Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 132/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Sentința comercială nr.132

Ședința publică de la 02.09.2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Florica Bodnar

GREFIER - -

Pe rol soluționarea cauzei comerciale privind pe petenta, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 19, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 28.08.2008 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a înaintat dosarul de fond nr-.

Petenta, prin avocat, depune la dosar răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare. Totodată arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul atât asupra excepției inadmisibilității acțiunii în anulare invocată de intimată, cât și asupra fondului cererii.

Petenta, prin avocat, solicită respingerea excepției ca nefondată, întrucât prezenta acțiune este întemeiată pe disp. art.364 lit.i pr.civ. și consideră că sunt incidente aceste dispoziții întrucât prin constatarea de către tribunalul arbitral a autorității de lucru judecat au fost încălcate dispoziții imperative ale legii și ordinii publice. Pe de altă parte, consideră că au fost încălcate disp. art.343³alin.1 pr.civ. precum și disp. art.1201 civ. coroborate cu disp. art.166 pr.civ. care prevăd că există autoritate de lucru judecat când tripla identitate de elemente există în două cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, pe rolul tribunalului arbitral nu a existat o altă cerere dedusă judecății, ci pe dreptul comun. Totodată, arată că litigiul a fost înaintat tribunalului arbitral spre competentă soluționare. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată pentru aceleași considerente expuse anterior, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanțele nr.75 și 67 în cuantum de 600 RON, respectiv 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Curtea, reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra cauzei comerciale de față, deliberând constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 25.10.2007 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul contractului de concesiune nr.58/15.10.2002:

-să se constate că suprafața de 754 ha teren din care 743,8194 ha teren arabil și 11,00 ha pășuni din cadrul fermei se înscrie în clasa a III-a de calitate, în loc de clasa a II-a de calitate cum acest teren este încadrat în prezent conform contractului de concesiune nr.58/15.10.2002;

-să se constate că redevența datorată pentru terenul primit în concesiune este corespunzătoare unui teren de clasa a II-a de calitate;

-să fie obligată pârâta de a încheia un act adițional la contractul de concesiune nr.58/15.10.2002 pe calea căruia să fie recunoscută situația prezentată mai sus în ceea ce privește categoria de folosință a terenului și redevența corespunzătoare datorată.

La data de 28.01.2008 pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.111 Cod pr.civ. și excepția autorității de lucru judecat, solicitând respingerea acțiunii fie ca inadmisibilă, fie pentru autoritate de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința arbitrală nr.36/22.02.2008 pronunțată în dosarul nr.356/2007 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și, în consecință a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.1201 Cod civil, reținând în esență că, atât în cererea de arbitrare cât și în cererea de chemare în judecată formulată în fața Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.7429/2004, părțile sunt aceleași, obiectul este același, iar cauza este aceeași, reclamanta întemeindu-se în ambele cereri pe contractul de concesiune nr.58/15.10.2002.

În ceea ce privește, obiectul celor două cereri, tribunalul a reținut că, deși capetele de cerere sunt parțial diferite, scopul este același în ambele cauze, respectiv modificarea clasei de calitate a terenului, și în mod corespunzător a redevenței, față de prevederile contractului de concesiune.

Tribunalul arbitral a mai reținut că, instanța supremă a decis constant că există identitate de obiect, chiar dacă acesta este diferit în cele două cereri, când rezultă că scopul final urmărit de către reclamant este același.

Ca atare, tribunalul arbitral nu a primit apărarea reclamantei în sensul că obiectul celor două cereri diferă și deci nu există tripla identitate de elemente.

De asemenea, tribunalul arbitral nu a reținut nici apărarea reclamantei în sensul că autoritatea de lucru judecat nu poate fi invocată dacă o cerere a fost judecată în procedura judiciară, iar cea de a doua se soluționează în procedura arbitrală, argumentând că o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată și că, soluția cuprinsă într-o hotărâre irevocabilă este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Un alt argument adus de tribunalul arbitral în combaterea apărărilor reclamantei pe excepție a fost și acela că atât timp cât legea permite în condițiile stabilite de ea, ca un litigiu să fie soluționat pe calea arbitrajului și în fața instanței arbitrale se poate invoca autoritatea de lucru judecat rezultând dintr-o hotărâre judecătorească.

A mai argumentat în sensul că art.163 Cod pr.civ. reglementează litispendența și nu autoritatea de lucru judecat.

Concluzionând, tribunalul arbitral a constatat că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, întrucât Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, prin sentința nr.11481/2004 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr.7429/2004, identică, ca scop final, cu cererea de arbitrare formulată în cauză, sentința rămânând irevocabilă prin decizia nr.3697/21.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.

Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrată, reclamanta a formulat acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art.364 lit.i Cod pr.civ. invocând în esență că sentința arbitrală încalcă în mod vădit, dispozițiile imperative ale art.343^3 Cod pr.civ.

Pornind de la dispozițiile art.79 din Regulile de procedură arbitrală, petenta a subliniat că tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile Codului d e procedură civilă, constatând, în mod eronat, existența autorității de lucru judecat.

În esență, petenta învederat că reținerea autorității de lucru judecat vine în contradicție, în mod vădit, cu normele legale în vigoare, pentru considerente de fapt și de drept, astfel:

-În legătură cu caracteristicile generale ale arbitrajului petenta a făcut o prezentare amplă a arbitrajului ca instituție de drept privat, a modului în care acesta funcționează, a scopului pentru care a fost creat și a principiului care îl guvernează.

-Referitor la cele două grade de jurisdicție și anume instanța arbitrală și cea judecătorească, petenta a precizat că acestea sunt două metode diferite de a soluționa un litigiu ivit între părți.

-După prezentarea dispozițiilor art.343^3 alin.1 Cod pr.civ. și art.343^4 Cod pr.civ. petenta a învederat că se poate opina în sensul că instanța judecătorească ori de drept comun nu este competentă a soluționa un diferend apărut între părți, în cazul în care, între acestea din urmă, există încheiată o convenție arbitrală ce prevede în mod expres faptul că orice neînțelegere apărută și care nu se poate soluționa pe cale amiabilă va fi de competența unui tribunal arbitral constituit în condițiile legii.

Pe acest aspect, petenta a mai arătat că teoria și practica judiciară în materie au statuat că în cazul în care există încheiată o convenție arbitrală valabilă între părți, instanța judecătorească nu este competentă a soluționa nici un proces ivit între acestea, chiar dacă în prealabil a fost investită chiar de către una dintre părțile litigante și nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art.343^4 alin.2 Cod pr.civ. acțiunea promovată pe calea dreptului comun urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

-A mai arătat că între instanța arbitrală și cea de drept comun nu există o legătură de subordonare ierarhică, ci dimpotrivă, arbitrajul este un grad de jurisdicție complet diferit și complementar celui de drept comun, în sensul că atunci când părțile convin, tribunalul arbitral are competența unică și exclusivă în soluționarea diferendului apărut între acestea, regulile din cadrul procedurii arbitrale completându-se cu cele ale Codului d e procedură civilă în măsura în care acestea sunt compatibile atât cu natura comercială a respectivelor litigii.

-De asemenea, petenta a făcut referiri cu privire la reglementarea convenției arbitrale și cu privire la efectele acesteia, învederând că principalul efect, cu caracter negativ, constă în excluderea competențelor instanței judecătorești și cu caracter pozitiv care constă în investirea arbitrilor de statua, de a judeca.

În ceea ce privește efectul complementar al convenției arbitrale, petenta a arătat în esență că, acest efect recunoaște organului arbitral competența de a judeca, astfel de litigii.

-Referitor la existența autorității de lucru judecat din speța de față, petenta subliniat în esență că aceasta este definită de dispozițiile art.1201 cod civil coroborate cu dispozițiile art.166 Cod pr.civ. ca fiind o excepție absolută, ce poate fi invocată de către oricare din părți și de instanță din oficiu, în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs.

-A mai arătat că textul legal reglementează situația în care tripla identitate de elemente există în două cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești și nicidecum pe rolul a două instanțe diferite, organizate și supuse unor norme juridice diferite, apte de a se completa reciproc, însă numai în măsura în care aceste dispoziții sunt compatibile cu arbitrajul.

Concluzionând, petenta a arătat că o condiție implicită a constatării existenței autorității de lucru judecat, pe lângă îndeplinirea pe deplin a tuturor condițiilor impuse de dispozițiile art.1201 Cod civil, este aceea că prin ambele cereri formulate de părți să fie investită tot o instanță de același fel, adică fie cea de drept comun, fie cea arbitrală.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat în esență că încă de la începutul exploatării terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, a constatat că acesta face parte, de fapt, din categoria a III-a de folosință, și nicidecum din categoria a II-a astfel cum s-a prevăzut în contractul încheiat de părți.

Petenta a mai arătat că pe acest aspect a demarat o corespondență cu pârâta în vederea reașezării obligațiilor contractuale conform categoriei de folosință reală a terenului concesionat.

A mai arătat că Institutul de Cercetări pentru și Bae fectuat în luna aprilie 2004 un studiu, concluziile acestuia fiind în sensul că: "terenurile din cadrul fermei a căror folosință actuală este arabil, se încadrează pe total fermă în clasa a III-a de calitate, cu 54 puncte bonitare".

Ca atare, petenta a solicitat admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea hotărârii arbitrale și pe fondul cauzei, să se admită acțiunea.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art.364-366 indice 1 Cod pr.civ.

La dosarul cauzei intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare în raport de dispozițiile art.364 lit.i Cod pr.civ. solicitând admiterea excepției și, pe cale de consecință respingerea cererii ca fiind inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În vederea soluționării acțiunii în anulare a fost atașat dosarul arbitral în care s-a pronunțat sentința atacată cu acțiune în anulare.

Cauza a fost reținută în pronunțare atât pe excepția inadmisibilității invocată de intimată cât și pe fondul cererii.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii în anulare conform art.137 alin.1 Cod pr.civ. Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art.364 Cod pr.civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din motivele prevăzute la literele a-

Ca atare, pentru a fi admisibilă, acțiunea în anulare trebuie să se întemeieze pe unul din motivele prevăzute în mod expres și limitativ, în art.364 lit.a-i Cod pr.civ. iar motivele invocate să fie întemeiate și nu pur formale.

În cauză, petenta și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art.364 lit.i Cod pr.civ. invocând că sentința arbitrală încalcă în mod vădit, dispozițiile imperative ale art.343^3 Cod pr.civ. subliniind că, instanța arbitrală a încălcat dispozițiile Codului d e procedură Civilă, deoarece a constatat în mod eronat, existența autorității de lucru judecat în prezenta cauză.

Fără să argumenteze pretinsa încălcare a dispozițiile art.343^3 Cod pr.civ. prin motivele invocate petenta nu a făcut altceva decât să redea textul unor dispoziții din Codul d e procedură civilă (art.343^3 alin.1 și 2 și art.343^4 alin.1 și 2), să facă un comentariu al acestor dispoziții și să prezinte în mod amplu caracteristicile generale ale arbitrajului, concluzionând în final că pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca prin ambele cereri să fie investită o instanță de același fel, fie cea de drept comun, fie cea arbitrală.

Motivele invocate de petentă nu pot fi reținute, întrucât instanța arbitrală și-a verificat competența în raport de dispozițiile art.343³alin.1 și 2 Cod pr.civ. și în raport de existența clauzei compromisorii cuprinsă în contractul de concesiune nr.58/15.10.2002 încheiat între părți, cauza fiind soluționată cu respectarea acestor dispoziții.

Încălcarea dispozițiilor art.343^3 Cod pr.civ. putea fi invocată de petentă în cadrul litigiului anterior, dedus spre judecată unei instanțe de drept comun, litigiu în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, în raport de care s-a constatat existența autorității de lucru judecat.

În mod corect, instanța arbitrală a înlăturat apărările petentei reclamante referitoare la necesitatea ca prin ambele cereri să fie investită o instanță de același fel, Curtea reținând că autoritatea de lucru judecat este un principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiției, în virtutea căruia un litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Cum, autoritatea de lucru judecat se caracterizează în esență prin exclusivitate, (un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză nu mai este posibil), incontestabilitate (hotărârea definitivă poate fi atacată numai în situații excepționale, folosindu-se căile extraordinare de atac) și executabilitate (care presupune posibilitatea punerii în executare a hotărârii definitive de către partea câștigătoare), oad oua judecată nu mai este posibilă.

În considerarea celor arătate, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art.364 lit.i Cod pr.civ. Curtea va admite excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, excepție invocată de intimată și, pe cale de consecință va respinge acțiunea în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția inadmisibilității acțiunii în anulare, excepție invocată de intimată.

Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta SC cu sediul în Otopeni, str.-, - și nr.5, Jud.I, împotriva sentinței arbitrale nr.36/22.02.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.356/2007, în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului (S) cu sediul în B,-, sector 1, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 02.09.2008.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

Red.Jud. - 29.09.2008

Tehnored.- 30.09.2008

4 ex.

Președinte:Florica Bodnar
Judecători:Florica Bodnar

Vezi şi alte speţe de drept comercial: