Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 101/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.101
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenta - ROMÂNIA împotriva sentinței arbitrale nr.5/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr.167/2008, în contradictoriu cu intimata
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea pentru a da posibilitate intimatei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința arbitrală nr.5/20.01.2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României arbitrul unic a admis acțiunea precizată a reclamantei SC SA B împotriva pârâtei - România, dispunând rezilierea contractului încheiat de părți nr.718/18.10.2006, din culpa pârâtei, fiind totodată obligată pârâta la plata sumei de 24.099,43 EURO reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamantă în beneficiul pârâtei, dispunând totodată respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale a pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta - România reprezentată legal de către SC România SRL, solicitând anularea hotărârii arbitrale, iar prin rejudecare, respingerea acțiunii SC SA B și admiterea în tot a cererii reconvenționale formulate de - România.
Reclamanta a procedat la prezentarea cauzei, arătând că, la 18.10.2006, părțile au semnat trei contracte: contractul de prestări servicii proiectare nr.1, contractul de închiriere echipamente și utilaje și contractul de subantrepriză nr. 718, obiectul acestuia din urmă fiind realizarea unui tunel în B, obiectiv integrat proiectului finanțat din fonduri, "Reabilitare și dezvoltare de rețea apă și canal în municipiul B", proiect în cadrul căruia - România are calitatea de antreprenor general.
Întrucât litigiul arbitral a derivat din contractul de subantrepriză, - România a arătat că durata de execuție a lucrărilor pentru tunel a fost stabilită inițial la 28.02.2008, fiind extinsă prin act adițional la 30.11.2008, însă pârâta a înțeles să rezilieze contractul de subantrepriză la 21.04.2008, având în vedere că nu i s-ar fi predat capătul de ieșire al tunelului, din culpa reclamantei, astfel încât nu se putea încadra în graficul de execuție.
La rândul său, reclamanta - România consideră că aceasta s-a datorat culpei intimatei, care nu a obținut toate avizele de lucrări și nu a plătit taxele necesare pentru defrișarea terenului de la capătul de ieșire a tunelului, în condițiile în care avea această obligație.
În ce privește suma la care a fost obligată, reclamanta consideră că nu datorează această sumă deoarece orice lucrări necesare realizării obiectivului erau incluse în prețul forfetar al contractului cu singura excepție a lucrărilor neprevăzute din categoria cărora lucrările executate nu făceau parte.
Față de această scurtă expunere cazuală, reclamanta consideră că sentința arbitrală pronunțată în cauză este nulă pentru următoarele motive:
Hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - art.364 lit.g Cod procedură civilă.
S-a susținut că arbitrul unic s-a limitat la enunțarea dispozitivului hotărârii, în timp ce considerentele nu conțin motivele pentru care tribunalul arbitral a înlăturat susținerile uneia dintre părți și le-a îmbrățișat pe ale celeilalte și că, arbitrul unic s-a limitat la exprimarea unei opinii personale, lipsită de orice suport argumentativ de fapt sau de drept.
Astfel, sentința pronunțată ignoră întreaga apărare a contestatoarei, determinând nulitatea sa.
În ceea ce privește primul capăt al acțiunii arbitrale, apărarea - România s-a concentrat pe faptul că arbitrul unic nu a avut în vedere actul adițional nr.1, ignorând existența acestuia, dar și faptul că în luna aprilie 2008 - România a predat capătul de ieșire al tunelului conform procesului-verbal din 18.04.2008, semnat de către reprezentantul pârâtei.
În măsura în care obligația reclamantei a fost executată, aceasta a susținut în fața instanței arbitrale că SC SA B era obligată să elibereze amplasamentul de arbori, suportând costurile aferente conform ar.4 lit.g din contractul de subantrepriză, precum și orice alte costuri și cheltuieli impuse de executarea lucrărilor, conform proiectului.
De asemenea, SC SA B avea obligația să obțină, prin cheltuieli proprii,avizele, licențele și aprobările pentru orice parte a execuției lucrărilor contractate, potrivit art.12 lit.f din contract, lucrări printre care se individualiza și cea a defrișărilor și doborârilor de arbori.
Este adevărat că pentru aceasta era necesară scoaterea temporară din fondul forestier, însă această obligație aparținea SC SA B, obligație neîndeplinită, chiar și în măsura în care - România a notificat subantreprenorul prin scrisoarea nr.431/04.03.2008.
Așadar, întârzierea predării capătului de ieșire a tunelului nu este în culpa - România, însă arbitrul unic a ignorat total aceste apărări.
În ceea ce privește noul grafic de execuție al lucrărilor, se arată că, dispozițiile art.14 lit.e din contractul de subantrepriză prevede un grafic al lucrărilor și că în lipsa unei culpe proprii - România nu avea nici o obligație de a preda un nou grafic de execuție față de cel existent în luna februarie 2008, astfel încât rezilierea pentru acest motiv nu putea opera valabil.
Mai mult, se arată că pe lângă faptul că întârzierea a fost produsă de reclamantă, notificarea de rezilierea din 21.04.2008 a fost abuzivă în măsura în care predarea amplasamentului liber de orice sarcini s-a produs la 18.04.2008, având semnificația îndeplinirii tuturor obligațiilor în sarcina - România.
Or, în aceste condiții, reclamanta consideră că cererea de rezilierea a contractului la 3 zile după predarea amplasamentului nu putea produce efectul scontat întrucât nu poate fi vorba de o neexecutare imputabilă antreprenorului general.
Se arată că adevărata motivație a cererii de reziliere poate fi subînțeleasă din scrisoarea de reziliere nr.5721/21.04.2008 prin care, în realitate, SC SA B solicită o renegociere a valorii contractului, justificată pe majorarea tarifelor și costurilor materialelor, SC SA B încercând printr-un abuz de drept să obțină o renegociere a valorii sub "amenințarea rezilierii", dublată de obținerea unor daune interese în favoarea SC SA B pentru întârzierea lucrărilor.
Aceste argumente și apărări ale - România, susținute în totalitate pe actele depuse la dosar, au fost ignorate de către arbitrul unic, care a reținut în mod superficial și excesiv de sintetic faptul că susținerile reclamantei sunt fondate, în timp ce susținerile pârâtei nu au nici o greutate probatorie.
Cât privește pretenția în bani, reclamanta consideră că suma solicitată nu era oricum datorată, întrucât cheltuielile făcute de către SC SA B (ca urmare a apariției unor infiltrații în tunel datorate descoperirii unei pungi de apă în fața frontului care a impus măsuri de susținere suplimentare) nu fac parte din categoria situațiilor neprevăzute pentru cazul apariției unor condiții fizice de lucru imprevizibile.
Reclamanta subliniază că acest gen de incidente în lucrări de această natură au caracter obișnuit și că proiectul tehnic însuși a avut la bază un studiu geotehnic complet, care scotea în evidență acest risc.
În aceste condiții, arbitrul unic a ignorat lipsa de cauză a plății și a obligat în mod greșit - România la plata sumei de 24.099,43 EURO.
Reclamanta subliniază că nici o analiză a arbitrului unic nu a justificat motivele expuse de către - România în cererea reconvențională, deși s-a invocat abandonarea lucrărilor la 09.05.2008 de către SC SA B (starea de fapt dovedită prin acte: scrisoarea nr.441-238-CR din 27.05.2008, minuta întâlnirii din 27.05.2008, datele raportului de expertiză consemnat în dosarul de arbitraj), iar poziția celeilalte părți a fost contradictorie și ezitantă.
în mod detaliat elementele probatorii de natură să caracterizeze culpa SC SA B în abandonarea lucrărilor și desistarea de contract, - România a solicitat admiterea cererii reconvenționale și lipsirea de eficiență a notificării de reziliere a celeilalte părți, notificare care nu își poate produce efectele întrucât părțile au convenit doar un pact comisoriu de gradul I în convenția încheiată.
În condițiile unei motivări lipsite de consistență și pertinență atât în fapt cât și în drept, reclamanta impune acest motiv de nulitate în privința hotărârii arbitrale.
II.Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii - art.364 lit.i Cod procedură civilă.
Justificarea acestui motiv de nulitate cu privire la sentința arbitrală se bazează pe argumentul că arbitrul unic a încălcat flagrant dispozițiile art.969 cod civil și a ignorat voința explicit exprimată a părților în clauzele contractuale.
Se arată astfel că, deși SC SA B și-a asumat o serie de obligații, cum ar fi: efectuarea unor lucrări de excavație, sprijiniri, căptușeli, instalații, radieri, suporți conducte, finisaje finale, etc. de a doborî și defrișa terenurile destinate construcției și de a obține licențe, avize și aprobări pentru efectuarea lucrărilor contractate, tribunalul arbitral a ignorat, pe de o parte, întâietatea legii părților, iar pe de altă parte, sancționarea neexecutării lor potrivit apărării-excepțieexceptio non adimpleti contractus.
Aceeași observație și încălcare a legii părților o impune reclamanta și cu privire la plata sumei de 24.099,43 EURO, arătându-se ca în precedent că potrivit contractului cheltuielile erau în sarcina executantului SC SA
Chiar și în situația în care lucrările executate de către SC SA B ar putea fi considerate ca aparținând categoriei celor neprevăzute, potrivit contractului, subantreprenorul avea obligația de a continua contractul cu solicitarea de costuri suplimentare.
De asemenea,cu caracter incidental, reclamanta - România a solicitat și suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea acestei acțiuni.
Luând în dezbatere, la 21.04.2009, 19.05.2009 și 16.06.2009 această cerere, Curtea a impus reclamantei plata cauțiunii, stabilind valoarea acesteia, iar ulterior a luat act că reclamanta se desistează de cererea incidentală, în condițiile în care la 16.06.2009 instanța a reținut cauza în pronunțare și asupra fondului.
Împotriva acțiunii în anulare a formulat întâmpinare SC SA B, solicitând instanței respingerea cererii ca nefondată.
Cu privire la situația de fapt expusă de către reclamantă în cerere, SC SA Baa rătat că motivele de anulare ale sentinței arbitrale nu sunt fondate, arătând că în fapt, interpretarea pe care o oferă reclamanta este proprie și străină de intenția comună a părților la data încheierii contractului de subantrepriză nr.718/2006.
Plecând de la termenul de execuție și graficul preconceput de părți, precum și de la conținutul actului adițional nr.1/2008, părțile au convenit un nou termen de predare a lucrărilor cu condiția asigurării accesului SC SA B la capătul de ieșire al tunelului nu mai târziu de 5.02.2008.
Or, în măsura în care această obligație a fost întârziată până în luna aprilie 2008, graficul de execuție inițial nu mai putea fi respectat, lucru comunicat antreprenorului general, care a notificat reclamanta cu privire la neîndeplinirea acestei obligații.
Mai arată pârâta că, predarea capătului de tunel presupunea ca terenul să fie predat liber de orice sarcină, potrivit art.16 lit.a din contract, ceea ce presupunea încheierea unui raport de recepție a amplasamentului în prezența unei comisii.
Noțiunea de "liber de sarcini" presupune că toate lucrările de defrișare și despădurire a terenului sunt în sarcina antreprenorului general, iar lucrările urmau a fi executate de către Ocolul Silvic, care urma să preia toți copacii tăiați, fapte care nu s-au executat în realitate.
De asemenea, obținerea avizelor necesare și costurile aferente acestora erau în sarcina antreprenorului general.
Plecând de la cauzele care au determinat atât predarea cu întârziere a amplasamentului, cât și predarea lui în stare necorespunzătoare începerii lucrărilor de execuție, SC SA B consideră că încercarea sa de renegociere a contractului a fost justificată ca alternativă a rezilierii, încercare care a fost refuzată de către cealaltă parte.
Referitor la plata sumei de 24.099,43 EURO, se arată că suma reprezintă lucrări efectuate cu evacuarea unor infiltrații masive de apă, care nu corespunde proiectului de execuție care a precedat contractului, care previziona posibile infiltrații de apă.
S-a mai arătat că sentința arbitrală atacată este dincolo de orice critică și cu privire la modalitatea în care arbitrul unic a soluționat cererea reconvențională.
În dovedirea motivelor de nulitate a sentinței arbitrale și subsecvent, pe fondul acțiunii și cererii reconvenționale, părțile litigante au arătat că înțeleg să se folosească exclusiv de probele depuse în dosarul arbitral.
Asupra litigiului cu care a fost sesizata, Curtea va proceda la analiza temeiniciei motivelor de nulitate, asa cum acestea au fost expuse in cuprinsul actiunii in anulare promovate de catre - România, astfel:
Avand in vedere modalitatea de organizare si functionare a arbitrajului institutionalizat, o observatie care se impune si la care Curtea subsumeaza prezentele considerente este aceea ca intre partile care au recurs la arbitraj in baza unei clauze contractuale compromisorii si institutia arbitrala se stabilesc raporturi juridice speciale, semnificand adeziunea partilor la regulile administrative, organizatorice si procedurale ale instantei arbitrale.
care intra in compunerea tribunalului arbitral, desemnati de parti,sunt investiti de catre acestea cu o functie jurisdictionala ce poate fi redusa la un ansamblu de acte avand ca finalitate solutionarea disputei dintre partiprin pronuntarea unei hotarari obligatorii, de natura a solutiona defintiv acest diferend.
Astfel, actiunea in anulare hotararii arbitrale este expresia dreptului de acces al partii la jurisdictia statala potrivit limitelor sale de exercitare impuse prin art. 364 si urmatoarele Cod procedură civilă.
In aceasta ordine de idei, actiunea in anularea hotararii arbitrale nu poate fi considerata o cale de atac de reformare si nici o procedura alternativa de rejudecare in fond a cauzei atunci cand partile se declara nemultumite de hotararea data in arbiraj.
Astfel, hotararea unei instante arbitrale - act jurisdictional de origine privata - nu poate fi desfiintata decat pentru motivele exhaustiv enumerate de art. 364 Cod procedură civilă, fiind de ramarcat ca niciunul dintre acestea nu se refera la gresita judecata a procesului in fapt sau in drept. Controlul statal realizat asupra hotararii arbitrale este unul de legalitate, iar nu unul de temeinicie, iar aceasta nu reprezinta o sustragere nejustificata a actului de jurisdictie arbitrala de la controlul exercitat de catre o instanta statala, ci rezida in natura contractuala a arbitrajului si obligativitatea actului emanat de la institutia de arbitraj la care partile au consimtit sa apeleze.
In continuare, Curtea va analiza daca, dupa expunerea cauzala in sustinerea fiecaruia dintre motivele de anulare formulate, reclamanta formuleaza, in realitate critici de legalitate sau critici de temeinicie.
Cu privire la primul motiv al actiunii in anulare:
In drept:
Articolul 364 Cod procedură civilă: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri".
Articolul 69 lit. b) din Regulile de procedura arbitrala elaborate deCamera de Comerț și Industrie a României" Sentința arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri".
Cu privire la temeinicia motivului de anulare derivand din nemotivarea hotararii arbitrale:
Arbitrajul institutionalizat la care partile recurg in litigiile care au obiect drepturi si obligatii patrimoniale presupune casemnatarii conventiei compromisorii consimt la atenuarea anumitor reguli pe care statul le-ar asigura ca cadrul unei jurisdictii statale propriu-zise, cel putin pana la momentul la care se formuleaza o actiune in anulare potrivit art. 365 Cod procedură civilă.
Astfel, recurgerea la arbitraj si conformarea partilor la regulile arbitrajului presupune si o acceptare a faptului sametodologia actului de jurisdictie arbitral nu va fi apreciata dupa exigentele actelor de jurisdictie statale, inclusiv in ceea ce priveste obligatia de motivare, caracterul exhaustiv al considerentelor si analiza delimitata a fiecarei aparari aduse de parte, chiar daca aceasta are caracter determinat si decizoriu in rezultatul deliberarii.
Curtea subliniaza totusi cajudecata, chiar si in sistemul arbitrajului institutionalizat trebuie sa ofere partilor credibilitate, garantii de independenta si impartialitate reflectate intr-o hotarare coerenta si, evident, care sa exprima silogismul logic si juridic care a impus-.
De altfel, plecand si de la dispozitiile art. 361 lit. e) Cod procedură civilă, hotararea arbitrala trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se sprijina, sau, in cazul arbitrajului in echitate, motivele care sub acest aspect intemeiaza solutia, urmeaza ca obligatia de motivare nu are doar semnificatie cantitativa ci presupune asa cum s-a aratat, si unele conditii de continut.
Clauza arbitrala a contractului de subantrepriză nr. 718 stabileste in art. 28 ca legea aplicabila contractului va fi legea si litigiul va fi judecat dupa aceasta.
In consecina, arbitrul unic, trebuia, in considerentele hotararii sale sa prezinte motivele in fapt si drept care sustin solutia adoptata.
Desigur, Curtea pleaca de la premisa ca obligatia de motivare include si componenta calitativa a motivarii, adica aptitudinea acesteia de a raspunde coerent argumentelor partilor, adica de a prezenta sistematic faptele in functie de situatia considerata prin probe si legea incidenta, precum si interpretarea sa.
Din examenul hotararii arbitrale atacate, Curtea retine ca in prima parte care include descrierea dosarului arbitral, arbitrul a facut o trecere in revista in detaliu a tuturor actelor de procedura si inscrisurilor pe care le-a considerat relevante in procedura si la care s-a raportat in analiza situatiei de fapt. Astfel, plecand de la contractul de subantrepriza, arbitrul a retinut mai intai afirmatiile partilor si probele pe care acestea sunt intemeiate, in mod egalitar, pentru ambele parti litigante. Ulterior, in examenul propriu al hotararii, arbitrul a sintetizat continutul raportului juridic contractual in baza interpretarii caruia a stabilit drepturile si obligatiile partilor, a stabilit faptele sia apreciat, in propria sa judecata, autoratul, culpa, si efectele contractuale antrenate, de natura sa justifice hotararea pronuntata.
Se cuvine sublinierea ca arbitrul unic a mentionat inscrisurile considerate, faptele relevante, chiar daca nu a analizat punctual fiecare afirmatie a reclamantei sau a paratei, cis-a limitat la aprecieri cu caracter global, grupand in considerente comune toate sustinerile partilor. De asemenea, arbitrul a facut trimitere la normele dreptului substantial pe care le-a aplicat in cauza, atat atunci cand a sanctionat contractul cu rezilierea, cat si cu prilejul stabilirii platilor prestatiilor efectuate pana la data rezilierii.
Este adevarat ca instanta arbitrala s-a limitat la a arata in considerente, ca cererea revonventionala va fi respinsa, fara considerente proprii, insa acestea au fost subsumate considerentelor de ansamblu, care au justificat si solutia actinii principale.
Curtea considera ca hotararea arbitrala este motivata, contrar afirmatiilor reclamantei - România, iar criticile formulate de catre parte nu justifica aprecierea ca hotararea este nemotivata, adica de natura sa nu faca inteligibil rationamentul care a justificat solutia, ci reclama o chestiune care tine de stilul judiciar, in mod exclusiv.
Pe de alta parte, nemultumirea - România care, in aceasta modalitate sintetica de prezentare a considerentelor hotararii arbitrale defavorabile, se simte nedreptatita nu poate fi remediata in aceasta procedura, iar instanta nu poate, in masura in care considerat ca hotararea a fost motivata, sa complineasca actul arbitral prin considerente proprii care sa infirme sau confirme toata expunerea cauzala pe care reclamanta o realizeaza in complexa sa actiune in anulare.
Curtea subliniaza ca, in masura in care critica - România depaseste problema nemotivarii hotararii arbitrale - problema pe care, reiteram, am apreciat-o neintemeiata -, nu se poate proceda la o reevaluare a fondului si la o cantarire a valorii argumentelor si probelor reclamantei, deoarece procedura de judecata permite acest lucru exclusiv in masura in care motivele de nulitate sunt intemeiate si justifica anularea actului arbitral, conform art. 366 alin. 1 Cod procedură civilă.
De aceea, de considerentele prezentate cu privire la acest prim motiv, Curtea il considera neintemeiat si respingandu-l, arata ca nu poate trece la analiza aspectelor de detaliu prezentate de catre reclamanta cu privire la fondul litigiului.
Cu privire la al doilea motiv al actiunii in anulare:
In drept:
Articolul 364 Cod procedură civilă: "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii".
Articolul 69 lit. b) din Regulile de procedura arbitrala elaborate deCamera de Comerț și Industrie a României" Sentința arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii".
Cu privire la temeinicia motivului de anulare derivand din incalcarea unor dispozitii legale cu caracter imperativ:
In primul rand, in masura in care se invoca faptul ca arbitrul unic a produs o eludare a dispozitiilor art. 969 Cod civil incalcand flagrant legea partilor ca norma prefixata de catre acestea prin continutul contractului incheiat, considera ca motivul de nulitate se circumscrie numai la incalcarea unei dispozitii imperative a legii.
de acest motiv de anulare, Curtea arata ca evocarea de catre reclamanta - România a motivului de nulitate derivat din incalcarea unei norme imperative a legii presupune in primul rand a lamuri sensul notiunii de norme imperative.
Norma legala imperativa indeplineste functia de a fi o interdictie sociala care restrange libertatea individuala prin indicarea faptului ca exista interese generale, sociale care depasesc sfera intersului particular si pe care partile nu le pot nesocoti.
Norma legala imperativa impune partilor sau subiectului de drept vizat de norma respectiva o conduita inderogabila, fie explicita (prin impunerea sanctiunii nulitatii absolute), fie implicita (dedusa din modul in care norma impune sau din scopul pe care il urmareste). Cu caracter exemplificativ, sunt de ordine publica normele care intereseaza ordinea constitutionala, administrativa si judiciara, libertati ale persoanei, astfel ca, in mod conventional, partile nu pot aduce atingere acestora.
Curtea observa insa ca, in realitate, atat in actiunea promovata, cat si in cadrul concluziilor prezentate, - România arata ca instanta arbitrala a depasit obligatia de conformare la legea partilor, printr-o interpretare personala si neintemeiata atat a clauzelor contractului de subantrepriza, cat si a probelor cauzei, carora le-a dat, cu partinire, o semnificatie favorabila pretentiilor SC SA
A sustinut repetat reclamanta ca, in fapt, dovezile administrate de catre parata in tribunalului arbitral duceau la concluzia ca neexecutarea contractului apartine SC SA B care, pe de-o parte nu si-a executat obligatii esentiale asumate prin contract si a incercat o renegociere fortata a contractului ca alternativa a rezilierii si ca suma la care parata antreprenorul general a fost obligat, era integrata si absorbita de pretul total al contractului, potrivit clauzelor negociate ale partilor, ca in aceste conditii, clauza penala a fost gresit activata, iar actiunea SC SA B trebuia respinsa.
Aceste aprecieri ale instantei arbitrale potrivit cu care a apreciat ca este evidenta culpa paratei care nu si-a executat propria obligatie deoarece nu a predat amplasamentul (capatul de tunel) liber de sarcini la data prevazuta in contract si nu a obtinut autorizatiile si avizele care cadeau in sarcina sa, dublata de considerentul ca aceste obligatii cadeau in sarcina - România si nu a celeilalte parti asa cum a considerat reclamanta de astazi in expunerea motivelor sale,sunt aspecte care tind sa repune in discutie temeinicia hotararii, control ce nu poate fi realizat prin actiunea in anulare.
Cele retinute de catre instanta arbitrala reprezinta, in opinia Curtii de Apel, rezultatul evaluarii situatiei de fapt in baza unui material probator elaborat pe care arbitrul l-a avut in vedere si l-a interpretat sistematic.
Nu se poate retine ca arbitrul, desi a constatat in fapt concordant sustinerilor reclamantei - România, a schimbat continutul conventiei partilor si a ignorat deliberat efectele contractului dand clauzelor sale un nou continut, ci doar a interpretat in procesul de judecata sensul dispozitiilor sale.
Curtea nu intrevede in acest fel care este norma imperativa incalcata de catre instanta arbitrala in realizarea acestor evaluari de fapt,subliniind ca aceasta critica a sentintei, subscrie ideii de netemeinicie a hotararii arbitrale.
Or, aceasta critrica nu se integreaza motivului continut de art. 364 lit. i) din Codul d e procedură civilă, reclamanta neindicand continutul normei imperative ignorate prin pronuntarea acestei sentinte.
De asemenea, reclamanta se refera la incalcarea dispozitiilor imperative, atunci cand instanta arbitrala a apreciat ca probele aduse in aparare de catre - România. Si tot subscris acestei categorii de incalcari, reclamanta arata instanta arbitrala nu a cercetat temeinicia cererii reconventionale, analiza care a fost implicit realizata, intrucat presupunea un procedeu si evaluare comuna si concomitenta cu analiza cererii principale.
Curtea subliniaza insa caa stabili modalitatea in care instanta arbitrala a dat interpretare probelor aduse in solutionarea cererii implica o devoluare a actiunii in ansamblu, o cercetare de temeinicie a hotararii arbitrale care nu are ca izvor o incalcare a unei norme de ordine publica, asa cum sustine - România. De asemenea, a cerceta daca instanta arbitrala a procedat gresit sau nu atunci cand a respins partii cererea reconventionala si a admis exlusiv actiunea principala, are ca premisa o aplecare directa asupra fondului raportului juridic dintre parti cu depasirea limitelor impuse de art. 364 Cod procedură civilă.
Curtea arata ca reclamanta nu a aratat care este norma imperativa incalcata de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, ci a facut o referire generica la dispozitiile art. 969 Cod civil.
Or, aceste norme stabilesc regula potrivit cu care conventiile sunt obligatorii pentru parti si ca acestea trebuia executate cu buna credinta si in raport de continutul lor, instanta arbitrala dand expresie, prin hotararea pronuntata tocmai acestor reguli de conduita, prin stabilirea situatiei de fapt in baza unor probe pe care le-a considerat relevante si pe care le-a evaluat prin propria sa judecata.
Tot ceea ce tine de rezultatul acestor interpretari, insa, nu reprezinta o incalcare a unei norme imperative a legii, ci tinde la o critica de fond a hotararii arbitrale, ceea ce nu poate fi admis.
Astfel, si acest al doilea motiv al actiunii in anulare este considerat nefondat.
In consecinta, intreaga actiune a reclamantei este neintemeiata.
De aceea, de toate considerentele de fapt si de drept expuse in aceasta motivare, Curtea va respinge actiunea in anulare ca nefondata atat in privinta principalului, cat si a capatului accesoriu de cerere - cheltuielile de judecata - intrucat, de lipsa oricarei culpe procesuale in declansarea acestui litigiu si art. 274 Cod procedură civilă, SC SA B nu datoreaza sume de bani cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr.5/20.01.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.167/2008, formulată de către reclamanta - ROMÂNIA reprezentată prin SC România SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Societății Civile de Avocatură, - și Asociații din B, 13, nr.90, s,.2, 2.23, sector 5, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul în B,-, județul
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2009.
Președinte,
Grefier,
Red.Jud.
25.06.2009
Nr.ex.: 4
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă
