Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 15/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.15 Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în anulare formulată de petenta AGRO SRL împotriva sentinței arbitrale nr.124/26.05.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional B în contradictoriu cu intimata - SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 19 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 26.01.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința arbitrală nr.124/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr.275/2008 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional B de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea înregistrată sub nr.473/15.09.2008 formulată de reclamanta - AGRO GRUP SRL, împotriva pârâtei - SRL, pe care a obligat-o să plătească reclamantei 16.783,76 Euro (14.104 Euro + 2.679,76 TVA) cu titlu de preț al mărfii livrate, 16.783,76 Euro (14.104 Euro + 2.679,76 TVA) cu titlu de penalități și 5.145 lei contravaloarea taxei de arbitrare.
În considerentele sentinței s-a arătat că raportul comercial derivă din contractul nr.029/17.06.2008 încheiat de părți, care este un act juridic valid și conține cvasitotalitatea clauzelor similare cu contractele din anii precedenți dintre aceleași părți, având ca obiect diverse cantități de cereale din recolta fiecărui an, că potrivit reclamantei, în cei aproape șapte ani de raporturi comerciale de acest tip cu pârâta, exprimate juridic prin contractele anuale, cu clauze identice, executarea acestora, în același a fost ireproșabilă, iar relațiile dintre părți s-au desfășurat normal, fără condiționări sau impedimente relative la depozitare.
Tribunalul arbitral a mai reținut că prin întâmpinare pârâta a invocat excepția de neexecutare, având ca obiect neînchirierea contractului de depozitare cu conform clauzei 4-6, că aceste clauze sunt identice cu cele din contractul nr.090/21.08.2006 și din cel cu nr.074/7.08.2007 executate normal de cele două părți, fără a se invoca drept impediment absența contractului cu (după susținerea reclamantei), că prin adresa nr.36/1.07.2008 reclamanta a comunicat pârâtei că are încheiate contracte cu furnizorii săi de cereale și întrucât dispune de resursele financiare necesare derulării contractului de vânzare-cumpărare nr.029/17.06.2008, renunță la achitarea avansului de 33.660 Euro stabilit prin clauza 7, precizând că va livra "întreaga cantitate de marfă contractată" prevăzută în art.2 și la "termenul fixat prin clauza 8 din contract", că această adresă constituie răspunsul cerut de pârâtă prin adresa nr.144G/1.07.2008 (aceeași zi) în care se solicita a fi informată "asupra desfășurării livrărilor aferente contractului în discuție", întrucât până la acea dată "respectiv 1.07.2008 nu s-a executat nicio livrare către - SRL în ".
S-a mai arătat că prin adresa nr.37/10.07.2008 reclamanta a comunicat pârâtei că "de ieri, 9.07.2008, a început livrarea cantităților de, iar până azi 10.07.2008 s-au descărcat 3 camioane cu un total de 92,18 tone și au fost înregistrate în 4 (+1) mașini cu bon de ordine, iar 40 de mașini încărcate cu au fost blocate în afara portului și la furnizor, prin dispoziția dată de dl., pe motiv că nu există contract cu firma ", că la 14.07.2008 pârâta a răspuns reclamantei, relativ la adresa nr.38/10.07.2008 și la factura din 14.07.2008, că refuză plata facturii pentru contravaloarea primei cantități livrate (92,8 tone), întrucât "nu a primit documentele legale care să ateste că s-a livrat în condițiile stipulate de contractul nr.029/17.06.2008 -, marfa către SRL". Drept consecință, pârâta nu consideră această primă livrare ca o executare a contractului și refuză plata, iar comunică reclamantei, prin adresa nr.510/10.07.2008, că această marfa "a fost descărcată din eroare la terminalul - în ziua de 9.07.2008", fiind la dispoziția - AGRO GRUP SRL pentru a fi ridicată în 3 zile.
În privința neexecutării integrale a contractului, tribunalul arbitral a reținut că potrivit clauzei 8 livrarea trebuia executată în perioada 20.06.-20.07.2008, astfel că durata contractului a expirat la 20.07.2008, că prima livrare s-a efectuat la 9.07.2008, după ce pârâta a atenționat-o pe reclamantă asupra aparentei întârzieri, prin adresa din 10.07.2008, iar aceasta a renunțat la avans, probând faptul că întreaga marfă contractată avea la dispoziție pentru livrare, că în intervalul de livrare, ambele părți și-au manifestat expres voința fermă de a executa obligațiile contractuale asumate, iar pârâta nu a atenționat-o special pe reclamantă (adresa din 1.07.2008) să încheie, înainte de prima livrare, contractul de prestări servicii (depozitare) cu.
Potrivit fișei ORC, are doi asociați -, Cipru cu 95,939.250 % părți sociale și SA cu 4,060.750 %, asociatul majoritar având aceeași calitate și în - SRL care face parte din acest, fapt necontestat de pârâtă și ilustrat de prin prospectul de PR depus în care, între cele 7 subsidiare (societăți comerciale) figurează pârâta și.
În atare situație, ținând seama de relațiile comerciale directe, executate, fără litigii, de cele două părți, în anii precedenți, de faptul că forma juridică și toate clauzele contractelor de vânzare-cumpărare (anuale) sunt identice, iar pârâta și aparțin instituțional aceluiași, astfel că teoria aparenței persoanei juridice de drept privat indicând și un patrimoniu general comun, nu se poate primi eficacitatea excepției de neexecutare invocată de pârâtă. Dimpotrivă, în circumstanțele noi apărute, după ce pârâta a atenționat-o pe reclamanta (1.07.2008) să înceapă livrările, fără a-i pretinde expres și semnarea contractului cu, refuzul pârâtei de a accepta (penalități și daune interese moratorii sau compensatorii) nu poate depăși cuantumul sumei "datorate în principal.
În ceea ce privește răspunderea contractuală a pârâtei pentru prețul mărfii livrate și pentru penalitățile de neexecutare integrală a contractului, Tribunalul arbitral a reținut că prin clauza art.10 pct.1 s-a prevăzut posibilitatea refuzului de plată pentru: a) marfa necontractată, necomandată sau expediată după termenul contractual, fără acceptul cumpărătorului; b) marfa necorespunzătoare calitativ; c) nerespectarea de către vânzător a prețului stabilit în contract, că refuzul de plată al pârâtei nu se întemeiază pe niciuna dintre cele trei situații, ci are la bază o altă situație expusă de aceasta în adresa de restituire a facturii, prin urmare, neexecutarea contractului nefiindu-i imputabilă reclamantei, aceasta, conform clauzei 6 este îndreptățită la plata contravalorii mărfii livrate.
Cu privire la penalitățile de 20% solicitate de reclamantă, conform clauzei penale prevăzută la art.11, instanța arbitrală a arătat că pârâta a invocat caracterul excesiv al acesteia și incidența art.4 din Legea nr.469/2002, că în caz de calificare a voinței părților drept penalitate, instanța, pe motiv de echitate și dacă obligația s-a executat parțial, poate reduce (modifica) acea clauză penală, în acord cu dispoziția art.1070 civ. că se solicită o sumă de aproape cinci ori mai mare decât cea care face obiectul cererii principale, contractul fiind încheiat sub imperiul Legii nr.469/2002, care la art.4 alin.3 stabilește că totalul penalităților pentru întârzierea în decontare, prevăzut la alin.1 și 2 (penalități și daune interese moratorii sau compensatorii) nu poate depăși cuantumul sumei datorate, că reclamanta și-a întemeiat acest capăt de cerere pe art.11 alin.5, calificând temeiul răspunderii pentru daune interese drept clauza penală, așa cum este definită și în contract, că în atare situație, statuând în echitate și urmărind asigurarea echilibrului intereselor părților, va acorda reclamantei cu titlu de penalități numai suma de 16.783 Euro (14.104 Euro + 2.679.76 TVA) egală cu suma acordată cu titlu de preț al mărfii livrate în ziua de 9.07.2008 la.
Prin acțiunea în anulare înregistrată sub nr- petenta - AGRO GRUP SRL a solicitat desființarea, în parte, a sentinței arbitrale nr.124/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr.275/2008 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional B, iar pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei și la plata la plata sumei de 364.140 Euro (306.000 Euro + 58.140 TVA) reprezentând penalități de 20% din valoarea prețului contractului (voința părților), conform capătului 2 din cererea de arbitrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, petenta a invocat următoarele critici:
Cererea a fost judecată în echitate, fără a exista o cerere expresă din partea nici unei părți, tribunalul arbitral încălcând astfel dispozițiile imperative ale legii;
Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În dezvoltarea primului motiv, s-a arătat că potrivit art.63 alin.2 din Regulile de procedură ale Curții de Arbitraj, arbitrajul în echitate poate avea loc numai pe baza acordului expres al părților, care pot reveni asupra convenției până la încheierea dezbaterilor înaintea tribunalului arbitral și să solicite ca arbitrajul să se judece în drept.
Deși potrivit art.360 alin.(2) pr.civ. tribunalul arbitral "poate" soluționa litigiul în echitate, nu trebuie înțeles că în prezența acordului expres al părților pentru judecata în echitate, instanța arbitrală poate alege forma de judecată pe baza normelor de drept. Părțile pot revoca acordul de soluționare a litigiului în echitate, destinatarul renunțării fiind tribunalul arbitral. În cazul soluționării litigiului în echitate, "valorizarea" dreptului subiectiv în litigiu se va face potrivit echității. Conform textului de lege sus-menționat, părțile trebuie să convină expres soluționarea litigiului în echitate, intenția putând fi dedusă din orice formulare plauzibilă și univocă, iar renunțarea la soluționarea în drept trebuie să fie directă, clară și neechivocă. O astfel de clauză poate fi cuprinsă în convenția de arbitraj sau poate fi accesorie la convenție, printr-o declarație făcută de părți în cursul arbitrajului. Este posibil ca tocmai clauza având ca obiect soluționarea litigiului în echitate să fi fost motivul determinant al semnării convenției de arbitraj. Dacă părțile pot conveni potrivit art.341 alin.2 pr. civ. reguli proprii cu privire la organizarea și desfășurarea arbitrajului, inclusiv în ceea ce privește "conținutul" hotărârii arbitrale, atunci tot astfel pot stabili reguli și cu privire la soluționarea în fond a litigiului.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv, s-a arătat că deși tribunalul arbitral a fost investit să se pronunțe numai cu privire la clauza penală potrivit voinței părților, acesta s-a pronunțat asupra penalităților în general stabilite potrivit clauzei 11 din contract, lucru ce nu s-a cerut.
Tribunalul arbitral a trecut peste voința părților, stabilind reguli proprii pentru obligațiile de plată, confundând clauza penală cu penalitățile, confuzie ce a dat naștere la aplicarea art.4 din Legea nr.469/2002, fără legătură cu calculul penalităților. Deși se recunoaște de către instanța arbitrală existența clauzei penale și deși nu s-a pronunțat cu privire la calificarea voinței interne a părților, instanța arbitrală face aplicarea art.1070 Cod civil, care se referă la penalități, în general și nu la clauza penală, care ține de voința părților. Situația reținută de tribunal este eronată, întrucât din partea reclamantei contractul s-a executat în totalitate, iar din partea pârâtei nu s-a executat, ceea ce face inoperantă prevederea art.1070 civ.
În drept, petenta a invocat prevederile art.364 lit.i) și f) Cod procedură civilă.
Intimata - SRL () a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare.
Cu privire la prima critică s-a arătat că așa-numita încălcare nu poate fi încadrată între motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.364 pr.civ. nefiind arătat textul imperativ de lege care a fost încălcat prin hotărârea arbitrală.
Referitor la cea de-a doua critică, s-a arătat că instanța arbitrală s-a pronunțat pe capătul de cerere cu care a fost investit - respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 364.140 euro, iar faptul că în virtutea rolului activ, aceasta a calificat sau a apreciat asupra temeiului cererii cu care a fost investită, nu înseamnă ca s-a pronunțat pe ce nu s-a cerut, întrucât, suma fiind solicitată, iar instanța s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că acțiunea în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Acțiunea în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.364 lit.i) și f) pr.civ. susținându-se că tribunalul arbitral a judecat cererea în echitate, fără a exista o cerere expresă din partea nici unei părți, fiind astfel încălcate dispozițiile imperative ale legii, respectiv faptul că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a fost învestit să se pronunțe pe clauza penală și s-a pronunțat asupra penalităților în general.
Potrivit art.364 pr.civ. o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și doar pentru motivele limitativ și expres prevăzute de art.364 lit.a) - i) pr.civ.
Așadar, motivele acțiunii în anulare sunt cele expres și limitativ prevăzute de punctele a)-i) ale art.364 pr.civ. soluționarea litigiului în echitate nefiind prevăzut expres de lege ca și motiv al acțiunii în anulare, astfel că nu poate constitui motiv de admitere a acesteia.
Pe de altă parte, din dezvoltarea primului motiv al acțiunii în anulare nu rezultă care sunt acele dispoziții legale imperative care ar fi fost încălcate prin hotărârea arbitrală pronunțată.
Totodată, doctrina și practica judiciară sunt în sensul că prin judecarea în echitate nu se încalcă nici un text de lege, întrucât legea este cea care dă dreptul de a se judeca astfel, respectiv art.360 alin.(2) pr.civ, iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.970 civ. convențiile trebuie executate cu bună credință, ele obligând nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
De altfel, doctrina a apreciat că echitatea este principiul care trebuie să stea la baza oricărei judecăți, iar dreptul la un proces echitabil reprezintă doar o aplicație concretă a principiului echității.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat prin acțiunea în anulare, Curtea reține că instanța arbitrală a apreciat asupra temeiului cererii petentei privind obligarea intimatei la plata sumei de 364.140 Euro reprezentând penalități de 20% din valoarea prețului din contract cu care a fost învestită. Faptul că tribunalul arbitral a acordat o sumă mai mică cu titlu de penalități nu înseamnă că acesta s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, suma fiind solicitată, iar instanța arbitrală pronunțându-se pe cererea cu care a fost învestită.
Critica referitoare la încălcarea de către tribunalul arbitral a dispozițiilor la art.1070 civ. antamează fondul cauzei și prin urmare, nu poate fi încadrată în prevederile art.364 lit.f pr.civ.
Concluzionând, Curtea apreciază că toate motivele invocate de petentă vizează temeinicia hotărârii arbitrale, acestea neputând fi reținute și nejustificând temeiurile de drept invocate în susținerea acțiunii în anulare, iar eventuala eroare de apreciere asupra fondului relațiilor părților nu poate constitui un motiv de admitere a acțiunii în anulare.
Cum legiuitorul a prevăzut în mod limitativ motivele pentru care se poate formula acțiunea în anulare, iar în speță, motivele invocate nu se încadrează între cele prevăzute de art.364 pr.civ. Curtea va respinge acțiunea în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petenta - AGRO GRUP SRL, cu sediul în B,-, -.1,.6, sector 3, și cu sediul ales în B-, etaj 2,.4 sector 3 împotriva sentinței arbitrale nr.124/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr.275/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional B de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B, Romană, nr.5, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
Președinte, Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 26.02.2010
Nr.ex.: 4
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu
