Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 15/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 911/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.15
Ședința publică din data de 29.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.23/15.02.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.356/2006 formulată de petenta INTERNAȚIONAL în contradictoriu cu intimata
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru depunerea de concluzii scrise de către părți, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin sentința arbitrală nr.23/15.02.2007 pronunțată în dosarul nr.356/2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - INTERNAȚIONAL SRL și a constatat desființarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți autentificat sub nr.2664/20.06.2006 și a actului adițional nr.1 din 17.08.2006 precum și că, a avut loc repunerea părților în situația anterioară, pârâta fiind obligată la plata către reclamantă a sumei de 78.600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul arbitral avut în vedere actele dosarului, prevederile înscrise în contractul încheiat între părți, dispozițiile legale incidente în cauză.
În esență, instanța arbitrală a reținut în baza prevederilor art.977, art.982 și art.1007 Cod civil, temeinicia acțiunii reclamantei, constatând că prin dispozițiile art.5.2 și art.6.2 din convenție, a fost instituită o condiție rezolutorie mixtă. Astfel părțile prin art.5.2 au convenit să coopereze pentru obținerea documentelor la care se referă textul, care însă nu era suficientă, întrucât eliberarea sau neeliberarea acestor documente ( pentru terenurile care fac obiectul contractului, avizul favorabil privind realizarea în condițiile legii a accesului la teren, etc.), depindea de voința autorităților competente, deci de un eveniment viitor și nesigur. Dacă aceste documente nu se obțineau până la data de 15.11.2006, nu se năștea obligația de plată a tranșei a doua din preț și nici transferul dreptului nudei proprietăți, situație existentă în speță, astfel încât potrivit clauzei înscrisă la art.6.2 a intervenit rezoluțiunea de drept a contractului.
În același sens au fost reținute de către instanța arbitrală și dispozițiilor art.2.1. lit.b din contract, potrivit cărora obținerea documentelor, era o condiție suspensivă pentru principalele efecte ale convenției, respectiv obligația pârâtei cumpărător de a plăti prețul și transferul nudei proprietăți, neobținerea acestora până la data de 15.11.2006, conducând potrivit art.6.2. la rezoluțiunea de drept a contractului, în considerentele hotărârii menționându-se că, "apare firesc și logic acest mecanism al condiției rezolutorii negative mixte conceput în contract, chiar dacă redactorul actului a intitulat art.6 pact comisoriu, fiind astfel protejate interesele părților, și înlăturate cu aceste motivări, susținerile pârâtei conform cărora nu poate fi vorba de o condiție rezolutorie, din moment ce părțile au calificat expres conținutul art.6 ca fiind un pact comisoriu de gradul IV".
A mai reținut tribunalul arbitral că întrucât obținerea documentelor prevăzute de art.5.2. nu depindea numai de voința părților și de cooperarea acestora ci și de voința autorităților competente, în speță nu ne aflăm în prezența unei condiții potestative, ci a unei condiții potestative simple, deopotrivă valabilă, fie că este suspensivă sau rezolutorie, potrivit doctrinei, fiind înlăturată astfel și susținerea evocată de pârâtă pe acest aspect.
A fost admis și capătul doi de cerere privind constatarea repunerii părților în situația anterioară, instanța arbitrală reținând prin corelarea prevederilor art.2.1 lit.b din contract cu art.3.1. că, din cauza neîndeplinirii condiției suspensive, plata făcută de pârâtă la data de 15.11.2006 a fost o plată nedatorată, neavând semnificația plății tranșei de 40% din preț, că ea a fost restituită în aceeași zi de reclamantă și că deci nu a avut loc transmiterea către pârâtă a nudei proprietăți.
Împotriva sentinței, pârâta - INTERNAȚIONAL SRL a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat urmare admiterii acesteia, desființarea hotărârii arbitrale și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
După prezentarea situației de fapt, a scopului urmărit prin încheierea contractului în litigiu, a raporturilor dintre părți între momentul încheierii convenției și apariția litigiului, a obiectului și cauzelor acțiunii promovată de către reclamantă și a considerentelor sentinței arbitrale, petenta a criticat hotărârea invocând în motivarea acțiunii în anulare dispozițiile art.364 literele a și i ale codului d e procedură civilă.
În esență, petenta susținut că în situația în care tribunalul arbitral a constatat incidența unei condiții rezolutorii, cu privire la care părțile nu pot tranzacționa, trebuia a se reține caracterul netranzacționabil al raportului juridic dedus judecății, litigiul nefiind deci susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, potrivit literei a) a articolului 364 Cod pr.civilă.
A invederat partea, că în condițiile în care tribunalul arbitral a calificat clauza prevăzută prin art.5.2 cu raportare la art.6.2 din contract, ca fiind o condiție rezolutorie, element obiectiv care atrage ipso facto, prin însăși îndeplinirea sa, independent de voința părților, desființarea contractului, rezultă prin raportare la obiectul și cauza juridică principală a acțiunii arbitrale, că raportul juridic dedus judecății nu era tranzacționabil, părțile neputându-și face concesii reciproce nici cu privire la survenirea evenimentului viitor, care nu depindea numai de voința lor, nici cu privire la efectele îndeplinirii acestui eveniment, constând în desființarea contractului.
Pe același aspect, petenta a susținut, conform prevederilor art.340 Cod procedură civilă, că instanța arbitrală nu era competentă să soluționeze litigiul, întrucât părțile nu puteau tranzacționa cu privire la momentul împlinirii și efectele realizării condiției rezolutorii, neprezentând relevanță clauza compromisorie înscrisă în convenție.
Petiționara a invocat în motivarea acțiunii și prevederile art.364 lit.i Cod pr.civilă, susținând în esență următoarele critici:
-sentința încalcă flagrant voința părților exprimată la momentul încheierii contractului, prin încălcarea prevederilor art.969 cu raportare la art.977 Cod civil, tribunalul arbitral făcând o greșită interpretare a dispozițiilor contractului și de aplicare a prevederilor legii, întrucât nu există nici o clauză în convenție care să prevadă că neexecutarea unor obligații a căror îndeplinire depinde și de voința unui terț conduce la desființarea contractului, fiind indubitabil că prin art.6 părțile raportului juridic au dorit inserarea unui pact comisoriu expres de gradul IV și nu a unei condiții rezolutorii, însăși reclamanta trimițând în luna noiembrie 2006, două declarații prin care anunță operarea pactului comisoriu;
-articolul 5.2. din contract, nu conține manifestarea de voință părților, în sensul că neobținerea documentelor conduce la desființarea convenției, cu atât mai mult cu cât reclamanta, deși a afirmat că a dat concursul pentru obținerea acestora, singurul demers pe care l-a făcut a constat în emiterea unei adrese din luna septembrie 2006, prin care a solicitat să i se comunice, ce înscrisuri sunt necesare pentru obținerea -ului;
-interpretarea dată de instanța arbitrală, potrivit căreia clauza rezolutorie instituită prin art.5.2 raportat la art.6.2. trebuie corelată cu prevederile art.2.1 lit.b, în sensul că neobținerea documentelor prevăzute, constituie atât o condiție suspensivă de îndeplinirea căreia depinde exigibilitatea plății a 70% din preț și corelativ, transferul nudei proprietăți, cât și o condiție rezolutorie, care duce la desființarea de drept a contractului, este nelegală și aduce atingere dispozițiilor art.969 Cod civil, în realitate părțile prevăzând expres că neobținerea documentelor naște facultatea, creditorului - petentei, de a cerere rezoluțiunea contractului;
-instanța arbitrală nu putea constata la cererea reclamantei vânzător, desființarea de drept a contractului fără încălcarea dispozițiilor art.1010 Cod civil, obligația vânzătorului de a participa la obținerea documentelor, cu posibilitatea de a invoca rezoluțiunea contractului în caz de neexecutare din partea sa, fiind nulă, echivalând cu lipsa intenției vânzătorului de a se obliga;
-în mod greșit instanța arbitrală a respins criticile formulate de petentă în timpul judecății arbitrale cu motivarea că obținerea documentelor nu depindea numai de voința părților ci și de voința autorităților, constituind deci o condiție potestativă simplă, o atare interpretare ignorând faptul că nu executarea propriu-zisă a obligației este asimilată, în acest caz, condiției rezolutorii pur potestative, ci însăși posibilitatea debitorului acestei obligații de a se prevala de propria neexecutare, invocând după bunul plac în cazul neîndeplinirii condiției, desființarea de drept a contractului.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, solicitând prin concluziile scrise depuse odată cu dezbaterea fondului litigiului, respingerea acțiunii în anulare în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pentru considerentele de fapt și de drept dezvoltare prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 19.06.2007, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.364 și ale art.366 alin.1 cod procedură civilă, excepție care a fost respinsă prin Decizia nr.1098/22.11.2007 pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr.10880/2007.
Examinând acțiunea în anulare în raport de criticile invocate și ținând seama de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea nu poate primi susținerea referitoare la nesocotirea prevederilor art.364 lit.a Cod procedură civilă, în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, în dezvoltarea acestui motiv petenta evocând în fapt aspecte care privesc fondul litigiului.
În opinia petentei, atât timp cât părțile nu puteau dispune de efectele condiției rezolutorii, nici în ceea ce privește momentul survenirii sale și nici cât privește efectele produse, urmare realizării condiției, raportul juridic dedus judecății nu era tranzacționabil și deci acțiunea nu putea fi soluționată pe calea arbitrajului, potrivit art.340 cod procedură civilă neputând forma obiectul unei astfel de soluționări, "drepturile asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție".
Curtea constată că, calificarea dispozițiilor convenite de către părți prin prevederile art.5.2. cu raportare la dispozițiile art.6.2. din contractul în litigiu, ca reprezentând o condiție rezolutorie și efectele producerii acesteia, privesc fondul cauzei.
Curtea va reține că, sesizarea instanței arbitrale prin acțiunea introductivă, a avut la bază clauza compromisorie, convenită de părți prin art.7 din contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, conform căreia, în cazul în care nu se reușește rezolvarea pe cale amiabilă, a tuturor disputelor legate de contract, părțile sunt de acord să supună litigiul spre soluționare Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă, care va judeca după propriile reguli de procedură.
Potrivit art.2 alin.2 din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional, litigiu comercial, este orice litigiu derivând dintr-un contract comercial, inclusiv referitoare la încheierea, executarea sau desființarea lui, în practică fiind decisă constant competența instanței arbitrale și în cazul desființării unui contract comercial, datorită consecințelor patrimoniale produse prin restabilirea situației anterioare.
Pe același aspect, Curtea va reține că petenta, în calitate de pârâtă în timpul judecății arbitrale, nu uzat de dispozițiile reglementate prin art.54 alin.1 din aceleași reguli de procedură, deși a cunoscut obiectul și cauzele acțiunii introductive, neridicând excepții cu privire la existența sau validitatea clauzei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor, etc.
Astfel, la termenul fixat în fața instanței sesizată la data de 16.01.2007, care a reprezentant prima zi de înfățișare, când părțile legal citate puteau pune concluzii, conform mențiunilor inserate în încheierea întocmită la acel termen (fila 84 dosar arbitral), rezultă că, "ambele părți (reprezentate de avocați), declară că nu au obiecțiuni în ceea ce privește competența, constituirea și compunerea tribunalului arbitral", nearbitrabilitatea pricinii nefiind de altfel invocată nici la următoarele termene fixate.
Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art.364 lit.i Cod pr.civilă, criticile invocate în acest sens prin acțiunea în anulare vizând de asemenea fondul cauzei, respectiv modul de interpretare de către tribunalul arbitral a clauzelor convenite de părți prin contractul în litigiu și a probelor administrate în fața instanței arbitrale.
Pe acest aspect, Curtea reține că acțiunea în anulare reprezintă singurul mijloc prin care se poate obține desființarea unei hotărâri arbitrale, dar numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin art.364 Cod pr.civilă.
Nici unul din motivele de anulare precis determinate de articolul 364, nu permite însă examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, toate privind legalitatea acesteia, respectiv respectarea limitelor arbitrabilității, existenței unei convenții arbitrale valabile, conformitatea soluției instanței arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii arbitrale și convenția arbitrală stabilită de părți, respectarea ordinii publice și a bunurilor moravuri.
Aceste motive vizează exclusiv, motive de nelegalitate, neputând fi extinse prin analogie, hotărârea arbitrală neputând fi desființată pentru motive de netemeinicie, acțiunea arbitrală neputând determina o reexaminare cu efect devolutiv a litigiului, nefiind o cale de atac ordinară devolutivă.
În fapt, prin acțiunea în anulare promovată, petiționara este nemulțumită de modul în care au fost interpretate de către tribunalul arbitral clauzele convenite de părți prin dispozițiile articolelor 5.2. cu raportare la art.6.2. și ale art.2.1. lit.b din contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, fiind reluate argumentele evocate prin notele scrise depuse odată cu închiderea dezbaterilor în fața instanței arbitrale, cu privire la inexistența stabilirii prin contract a unei condiții rezolutorii, stabilirea de către părți a unui pact comisoriu de grad IV, neîndeplinirea obligațiilor pentru invocarea pactului comisoriu de însăși inițiatoarea acțiunii, etc.
Curtea va reține deci că prin acțiunea în anulare, se pune în discuție netemeinicia sentinței arbitrale, interpretarea dată de către instanța arbitrală clauzelor convenite de părți prin contractul în litigiu aparținând fondului cauzei, prezenta acțiune în anulare fiind formulată ca și când aceasta are efectul devolutiv al apelului, cale de atac ordinară, în cadrul căreia instanța de control poate să schimbe în tot sau în parte hotărârea atacată.
Acțiunea în anulare nu reprezintă însă o cale de atac de reformare, controlul judecătoresc exercitat pe această cale de atac specială, neputând viza aspecte care țin de fondul cauzei și de apreciere a probelor, interpretarea dată de către instanța arbitrală clauzelor contractului dedus judecății, corespunzând prevederilor art.35811alineat 4 Cod pr.civilă, necontravenind ordinii publice, bunelor moravuri, ori dispozițiilor articolelor 969 și 1010 cod civil menționate de către petentă.
Nu în ultimul rând, din lecturarea hotărârii atacate, Curtea reține că interpretarea înțelegerii contractuale intervenită între părți, corespunde prevederilor art.977 și 992 Cod civil, precum și faptul că instanța arbitrală analizat în mod competent contractul în litigiu, inclusiv susținerile contrare acțiunii introductive, criticile formulate de către petentă și care țin de fondul cauzei și de apreciere a probelor, neputând fi analizate pe calea acțiunii în anulare reglementată prin dispozițiile art.364 Cod pr.civilă.
În considerarea celor expuse, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca nefondată și va dispune în temeiul art.274 Cod pr.civilă obligarea petentei la plata către intimată a sumei de 77.838 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată, acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr.23/15.02.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.356/2006 formulată de petenta INTERNAȚIONAL cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata cu sediul în O,-, jud.
Obligă petenta la plata către intimată a sumei de 77.838 lei - RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu
