Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 149/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 884/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 149
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenta - GRUP SA împotriva sentinței arbitrale nr.32 din 25.02.2009, astfel cum a fost rectificată și lămurită prin sentința arbitrală nr. 104/5.05.2009, pronunțate în dosarul nr. 4/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimații - SRL - FILIALA ASAS și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.10.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14.10.2009 și apoi la 21.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare:
Prin sentința arbitrală nr.32/25.02.2009 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - Grup SA și pârâtului.
S-a dispus cu majoritate rezoluțiunea contractului intervenit între părți (promisiune de vânzare) autentificat de P prin încheierea 621/26.06.2007, părțile fiind repuse în situația anterioară.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei 317.620 lei, iar pârâtul să restituie reclamantei 128.770 lei cu dobânda legală calculată de la 11.01.2008, până la plata respectivelor sume.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei 400.357,74 lei despăgubiri, precum și 418.479,09 lei cheltuieli arbitrale.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantei privind suma de 135.632 lei.
În motivare s-a reținut că între părți a intervenit contractul din 26.06.2007, având ca obiect promisiunea de vânzare a 2 terenuri situate în intravilanul municipiului P, zona sud,--73 și nr.75 de 60.000. și respectiv 30.000. valabilă pe o perioadă de 4 luni, pârâții fiind proprietarii terenurilor respective.
Reclamanta intenționa pe aceste suprafețe să dezvolte un proiect imobiliar, respectiv un centru comercial.
Nu s-a putut reține în sarcina părților existența unui dol determinant la încheierea contractului.
Dată fiind interpretarea dată de părți clauzelor contractuale care inserau mai multe pacte comisorii, prin înscrisuri întocmite la notar și regulile Codului civil privind interpretarea contractelor, instanța arbitrală a apreciat că părțile nu au convenit în legătură cu rezoluțiunea contractului, fiind aplicabile dispozițiile legale ale art.2019 - 2021 Cod civil.
S-a reținut din probele dosarului, că în mod indubitabil, terenurile oferite de pârâți la contractare erau ocupate în proporție de 52,82 % cu conducte și zonă de protecție și/sau siguranță, iar diferența de teren (neocupată de conducte) nu era compactă, ci cuprinsă în 6 loturi, pe care nu se putea construi centrul comercial preconizat.
Cum pârâții nu au dovedit că aceste conducte și rețele (inclusiv aeriene) puteau fi dezafectate/mutate, într-un termen rezonabil, nu a fost onorată obligația asumată de pârâți prin Cap.VII, lit.c din contract privind predarea terenului.
Nici o altă obligație esențială, asumată de părți nu a fost onorată și anume, obținerea în 60 de zile a autorizațiilor necesare pentru amenajarea unui sens giratoriu pe Bd.B, pentru a se facilita accesul pe terenuri (cap.VII lit.g din contract) nici în termenul prelungit prin acordul reclamantei.
În schimb, reclamanta și-a onorat în cea mai mare parte obligația asumată prin contract, de a plăti o taxă de imobilizare a terenurilor până la expirarea opțiunii de a cumpăra terenurile, sume care trebuie restituite de părți, potrivit principiului repunerii în situația anterioară a pârâților înregistrându-se chiar acordul pârâților în acest sens. Sumele nu sunt datorate solidar, întrucât principiul solidarității a fost exclus prin stipulații la cap.VII alin. ultim din contract, înțelegând să răspundă individual.
Reclamantei i s-a recunoscut și dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciul suferit din cauza rezoluțiunii contractului, fiind vorba de cheltuieli efectuate cu asistența juridică pentru semnarea contractului din 26.06.2007, cheltuieli notariale, studii pentru stabilirea calității terenului, poluarea, planurile pentru sensul giratoriu etc.
Acțiunea reconvențională nu este întemeiată, vizând restul din indemnizația lunară de imobilizare, care a fost refuzat după ce s-a constatat existența unor conducte pe terenuri și care nu permiteau utilizarea acestora pentru scopul urmărit, fapt ce a atras rezoluțiunea contractului.
Prin sentința arbitrală nr.104/5.05.2009, a fost admisă cererea de îndreptare a erorilor materiale din sentința arbitrală nr.32/25.02.2009, în sensul că se va trece în dispozitiv 1) respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâta Grup SA împotriva reclamantei, 2)pârâții urmează să plătească și 169.215,36 euro despăgubiri, 3) în considerente art.1025 civil, a fost înlocuit cu art.1057 Cod civil, 4) după suma de 400.357,74 lei s-a adăugat și suma de 169.215,36 euro, iar după "plata" în loc de "acestei", se trece "acestor", 5) pragraful V din dispozitiv va avea conținutul următor "obligă pârâta I și pârâtul II să plătească reclamantei 400.357,74 lei și 169.215,36 euro despăgubiri în lei, calculați la cursul euro BNR din ziua plății", 6)pragraful IV din dispozitiv "obligă pârâta I să restituie reclamantei 317.620 lei și pârâtul II suma de 128.770 lei cu dobânda legală calculată de la 8.01.2008 până la plata sumelor respective, 7) cheltuielile arbitrale vor fi 426.936,47 lei totale, 40.659,92 lei taxe, 386.276,55 lei onorariu de avocat, experți, alte cheltuieli 8)paragraful VI din dispozitiv "obligă pârâta I și pârâtul II să plătească în solidar reclamantei suma de 426.936,47 lei cheltuieli de arbitrare.
A fost admisă prin aceeași sentință și cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului sentinței arbitrale nr.32/25.02.2009, în sensul că plata sumei de 400.357,74 lei se face conform dispozițiilor secțiunii V & 2 din capitolul VI Cod civil, respectiv art.1062 și următoarele.
Împotriva sentinței nr.32/2009, a formulat acțiune în anulare - Grup SA, invocând dispozițiile art.364 lit.a din pr.civ. litigiul nu era susceptibil de soluționarea pe calea arbitrajului, tribunalul arbitral fiind necompetent material să soluționeze litigiul.
Tribunalul arbitral avea obligația de a-și verifica competența conform art.3433din pr.civ. Obiectul cererii îl constituia anularea contractului pentru dol, în subsidiar rezoluțiunea contractului. Tribunalul arbitral avea obligația de a constata încetarea de plin drept la 26.10.2007, a contractului, conform cap. alin.2 din contract.
Investirea tribunalului s-a efectuat la 8.01.2008, când contractul era expirat.
În plus litigiile privind anularea/rezoluțiunea unui contract nu intră în categoria litigiilor patrimoniale.
Tribunalul arbitral a soluționat litigiul în temeiul unei convenții arbitrale inoperante (art.364 lit.b din pr.civ.).
Chiar dacă în clauza compromisorie, părțile au făcut referire la litigiile privind valabilitatea/rezoluțiunea contractului, în lumina disp. art.340 din pr.civ. imperative, rezultă că era inoperantă clauza compromisorie, fiind competente exclusiv instanțele de judecată.
Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ce nu s-a cerut (art.364 lit.f din pr.civ).
Deși reclamanta a solicitat să se constate rezoluțiunea contractului, în temeiul art.969, 1020 - 1021 Cod civil, tribunalul arbitral a dispus rezoluțiunea judiciară, schimbând obiectul cererii și principiul disponibilității părților.
În plus, se invocă motivul prev. de art.364 lit.i din pr.civ. în sensul că au fost încălcate dispozițiile art.969 Cod civil, art.977 pr.civ. pentru motivele expuse în opinia separată a arbitrului.
contractului poate fi cerută de partea care și-a îndeplinit obligațiile contractuale, or, intimata s-a aflat în culpă contractuală prin neplata ultimei îndemnizații imobiliare și pentru că nu a pus la dispoziție actele necesare obținerii autorizațiilor pentru sensul giratoriu.
Referitor la neîndeplinirea obligației privind inexistența unor sarcini și /sau servituți pe cele două terenuri, nu se poate reține motivarea instanței, întrucât obligația a fost îndeplinită prin punerea la dispoziție a extrasului din cartea funciară, reclamanta cunoscând anterior existența de conducte și rețele pe terenuri, așa cum reiese din raportul tehnic.
În despăgubirea stabilită de instanță pentru acoperirea prejudiciului suferit din cauza rezoluțiunii, au fost încălcate dispozițiile art.969, 977 Cod civil, precum și ale art.1169 civil.
Potrivit cap.VIII lit.a - g rap. la alin.2 al lit.g, intimata este cea care și-a asumat integral costurile efectuării verificărilor și riscurile, în cazul obținerii unor rezultate negative. Rezultă că indiferent, de rezultat, a considerat aceste cheltuieli drept posibile pierderi, în cazul unor rezultate negative, fără legătură cu culpa petentei.
În plus, unele din aceste cheltuieli nu erau necesare, nu s-a dovedit legătura cu executarea contractului, având în vedere data încheierii contractelor de asistență juridică cu cabinetul av. și Mc.
În legătură cu contractul de dezvoltare încheiat cu Construction (a cărei filială este intimata) în data de 18.06.2007, în temeiul căreia s-a emis factura 6822/8.01.2008, în sumă de 169.215,36 euro, plătită cu declarația de plată externă din 23.04.2008, este o cheltuială care nu este dovedită în legătură cu promisiunea.
Solidaritatea pârâților a fost exclusă prin alin. ultim Cap.VII, astfel încât în mod greșit s-a dispus obligarea în solidar prin dispozitiv.
Motivarea tribunalului arbitral în respingerea cererii reconvenționale nu este susținută de probe, întrucât intimata nu s-a prevalat de excepția de neexecutare a contractului și și-a asumat și reconfirmat datoria către petentă, prin adresa din 10.03.2008, ulterioară cererii de arbitrare.
În legătură cu sentința de completare, s-au formulat de asemenea, motive suplimentare, respectiv art.364 lit.i din pr.civ. în sensul că au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.969 și 1020 Cod civil, întrucât intimata - SRL se afla în culpă contractuală.
Acțiunea în anulare a fost legal timbrată cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Prin încheierea din 24.06.2009, s-a dispus suspendarea executării silite a sentințelor arbitrale până la soluționarea acțiunii în anulare.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în anulare, cu motivarea, în esență, că orice chestiune de fond nu ar mai putea fi invocată în faze acțiunii în anulare căci aceasta are un regim procesual strict, singurele motive ce ar fi putut fi deduse judecății, fiind cele de eventuală nelegalitate a sentinței arbitrale și nicidecum argumente de netemeinicie.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală:
Analizând actele dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
În ce privește motivele prevăzute de art.364 lit.a și b din pr.civ. în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului sau ar fi fost soluționat în baza unui compromis inoperant, acestea ar fi putut fi invocate prin acțiunea în anulare numai dacă ar fi fost invocate și în litigiul arbitral (art.35812din Codul d e procedură civilă), ceea ce nu este cazul în speță.
Petenta însăși a formulat cerere reconvențională în fața tribunalului arbitral, acceptând deci competența acestuia în temeiul clauzei compromisorii inserate în contract.
De altfel, petenta și-a desemnat arbitrul, fiind ulterior de acord cu componența acestuia, astfel cum se desprinde concluzia din conținutul încheierii din 15.04.2008, iar instanța arbitrală și-a verificat competența, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul sentinței arbitrale contestate.
Nu se pot reține susținerile petentei în sensul că acțiunile în nulitate/rezoluțiune nu sunt acțiuni evaluabile în bani, neputând face obiectul procedurii arbitrale, în raport de conținutul deciziei de recurs în interesul legii pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.32/2008, care a tranșat definitiv această chestiune.
Urmează a fi înlăturat și motivul prev. de art.364 lit.f din Codul d e procedură civilă, constatându-se că arbitrii au soluționat cauza în raport de petitul acțiunii principale și al cererii reconvenționale cu care au fost investiți, neputându-se vorbi de o denaturare a obiectului cererii în situația dispunerii rezoluțiunii, în loc de constatarea rezoluțiunii, cu atât mai mult cu cât instanța arbitrală a analizat expres în considerente inaplicabilitatea pactelor comisorii inserate în contract.
În ce privește motivul prev. de art.364 lit.i din pr.civ, se constată că petenta nu s-a circumscris acestor dispoziții expres și limitativ prevăzute de text, urmărind de fapt reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului.
Or, controlul efectuat de instanță este doar un control de legalitate, nu de temeinicie a hotărârii, așa cum a solicitat petenta, prin invocarea unor situații de fapt și a unor elemente probatorii interpretate greșit, care au făcut obiectul analizei de către tribunalul arbitral.
În acest ultim motiv al acțiunii în anulare nu pot fi incluse criticile cu privire la situația de fapt ori cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive (cum ar fi cele ale art.977 art.1169 cod civil invocate de petentă), ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt stabilită.
În ce privește art.969 Cod civil care consacră forța obligatorie a convenției între părțile contractante și art.1020 Cod civil sau art.1062 Cod civil, tribunalul arbitral a aplicat aceste dispoziții legale, astfel cum rezultă din considerentele sentinței, petenta formulându-și criticile de fapt, sub aspectul netemeinicie soluției pronunțate, chestiune care nu este posibil a se analiza pe calea acțiunii în anulare, nici unul din motivele prevăzute la art.364 pr.civ neprevăzând o asemenea posibilitate.
În consecință, acțiunea în anulare va fi respinsă.
În temeiul art.274 pr.civ. petenta va fi obligată să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 47.186,39 lei reprezentând onorariu de avocat dovedit cu înscrisurile de la dosar (filele 164-178).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta - GRUP SA cu sediul în B,-, sector 3 împotriva sentinței arbitrale nr.32 din 25.02.2009, astfel cum a fost rectificată și lămurită prin sentința arbitrală nr. 104/5.05.2009, pronunțate în dosarul nr.4/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimații - SRL - FILIALA A S AS cu sediul în B,-,.5, cap.6.-6. sector 1 și cu domiciliul în Târgu M,-,.6, Județul
Obligă petenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 47.186,39 lei.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole
