în conformitate cu dispozițiile art.7 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Ca urmare, chiar dacă judecătorul sindic soluționează cu celeritate și fără citarea părților, în măsura în care procedura este necontenciosă ori drepturile sau interesele persoanelor nu sunt supuse unei soluționări în condiții de contradictorialitate, procedura de judecată nu se realizează potrivit normelor din dreptul comun privind ordonanța președințială, ci tot în conformitate cu procedura specială a insolvenței.
Însă, în speță, capetele de cerere din acțiunea promovată de către debitoarea - SRL privind obligarea pârâtelor - BANK ROMANIA -, BANK -, BANCA CR ROMANIA -, - și BANK ROMANIA - la restituirea sumelor încasate în perioada 05.03.2009-12.03.2009 au caracter contencios, deoarece urmăresc stabilirea unui drept potrivnic al reclamantei debitoare față de băncile pârâte. Prin urmare, se impunea soluționarea acestor cereri în condiții de contradictorialitate, cu citarea părților și cu analizarea pe fond atât a pretențiilor debitoarei, cât și a apărărilor pârâtelor, precum și a constatărilor administratorului judiciar.
Ca urmare, după casare, niciuna dintre apărările și criticile referitoare la inadmisibilitatea unei cereri promovate pe calea ordonanței președințiale, la lipsa caracterului vremelnic sau urgent ori la aparența dreptului, nici cele privind poziția administratorului judiciar față de temeiul juridic al acțiunii introductive (art. 581 Cod procedură civilă sau art. 36 din Legea nr. 85/2006) și nici criticile referitoare la necompetența materială a judecătorului sindic nu mai puteau fi primite, fiind probleme de drept dezlegate în mod irevocabil și obligatoriu prin decizia instanței de control judiciar.
Pe fond, Curtea reține că judecătorul sindic a apreciat în mod just că după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL devin incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Într-adevăr, legea instituind o procedură specială, cu caracter colectiv și concursual, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, toate disponibilitățile bănești ale debitorului se păstrează într-un cont special de depozit bancar, iar îndestularea creditorilor se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 39, când s-a cerut judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 36, sau în conformitate cu dispozițiile art. 121 - 124 din Legea nr. 85/2006, și nicidecum individual și preferențial.
Totodată, Curtea reține că recurentele pârâte nu au contestat cuantumul sumelor invocate în perioada 05.03.2009-12.03.2009, ci regimul juridic al acestor sume, dar nici această din urmă apărare nu este fondată.
este actul juridic prin care se transmite un titlu de valoare (cambie, bilet la ordin sau cec), prin declarație scrisă și semnată pe titlu și prin predarea înscrisului, având ca efect transmiterea tuturor drepturilor izvorând din titlul respectiv.
are efect translativ (art. 16 din Legea nr. 58/1934), astfel încât se transmite dreptul de a prezenta titlul la acceptare și, la scadență, dreptul de a solicita plata, precum și dreptul asupra sumei de bani. Altfel spus, giratarul dobândește un drept propriu și autonom asupra sumei de bani înscrise în titlu.
Ca urmare, încasarea sumelor cuvenite unei bănci în temeiul unor titluri de valoare primite prin gir are loc în mod nemijlocit și în nume propriu. Astfel de sume nu mai aparțin emitentului titlului și nu mai intră în conturile acestuia.
În consecință, sumele intrate în conturile - SRL aparțin acesteia, provin din alte surse decât titlurile de valoare girate către bănci și sunt, așa cum corect a reținut prima instanță, destinate averii debitoarei supuse procedurii și îndestulării concursuale și colective a tuturor creditorilor acesteia.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, potrivit dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele - BANK ROMANIA -, cu sediul în B,- - 36, sector 2, -, cu sediul în B, sector 3, - Tr.B și C nr.6-6A,.3-8, BANK -, cu sediul în B, sector 1, str. -. - nr.11, împotriva sentinței nr.933/16.10.2009 pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL în prezent reprezentată de administratorul special și cu administratorul judiciar C cu sediul în C,- B, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2010.
Președinte, Mateucă | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
25 februarie 2010
Red.jud. / 09.03.2010
3 ex./
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
