Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1259R
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva încheierii de ședință de la 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - audit SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar un certificat de grefă dovedind existența pe rol în continuare a dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, cu termen de judecată la data 10.11.2009, aflat în faza de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea încheierii din data de 20.03.2009 în sensul admiterii suspendării executării hotărârii arbitrale nr.205/2007 până la data soluționării irevocabile a acțiunii arbitrale din dosarul nr-.
Arată că recurenta a îndeplinit cele două condiții cerute pentru suspendarea executării silite și anume, de a face dovada introducerii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr.205/2007 și dovada consemnării cauțiunii în cuantumul stabilit de către instanță. În altă ordine de idei, legiuitorul prezumă situația păgubitoare în care se află petentul care este pus în situația de a fi executat, deși o hotărâre nu are caracter irevocabil și este pentru prima și singura dată supusă controlului judiciar. În contextul situației actuale a pieții recurenta este în situația de a resimți orice măsură financiară abuzivă ca o frână dată derulării normale a activității cu repercusiuni evidente.
CURTEA
Prin Încheierea pronunțată la data de 20.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Audit srl, cererea având ca obiect solicitarea de suspendare a executării sentinței arbitrale nr.205/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr.195/2007 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional.
În motivarea Încheierii se reține că prin sentința arbitrală nr.205/2008 s-a admis în parte acțiunea reclamantei - Audit SRL și drept urmare, pârâta - SRL a fost obligată la plata sumei de 28.023,21 lei reprezentând plată nedatorată. Împotriva sentinței arbitrale s-a formulat acțiune în anulare de către pârâta - srl care a solicitat totodată și suspendarea executării sentinței conform art.365 proc.civ. Tribunalul a considerat că întreaga motivare a cererii de suspendare se referă la aspecte legate de nelegalitatea hotărârii arbitrale și modul în care s-au derulat raporturile contractuale dintre părți, dar nu s-a invocat și cu atât mai puțin nu s-a dovedit nici un motiv de suspendare, astfel că a respins cererea ca neîntemeiată.
- SRL a declarat recurs împotriva acestei încheieri și a solicitat admiterea recursului, modificarea Încheierii atacate și admiterea suspendării executării sentinței arbitrale până la soluționarea acțiunii arbitrale.
În motivarea recursului se susține că, potrivit dispozițiilor art.365 alin.3 și art.403 alin.1 și 3 proc.civ. instanța de fond trebuia să verifice îndeplinirea celor două condiții expres și limitativ prevăzute de lege și anume:
a) dovada introducerii acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale a cărei suspendare se cere;
b) dovada consemnării cauțiunii în cuantumul fixat de instanță.
Recurenta arată că a făcut dovada respectării celor două condiții legale, ceea ce trebuia să conducă la admiterea cererii de suspendare. Însă instanța de fond a considerat în mod greșit, adăugând la lege, că petenta ar fi trebuit să invoce și să dovedească motive care să justifice suspendarea executării hotărârii arbitrale.
În fine, recurenta consideră că situația actuală a pieței, respectiv criza economică și financiară este un motiv de suspendare evident.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Recurenta a solicitat în temeiul dispozițiilor art.365 alin.3 proc.civ. suspendarea executării sentinței arbitrale atacate cu acțiune în anulare.
Potrivit art.365 alin.3 pro.civ. "instanța judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acțiune în anulare, numai după depunerea unei cauțiuni fixate de ea. Dispozițiile art.403 alin.3 și 4 se aplică în mod corespunzător."
Într-adevăr, la o primă citire a textului de lege aplicabil, s-ar părea că pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării unei sentințe arbitrale nu se cer decât două condiții: introducerea unei acțiuni în anulare împotriva hotărârii arbitrale și plata cauțiunii fixate de instanță.
Recurenta omite însă că dispozițiile legale invocate se referă la o "suspendare facultativă" și nu de drept. Art.365 alin.3 dispune că "instanța judecătorească va putea suspenda" și nu prevede obligativitatea suspendării în condițiile îndeplinirii celor două cerințe (dovada acțiunii și plata cauțiunii). este esențială. Procedura "suspendării facultative" presupune existența unor motive ale suspendării pe care instanța investită cu o astfel de cerere trebuie să le analizeze pentru a putea aprecia dacă se impune sau nu această măsură.
În opinia recurentei, îndeplinirea celor două condiții expres prevăzute atrage în mod automat admiterea cererii de suspendare. Interpretarea este contrazisă de textul art.365 alin.3 pro.civ. care lasă la aprecierea suverană a instanței judecătorești adoptarea măsurii suspendării, apreciere care se face pe baza motivelor invocate de partea care solicită suspendarea.
Așadar, în mod corect a considerat instanța de fond că în absența unei motivări a cererii de suspendare, cererea este neîntemeiată și trebuie să fie respinsă. De asemenea, simpla invocare a aspectelor de nelegalitate ale sentinței arbitrale, aspecte pe care instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare nu le poate analiza, nu reprezintă cu adevărat o motivare a cererii de suspendare.
În fine, invocarea de către recurentă a crizei economice și financiare ca motiv de suspendare evident nu poate fi primit. Desigur că este posibil ca activitatea recurentei să fie afectată de situația actuală a pieței, însă în aceeași măsură sunt afectate și toate celelalte societăți comerciale și în plus, suma pe care recurenta a fost obligată să o plătească intimatei în temeiul hotărârii arbitrale nu este exorbitantă (28.023,21 lei), astfel încât să genereze în mod indubitabil perturbarea activității recurentei, așa cum se susține de către aceasta.
În concluzie, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - SRL cu sediul în B,-, sector 1, și cu sediul ales la Cabinet de avocat " " în B, presei Libere, nr.1, Casa presei Libere, Corp Central,.1, cam.113-114, sector 1, împotriva încheierii de ședință de la 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - AUDIT SRL cu sediul în B,--5,.5-6, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia
I
Grefier,
Red.Jud. - 10.11.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Iulia
