Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 1521/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.1521

Ședința Publică de la 09.11.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Alina Pănescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua

JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache

GREFIER - - -

.

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC ROMANIA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 307 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata, prin reprezentant dl. G, lipsă fiind recurenta pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care s-a învederat că recurenta pârâtă a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, originalul P nr.4251/01.09.2009 privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2518 lei.

Intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicita, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.

Intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat.

CURTEA:

Asupra recursului de față,deliberând, constată:

Prin sentința comercială nr. 307/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității convenției arbitrale invocată de pârâta România și a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de către aceeași pârâtă împotriva sentinței arbitrale nr. 1/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă C în contradictoriu cu reclamanta Com În baza art. 274.pr.civ. a fost obligată pârâta către reclamantă la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași la data de 29.12.2008 reclamanta România a chemat în judecată pe pârâta Com, solicitând anularea sentinței arbitrale nr. 1 din 24.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Arbitral de pe lângă Cererea a fost motivată în sensul că în mod greșit tribunalul arbitral a respins excepția privind nulitatea convenției arbitrale și nu s-a pronunțat și asupra inoperabilității acesteia. Deoarece părțile contractante nu au stabilit care este comisia arbitrală, respectiv tribunalul arbitral competent, se apreciază că acest tribunal arbitral nu era competent din punct de vedere teritorial să judece acest litigiu, aplicându-se regulile generale privind competența teritorială, adică art. 7 alin. 1 sau art. 10.pr.civ. De asemenea, a invocat critici și cu privire la fondul cauzei.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în anulare.

Prin sentința civilă nr. 272/29.01.2009 Judecătoria Călărașia admis excepția de necompetență materială invocată de către reclamantă și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Călărași.

Tribunalul a reținut că atât în faza arbitrajului cât și în faza judecării în fond a litigiului, pârâta a invocat excepția inoperabilității clauzei compromisorii invocându-se dispozițiile art. 3401, 341, 3411, 3431, 3433.pr.civ. arătând că deși în contract s-a inserat o clauză compromisorie cu privire la competența în situația ivirii unor litigii se prevede doar "o comisie de arbitraj", fără a se face mențiunile arătate în dispozițiile invocate cu privire la stabilirea în concret a instituției arbitrajului și a modului de numire a arbitrilor.

Față de prevederile art. 969, 970, 977, 978 și 982.civ. s-a reținut că, indubitabil, în cazul ivirii unor litigii, acestea să fie judecate de către arbitraj și nu de către instanțele judecătorești. Faptul că nu s-a indicat un arbitraj anume nu are relevanță, deoarece în cauză sunt aplicabile și dispozițiile titlului II ale Codului d e procedură civilă- competența teritorială, reclamanta alegând arbitrajul de la sediul său, unde pretinde că s-a încheiat convenția și unde urma să se facă și plata. Or, în cauză, nu s-a invocat excepția relativă referitoare la competența teritorială.

S-a mai arătat că inoperabilitatea nu vizează momentul încheierii convenției, ci momentul ivirii litigiului, când, deși părțile au ales o anume instituție de arbitraj, aceasta, din motive obiective, nu mai poate funcționa. A interpreta altfel înseamnă a înfrânge voința părților exprimată la încheierea convenției și la inserarea clauzei compromisorii în aceasta.

Pentru aceste motive a fost considerată ca neîntemeiată excepția inoperabilității.

Cu privire la modul de soluționare a excepției nulității clauzei compromisorii s-a apreciat că hotărârea arbitrală este legală, deoarece vizează momentul încheierii convenției, reținând aceeași motivație ca și cea prezentată la excepția inoperabilității.

Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu facturile semnate de către delegatul pârâtei, a livrării mărfii. Factura în cauză este însoțită și de avizele de expediție semnate de către delegații pârâtei, pârâta a precizat că nu a primit marfa ci a returnat-o, nu a făcut o astfel de dovadă, iar art. 7.3 din contract prevede că pârâta nu avea dreptul de a-și retrage comanda sub sancțiunea obligării la plata contravalorii confecțiilor comandate. Conform art. 9.1 din contract partea în culpă datorează penalități de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, ce pot depăși cuantumul acesteia, iar pârâta nu a negat modul de calcul al acestora.

S-a concluzionat că și pe fondul cauzei acțiunea în anulare este neîntemeiată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 307/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a declarat recurs reclamanta C. România Aceasta a susținut greșita soluționare de către tribunal a excepțiilor nulității și inoperabilității clauzei compromisorii, excepție invocată de ea. Astfel, a arătat că nulitatea clauzei compromisorii cuprinsă la art. 14.1, cap. XIII din contractul de vânzare-cumpărare nr. 92/13.06.2007 derivă din neîndeplinirea de către aceasta a condițiilor prevăzute de art. 3411și 3431.pr.civ. aceste prevederi fiind imperative, iar pe de altă parte este inoperabilă, întrucât nu s-a stabilit de către părțile contractante care este comisia arbitrală/tribunalul arbitral competent în conformitate cu normele procedurale care reglementează procedura arbitrală. Clauza compromisorie cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare este incompletă. Tribunalul arbitral nu era competent nici din punct de vedere teritorial să judece acest litigiu și s-ar putea discuta despre aplicarea regulilor generale privind competența teritorială.

Recurenta a invocat motive referitoare și la modul de soluționare a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale cu privire la fondul litigiului dintre părți.

Analizând recursul a cărui motivare vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. cu prioritate prin prisma motivului de recurs privind greșita soluționare a excepțiilor nulității și inoperabilității clauzei compromisorii, potrivit art. 316, 298 și 137 alin. 1.pr.civ. se constată că nu este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse.

Potrivit art. 343 alin. 2.pr.civ. convenția arbitrală se poate încheia "fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis".

Art. 3431alin.1 pr.civ. dispune că "prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile care se vor naște din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor", iar art. 3432.pr.civ. prevede că "prin compromis părțile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor".

Din compararea celor două texte de lege rezultă că, în cazul clauzei compromisorii legea nu prevede sancțiunea nulității pentru neindicarea în cuprinsul ei a numelui arbitrilor sau a modalității de numire a acestora, așa cum este prevăzută sancțiunea nulității în cazul compromisului pentru neindicarea obiectului litigiului, numelui arbitrilor sau a modalității de numire a lor.

Se deduce că, în cazul clauzei compromisorii, mențiunea potrivit căreia în clauza compromisorie se va arăta numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Nu este deci întemeiată susținerea recurentei cu privire la nulitatea clauzei compromisorii cuprinse la art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare.

De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea privind inoperabilitatea acestei clauze pe motiv că nu s-au indicat numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Trimiterea din clauza compromisorie la o comisie de arbitraj denotă voința părților de a supune litigiul spre soluționare unui arbitraj instituționalizat. Totodată, dispozițiile Cărții a IV-a suplinesc lacunele clauzei compromisorii sub aspectul modalității de numire a arbitrilor și de constituire a tribunalului arbitral.

Se constată, așa cum a reținut și Tribunalul Călărași, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 364 alin. 1 lit. b pr.civ. respectiv tribunalul arbitral să fi soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante, pentru a fi admisă acțiunea în anularea hotărârii arbitrale.

De asemenea, motivul de recurs care vizează modul de soluționare pe fond a litigiului dintre părți nu se încadrează în nici unul dintre motivele de admisibilitate a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, prevăzute de art. 364.pr.civ. nefiind invocată încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Având în vedere aceste considerente, se constată că recursul nu este fondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă SC ROMANIA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 307 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. /2ex/09.12.2009

Președinte:Alina Pănescu
Judecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 1521/2009. Curtea de Apel Bucuresti