Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.117
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii privind anularea hotărârii arbitrale nr.9 din data de 6 februarie 2009 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie P, formulată de - SRL, cu sediul social în B, Calea 13, nr.90,. 3, camera 3.15, sector 5 și sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,-,.1, sector 1, în contradictoriu cu pârâta - România SRL, cu sediul social în P,-, jud. P și chemata în garanție - Ro SRL, cu sediul social în B,-,.1K,.B,.2,.7, jud. B și sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă Profesională de Avocați " și Asociații" în B,-,.8,.D,.4, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.156 alin.2 și art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra acțiunii de față, reține următoarele,
Prin Hotărârea nr.9 pronunțată în data de 6 februarie 2009, Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie Paa dmis acțiunea reclamantei - România SRL, a obligat pârâta - SRL la plata către reclamantă a sumei de - lei (echivalent a 76027 euro) reprezentând contravaloare lucrări de remediere a pagubelor materiale din data de 26/27.06.2007, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de arbitrare constând în taxa arbitrală în cuantum de 4457 lei și onorariu expert în cuantum de 500 lei și a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul arbitral a constatat că prin contractul de execuție încheiat între reclamantă și pârâtă la data de 10 martie 2006, pârâta s-a obligat să execute obiectivul Hala Industrială 1, execuție ce s-a încheiat la data de 18 aprilie 2007, încheindu-se procesul verbal de recepție finală, iar la data de 26 iunie 2007, în urma unor evenimente meteorologice, s-au produs pagube la hala 1, prejudiciul total fiind de 166.984 Euro.
S-a reținut de către tribunalul arbitral că asiguratorul a plătit conform poliței de asigurare suma de 90.957 Euro, diferența de 76.027 Euro reprezentând prejudiciul neacoperit suferit de reclamantă.
S-a constatat că, din înscrisurile depuse la dosar precum și din expertiza administrată în cauză, s-a confirmat existența evenimentului de forță majoră din data de 26-27.06.2007 ( respectiv Administrația Națională de Meteorologie a emis o adresă, cu nr.4526/1.10.2007 prin care arăta evenimentele din 26 iunie 2007 și intensitatea acestora, concluziile confirmate ulterior de Avizul Camerei de Comerț și concluziile expertizei).
Instanța de fond reține că împrejurarea era cunoscută de pârâtă încă din data de 1.10.2007, când a înregistrat la sediul său sub nr.1599 din 1.10.2007, adresa emisă de și că la momentul producerii evenimentelor meteorologice ce au provocat prejudiciile 1, pârâta nu mai avea paza bunurilor ce au fost avariate, motiv pentru care aceasta nu putea cunoaște consecințele provocate de evenimentele din 26 iunie 2007, decât dacă reclamanta îi aducea la cunoștință aceste consecințe.
Tribunalul constată că reclamanta a încunoștințat pârâta prin adresa nr.1401/14.08.2007, prin aceeași adresă solicitând pârâtei să se prezinte în data de 21.08.2007, la sediul reclamantei, pentru constatarea situației în vederea remedierii pagubelor.
Se mai reține că deși prezentă la întâlnire și ulterior, la întocmirea expertizei extrajudiciare pârâta nu a invocat nici un moment forța majoră, deși conform art.16 din Contractul încheiat între părți, pârâta era obligată să notifice, în scris fără întârziere, acest eveniment pentru a fi scutită de responsabilități. Mai mult pârâta nu a invocat forța majoră nici în momentul în care a luat cunoștință de evenimentele meteorologice și de pagubele produse, nici în momentul primirii răspunsului de la Agenția Națională de Meteorologie și nici cu ocazia primirii cererii de chemare în judecată, ci abia în momentul încheierii dezbaterilor.
Tribunalul arbitral, în virtutea rolului activ, conform art.129 Cod procedură civilă, analizând cauza sub toate aspectele, a admis acțiunea considerând că nerespectarea termenului prevăzut de art.16 din Contractul de execuție, atrage decăderea pârâtei din dreptul de a mai invoca forța majoră, după mai mult de un de la data la care a luat cunoștință de apariția evenimentului. Pentru acest motiv, pârâta neinvocând, fără întârziere, evenimentul de forță majoră, trebuia în calitate de antreprenor general, să remedieze pagubele produse obiectivului Hala nr.1 de evenimentele meteorologice din ziua de 26 iunie 2007, conform garanției generale de bună execuție prevăzute de dispozițiile art.10 din Contractul de execuție.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, același tribunal reținând că obligația de notificare a forței majore aparținea pârâtei și nu chematei în garanție, a respins-o ca neîntemeiată.
În contradictoriu cu opina majoritară unul dintre arbitrii a avut o opinie separată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta - SRL a formulat acțiunea în anulare, solicitând admiterea acțiunii în anulare și pe cale de consecință anularea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Contestatoarea a mai solicitat, în subsidiar, dacă pe fondul cauzei ca urmare a rejudecării cauzei, se va constat că cererea intimatei-reclamante este întemeiată, modificarea în parte a hotărârii arbitrale atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție formulată împotriva - RO SRL.
În susținerea contestației, pârâta a menționat că primul motiv de anulare este întemeiat pe dispozițiile art.364 lit.g) din Codul d e procedură civilă și sub acest aspect, învederează că în opinia sa, motivele care au stat la baza hotărârii arbitrale nu sunt pertinente și coerente, fiind în dezacord cu înscrisurile și susținerile părților, respectiv reclamanta nu a susținut și nu a solicitat nici un momente decăderea din termenul de invocare a forței majore, rezultând din aceasta că tribunal a inventat o motivare care nu este raportată la susținerile părților și nici la cadrul legal aplicabil în speță.
Precizează contestatoarea că, deși se prezintă de către tribunalul arbitral o analiză a prevederilor art.16 din Contractul de execuție încheiat între intimata-reclamantă și petenta-pârâtă, nu se face nici o referire la prevederile art.16 din Contractul de subantrepriză încheiat între petenta-pârâtă și chemata în garanție, mai mult nu explică și nici nu demonstrează de ce nu a aplicat același tratament juridic ambelor contracte incidente în cauză și de ce rolul activ al arbitrilor se limitează numai la acțiunea principală, neextinzându-se și la cererea de chemare în garanție.
Se solicită a de observa că încheierea de amânare a pronunțării nu a fost semnată de către nici unul dintre arbitrii, deși prin Hotărârea atacată se susține că face parte din hotărâre, semnarea acestei încheieri, la o altă dată, nu poate acoperi viciul de procedură instituit de art.364 lit.g) Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de anulare este întemeiat pe dispozițiile art.364 lit.i) din Codul d e procedură civilă, întrucât prin încheierea de pronunțare având număr de înregistrare 10 din data de 6.02.2009 purtând ștampila tribunalului, s-a hotărât respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și la data de 11 februarie 2009 li s-a comunicat că tribunalul și-a schimbat hotărârea inițială, admițând acțiunea reclamantei.
Se susține că la solicitarea contestatoarei de a i se elibera o copie de pe această hotărâre, a fost încunoștințată că dosarul nu se află în incinta instituției, fiind adus după două ore de către o persoană, care s-a recomandat a fi avocat, încălcându-se astfel normele imperative aplicabile instanțelor judecătorești, aplicabilă și tribunalelor arbitrale, respectiv arbitrii care redactează hotărârea neavând dreptul să scoată un dosar arbitral din incinta instanței.
În opina sa acest fapt, dovedit cu înscrisuri ce provin de la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie P, reprezintă o încălcare flagrantă a ordinii publice, îngrădirea accesului justițiabililor la înscrisurile de la dosarul cauzei, precum și încălcarea prevederilor privind accesul terților la aceleași înscrisuri.
Susține că tribunalul Arbitral prin hotărârea pronunțată a încălcat prevederile art.1082-1083 Cod civil, referitoare la exonerarea de răspundere a General căruia nu-i poate fi imputată o cauză străină și nici viciul de proiectare.
Se solicită admiterea acțiunii în anulare, cu cheltuieli de judecată.
La data de 19 mai 2009 intimata - România SRL a depus Întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare promovată de petenta-pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii arbitrale, în cauză nefiind incidente nici unul din motivele de anulare invocate de petentă, susținând în esență că existența disensiunilor dintre arbitrii nu este de natură să afecteze caracterul legal al hotărârii arbitrale, întrucât art.3602Cod procedură civilă arată că hotărârea arbitrală se ia cu majoritate de voturi, iar arbitrul care a avut o altă părere redactează și semnează opinia separată cu arătarea considerentelor pe care se sprijină.
Se susține că tribunalul în mod corect și legal a analizat forța majoră, nefiind necesar a fi pusă în discuția părților.
Se solicită respingerea contestației și obligarea pârâtei la plata c/valorii lucrărilor de remediere a acoperișului 1 și pagube materiale.
Chemata în garanție - RO SRL a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii în anulare în ceea ce privește subsidiarul pe care îl formulează pentru situația rejudecării cauzei cu referire la admiterea cererii de chemare în garanție și acordarea cheltuielilor de judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Desființarea hotărârii arbitrale se face prin intermediul acțiunii în anulare și este reglementată de dispozițiile art.364 lit.a-i, instanța de față nefiind o instanță de apel sau recurs, așa cum reiese din dezvoltarea motivelor invocate în acțiunea în anulare.
Se poate observa că primul motiv de anulare are la bază dispozițiile art.364 lit.g Cod procedură civilă, conform căruia "hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitrii".
În acest sens dacă am lua în considerare ipoteza avansată de petentă, ar însemna că acțiunea în anulare ar trebui să aibă caracter devolutiv, judecătorul fiind ținut că judece doar aspecte ce vizează legalitatea hotărârii, nu și temeinicia acestora, enumerate limitativ de legiuitor în art.364 Cod procedură civilă.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr.8/2007 publicată în Monitorul Oficial al României partea I, nr.73/31.01.2007, constatând că "arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism, juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită. Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu poate avea un caracter devolutiv, având în vedere că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun".
Analizând hotărârea atacată constatăm că aceasta nu intră sub incidența art.364 lit.c, întrucât a avut o motivare, un dispozitiv, s-a arată locul și data pronunțării și a fost semnată de către arbitrii respectivi. Aici a existat o singură problemă rezultată din faptul că, încheierea de ședință din data de 23.01.2009 când au avut loc dezbaterile nu a fost semnată de arbitrii la acea dată, ci doar de asistentul arbitral, fiind vorba de încheierea de ședință de amânare a pronunțării și nu de hotărârea arbitrală, care trebuie semnată de arbitrii.
Mai mult decât atât pretinsul viciu de procedură invocat de petentă a fost remediat ulterior de tribunalul arbitral, încheierea fiind semnată de arbitrii, prilej cu care s-a întocmit și un proces verbal.
Al doilea motiv de anulare are la bază dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă "hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri, ori dispozițiile imperative ale legii".
În baza art.3601Cod procedură civilă "în toate cazurile pronunțarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare".
Petenta pretinde că prin încheierea comunicată prin fax de către tribunalul d e arbitraj la data de 6 februarie 2009, s-ar fi hotărât inițial respingerea acțiunii intimatei - România SRL, dar încheierea cu nr.10 a fost semnată de arbitrul și de asistentul arbitral și nu și de ceilalți arbitrii, astfel încât aceasta nu a produs nici un efect juridic, atâta timp cât hotărârea arbitrală se ia cu majoritate, iar asistentul arbitral nu are obligația să participe la deliberare.
Faptul că încheierea respectivă ar fi fost semnată și de asistentul arbitral nu confirmă în nici un caz asistența celorlalți doi arbitrii cu privire la faptul că punctul de vedere al acestora a concis, iar celălalt arbitru a făcut opinie separată, trebuie subliniat doar faptul că acesta a fost numit în completul de arbitraj la propunerea petentei - SRL
Ca atare această încheiere reprezintă doar opinia arbitrului care și-a manifestat o altă opțiune în soluționarea cauzei respective.
Indiferent de situație, existența disensiunilor dintre arbitrii nu este de natură să afecteze caracterul și legalitatea hotărârii arbitrale, întrucât prevederile art.3602Cod procedură civilă arată că hotărârea arbitrală se i-a cu majoritate de voturi, iar arbitrul care a avut o altă opinie redactează și semnează considerentele părerii sale în mod separat.
Față de cele arătate apreciem că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii, în speță nefiind incidente prevederile art.364 lit.1 Cod procedură civilă.
De asemenea tribunalul arbitral nu a încălcat principiul contradictorialității motivarea având la bază susținerile și apărările făcute de părți într-un cadru legal aplicabil în cauză.
Având în vedere că hotărârea arbitrală este legală sub aspectul dispozițiilor art.364 lit.g și i Cod procedură civilă, urmează a se constata netemeinicia acțiunii în anulare formulate, ceea ce va determina respingerea acesteia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea privind anularea hotărârii arbitrale nr.9 din data de 6 februarie 2009 pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie P, formulată de reclamanta - SRL, cu sediul social în B, Calea 13, nr.90,. 3, camera 3.15, sector 5 și sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură în B,-,.1, sector 1, în contradictoriu cu pârâta - România SRL, cu sediul social în P,-, jud. P și chemata în garanție - Ro SRL, cu sediul social în B,-,.1K,.B,.2,.7, jud. B și sediu ales în vederea comunicării actelor de procedură la Societatea Civilă Profesională de Avocați " și Asociații" în B,-,.8,.D,.4, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
Președinte
- - Grefier
- -
Red. / tehnored.
7 ex./ 02.07.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor
