Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1312/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.147
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale parțiale a Tribunalului Arbitral constituit la Curtea Internațională de Arbitraj, în dosarul nr.14430/FM, formulată de petenta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTE PHARE, în contradictoriu cu intimata GENERALE DE D SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe acțiunea în anulare.
Petenta prin avocat solicită admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată, anularea punctului 6 din dispozitivul hotărârii arbitrale parțiale, fără cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată, învederând că s-a respins excepția necompetenței și Curtea de Arbitraj s-a pronunțat pe cheltuieli, deși nu a căzut în pretenții, ci doar s-a soluționat excepția. Depune concluzii scrise la dosar.
Intimata prin avocat solicită respingerea acțiunii în anulare conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată, învederând că la arbitraj, cheltuielile de judecată se stabilesc și se plătesc conform regulilor arbitrajului respectiv, cheltuielile de judecată, conform regulilor de arbitraj, nefiind o chestiune de ordine publică, motiv pentru care nu pot intra sub incidența art.364 lit.i civ.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 9.07.2008, petentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTE PHARE (MEF-) a formulat în contradictoriu cu intimata COMPANIE GENERALE DE. SA (Franța), în temeiul dispozițiile articolului 364 litera i Cod procedură civilă, acțiune în anularea hotărârii arbitrale parțiale a Tribunalului Arbitral constituit de Curtea Internațională de Arbitraj în dosarul nr. 14430/FM, solicitând anularea punctul 6 din dispozitivul acestei hotărâri, respectiv sub aspectul obligării petentului la plata de cheltuieli de judecată în cuantum, de 82.194 Euro.
Petenta a formulat și cerere de suspendare a acestui punct.
În motivarea acțiunii în anulare petentul MEF a arătat că pe rolul se află dosarul cu nr. 14430/FM,având ca obiect cererea principală formulată de către intimata împotriva MEF - și cererea reconvențională formulată de MEF- împotriva Sade.
În acest dosar tribunalul arbitral a pronunțat o hotărâre arbitrală parțială prin care a soluționat excepția lipsei de competentă invocată de și a obligat la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 82.194 Euro.
Tribunalul arbitral și-a motivat sumar hotărârea pe acest aspect, reținând aplicarea principiului "cost follows the evant", respectiv a faptului că toate costurile sunt suportate de cel ce provoacă un incident.
Deși se reține expres că MEF - a fost de bună credință în invocarea excepției, având acest drept procesual, totuși tribunalul arbitral a făcut aplicarea principiului arătat.
Petentul a susținut că hotărârea arbitrală încalcă prevederile articolului 274 alineat 1 Cod procedură civilă, deoarece în faza de soluționare a excepțiilor nici una dintre părți nu este încă în situația de a îi fi fost admise pretențiile sau să fi căzut în pretenții, fondul pricinii nefiind încă soluționat.
Tribunalul arbitral a arătat că legea română este aplicabilă atât interpretării materiale a contractului, cât și a procedurii de soluționare a cauzei, față de dispozițiile contractuale, articolul 20.6, care prevăd expres că legea aplicabilă interpretării contractului (legea guvernată) este legea română.
De asemenea, locul arbitrajului este B, Romania iar, în conformitate cu Convenția d l Geneva din 1961, procedura arbitrală va fi guvernată de voința părților și de legea țării în al cărei teritoriu are loc arbitrajul.
Așa fiind, a arătat petentul, Tribunalul Arbitral a nesocotit dispozițiilor legii române, obligând pârâtul, înaintea soluționării fondului pricinii, la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, doar ca urmare a respingerii apărărilor sale formulate pe cale de excepție.
A mai susținut petentul că hotărârea cu privire la cheltuielile de judecată conduce la restrângerea dreptului la apărare deoarece stabilește costuri pe care o parte pârâtă trebuie să le suporte dacă invocă excepții de ordine publică, cum este necompetență, independent de finalul dosarului din punct de vedere al fondului, punând în discuție astfel, însăși problema eficienței dreptului la apărare.
Ori, arată petentul, legea română nu stabilește taxe de timbru pentru apărări, acestea ținând de strategia și tactica de apărare care poate conține inclusiv excepții de procedură împotriva cererii reclamantului.
Pe de altă parte, potrivit articolului 343 Cod procedură civilă, tribunalul arbitral are obligația de a își analiza competența, ca o chestiune preliminară caz în care, dacă s-ar invoca din oficiu o excepție, cine ar suporta costurile soluționării acesteia, se întreabă petentul.
În fine, cel de-al treilea motiv al acțiunii în anularea hotărârii arbitrale parțiale, vizează faptul că Tribunalul Arbitral a reținut aplicarea unui principiu: "cost follows the event" care exprimă de fapt ideea potrivit căreia cel ce face un act din care rezultă anumite costuri, trebuie să suporte costurile respective, ceea ce contravine dreptului român, articolul 274 alineat 2 Cod procedură civilă care stabilește că partea care cade în pretenții suportă cheltuieli de judecată.
În fapt, arată petentul, aceasta este o formă de răspundere obiectivă, independentă și de caracterul ilicit ori abuziv al faptei, și de culpa, de atitudinea subiectivă a părții, ceea ce, în dreptul român este o realitate, prevăzută de lege pentru situații cum sunt daunele nucleare, principul fiind cel stabilit de articolul 998 Cod civil, răspunderea fiind antrenată pentru fapte ilicite săvârșite culpabil.
Ori, fapta de a invoca excepția de necompetență nu este ilicită, ci este o manifestare a dreptului la apărare.
De asemenea, invocarea excepției de necompetență de către pârât nu se înscrie nici în sfera abuzului de drept reglementată de articolul 723 alineat 1 Cod procedură civilă, nefiind o apărare făcută cu rea credință, însăși instanța arbitrală reținând că excepția invocată de către pârât referitoare la jurisdicția arbitrală a fost ridicată cu bună credință (punctul. 297) pentru ca la punctul 299 să rețină că buna credință a pârâtului nu este suficientă.
În drept, articolul 364 litera i Cod procedură civilă.
Intimata Sade - Generale de SA ("Sade") a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în anulare ca nefondată.
Intimata a arătat că cererea principală promovată de aceasta la 21.06.2006 are ca obiect constatarea rezilierii contractului privind reabilitarea și modernizarea rețelei de apă și canalizare din C încheiat între Sade și MEF - din culpa MEF și despăgubiri pentru neexecutarea obligației contractuale în valoare de 16.154.164,90 EURO, precum și cererea recovențională a MEF - de constatare a rezilierii contractului din vina și daune - interese.
Prin întâmpinarea depusă MEF - a invocat și excepția necompetenței arbitrajului, iar la întâlnirea pregăzitoare din 7.03.2007 s-a stabilit calendarul procesului arbitral, ocazie cu care s-au încheiat și semnat " de " prin care s-a precizat că locul arbitrajului este la B, iar procedura de urmat este dată de Regulile de Arbitraj și de dispozițiile imperative ale legii române privitoare la arbitraj, Cartea a IV a Cod procedură civilă.
Conform calendarului procesului arbitral, agreat la 18.06.2007, s-a stabilit că excepția de necompetență va fi dezbătură de către tribunalul arbitral separat, într-o ședință dedicată exclusiv acestui punct, la 20 noiembrie 2007.
În acest sens, arată intimata, părțile și-au prezentatmai întâi punctul de vedere în scris, iar la 20.11.2007, la B, a avut loc un nou termen al ședințelor tribunalului arbitral în care s-a pus în discuție excepția de necompetență a tribunalului arbitralui. Ulterior, părțile au depus concluzii scrise în care au tratat și problema costurilor arbitrale ocazionate de această fază a procesului arbitral.
Astfel, precizează intimata, petentul MEF - a solicitat, prin concluziile scrise depuse la 18.12.2007 obligarea Sade la plata cheltuielilor arbitrale în cazul în care excepția de necompetență ar fi admisă, urmând ca tribunalul arbitral să precizeze în hotărârea parțială asupra competenței care dintre părți urma a suporta cheltuieli arbitrale, iar printr-o hotărâre separată să stabilească exact cuantumul acestora. În subsidiar, MEF - a cerut ca tribunalul arbitral să respingă cererea de obligare a MEF- la plata cheltuielilor arbitrale, pentru motivul că apărarea constând în excepția de necompetență a fost invocată cu bună credință.
Prin hotărârea arbitrală parțială din 25.05.2008 tribunalul arbitral a respins excepția de necompetență ca nefondată și pe cale de consecință a obligat MEF- la plata sumei de 82.194 EUR cu titlu de cheltuieli de judecată (cheltuieli arbitrale), legate de această fază a procedurii arbitrale.
Acțiunea în anulare este nefondată a susținut intimata Sade mai întâi pentru că modul în care tribunalul arbitral stabilește și acordă cheltuieli arbitrale nu este o chestiune de ordine publică susceptibilă de a fi cenzurată prin acțiunea în anularea sentinței arbitrale, în temeiul dispozițiilor articolului 364 punctul i Cod procedură civilă, sens în care s-a pronunțat și Instanța Supremă în repetate rânduri.
În al doilea rând, a arătat intimata, cheltuielile de judecată au fost acordate de tribunal conform de Arbitraj, care prevăd în articolul 31 paragraf 2 teza finală că "Deciziile asupra costurilor altele decât cele stabilite de C pot fi luate de Tribunalul Arbitral la orice moment în timpul procedurilor".
În al treilea rând, a mai susținut intimata Sade, cum excepția de necompetență ridicată de către petentă a fost respinsă, regula "costs follow the event" este tocmai de acordare a cheltuielilor de judecată, evenimentul care a determinat obligarea MEF - la plata cheltuielilor de judecată constând în respingerea excepției de necompetență a tribunalului arbitral.
În acest sens, articolul 50 punctul 9 din regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă prevede că "Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli ( în afară de taxele arbitrale) în măsura în care va aprecia că sunt justificate, în funcție de împrejurările cauzei".
Această opțiune nu îi este acordată și instanței judecătorului de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, aceasta trebuie să acorde cheltuieli de judecată în mod aproape necondiționat, la solicitarea părții câștigătoare, motiv pentru care în literatura de specialitate se apreciază că plata cheltuielilor de judecată este în realitate "independentă de orice greșeală" a părții și ar avea ca fundament chiar o răspundere obiectivă.
În final, intimata a mai susținut că acordarea cheltuieli de judecată prin hotărârea arbitrală parțială nu influențează cu nimic dreptul la apărare, acest argument al petentului fiind rezultatul unui sofism juridic, iar MEF- a avut asigurat pe tot parcursul procedurii arbitrale dreptul la apărare și la un proces echitabil, petentul supunându-se în mod legal și necondiționat de Arbitraj care prevedeau posibilitatea acordării de cheltuieli arbitrale și în alte condiții decât cele prevăzute de Codul d e procedură civilă, după cum nu a ridicat această problemă în cursul procesului arbitral, ci doar după pronunțarea hotărârii arbitrale parțiale.
În privința cererii de suspendare a hotărârii, intimata a arătat că este prematură întrucât Sade nu a declanșat procedura de executare silită, iar pe fond este neîntemeiată.
Părțile au depus înscrisuri.
Cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale parțiale din 20.05.2008 a fost admisă de instanță prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 5.12.2008, iar prin decizia comercială nr. 1762/4.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de intimata Sade și a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de petentul MEF -.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor în fapt și în drept, constată acțiunea în anularea punctului 6 din dispozițiile hotărârii arbitrale parțiale a Tribunalului Arbitral constituit la. - C: din 20.05.2008 nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 364 litera i Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
Ordinea publică include în sfera sa, după cum s-a arătat în literatura juridică, normele care reglementează ordinea economică, socială și politică, arată caracterul imperativ al unor norme de la care părțile nu pot deroga și a căror nerespectare este sancționată de autorități.
S-a observat de către numeroși autori că în arbitrajul internațional rolul ordinii publice este redus. Excepția de ordine publică având un conținut diferit de dreptul comun și fiind mai puțin virulentă decât în dreptul intern, fiind chemată să intervină numai în măsura în care sunt considerați deosebit de grave care, din această cauză trebuie să prevaleze asupra celor ale comerțului internațional ( a se vedea în acest sens, )
Noțiunea de "bune moravuri" se integrează în "normele morale", iar acestea, fiind lipsite de o definiție legală, bun în discuție principii care exced sferei dreptului.
În ce privește criteriile pentru determinarea normelor imperative, anume: formularea legiuitorului, finalitatea textelor și sancțiunea prevăzută pentru încălcarea normei, la care se adaugă și criteriul obiectiv prevăzut de articolul 358 Cod procedură civilă ("în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare, și a principiului contradictorialității") și acestea un caracter mai greu operabil în materie de arbitraj internațional.
autori au conchis că în materie de arbitraj internațional, dată fiind lipsa de definiție și de criterii obiective de determinare, judecătorul este cel care va hotărî în fiecare caz concret dacă hotărârea încalcă ordinea publică și bunele moravuri, după cum va aprecia și asupra întrunirii criteriilor de determinare a normelor imperative.
Astfel, Curtea constată că prin articolul 359 alineat 3 Cod procedură civilă "La cererea oricăreia dintre părți, instanța judecătorească prevăzută de articolul 342 va examina temeinicia măsurilor dispuse de tribunalul arbitral și va stabili cuantumul onorariilor arbitrale și a celorlalte cheltuieli arbitrale, precum și modalitățile de consemnare, avansare sau de plată", iar, potrivitarticolului 359 alineat 6 Cod procedură civilă, "În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum șicelelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc și se plătesc conform regulilor acelei instituții".
În speță, potrivit articolului 20.6 din Condițiile contractuale generale (Contract încheiat între părți la data de 6.10.2003), care reglementează convenția arbitrală, "litigiul va fi soluționat în mod definitiv conformde arbitraj al Camerei Internaționale de Arbitraj".
Hotărârea arbitrală atacată face trimitere la punctul 302 (fila 94) ladispozițiile articolului 31 din Regulamentulcare dispun în sensul (alineat 2): "Curtea poate stabili onorariile arbitrilor la o valoare mai ridicată sau mai scăzută decât cea care ar rezulta din aplicarea normelor relevante în cazul în care așa consideră necesar datorită circumstanțelor excepționale ale cauzei.Deciziile asupra costurilor altele decât cele stabilite de C pot fi luate de tribunalul arbitral la orice moment în timpul procedurilor"(fila 110).
Din analiza textelor de lege rezultă, fără posibilitate de interpretare, că instanța judecătorească poate examina temeinicia măsurilor privind cheltuieli arbitrale numai atunci când acestea sunt stabilite de tribunalul arbitral, și nu când cheltuielile arbitrale au fost stabilite prin acordul părților în litigiu și al arbitrilor, ori atunci când se stabilesc potrivit regulamentului instituției permanente de arbitraj.
Pentru aceste considerente, cum, în speță, cheltuielile arbitrale și obligarea petentului la plata parțială a acestora, corespunzător fazei procesuale soluționate, s-au efectuat în conformitate cu regulamentul arbitrajului instituționalizat (articolul 31 alineat 2 paragraf 2) fapt ce exclude intervenția instanței judecătorești, motivele invocate de către petent prin cererea de chemare în judecată nu se circumscriu dispozițiilor articolului 364 litera i Cod procedură civilă, nefiind de natură să încalce ordinea publică de drept intern sau dispozițiile imperative ale legii și nici bunele moravuri. Arbitrajul a fost organizat și s-a desfășurat în conformitate cu convenția arbitrală care reprezintă acordul de voință al părților, în sensul soluționării litigiului dintre ele de către tribunalul arbitral, potrivit regulilor arbitrajului instituțional, respectiv Regulamentului - (articolul 20.6 alineat 1 litera a din Condițiile generale contractuale) și cu respectarea regulilor menționate.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 365 alineat 1 Cod procedură civilă, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele prevăzute de dispozițiile articolului 364 litera i Cod procedură civilă, respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale parțiale a Tribunalului Arbitral constituit la Curtea Internațională de Arbitraj, în dosarul nr.14430/FM, formulată de petenta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - OFICIUL DE PLĂȚI ȘI CONTRACTE PHARE, cu sediul în B,- sector 3, în contradictoriu cu intimata GENERALE DE D SA, cu sediul în, 28 de la, nr. 75008, Franța și ales în B, str. -. - nr.28 C, Sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea
