Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 1598/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1598
Ședința publică din 8 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Serv O împotriva sentinței civile nr. 157 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
La apelul nominal se prezintă av. pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 4 decembrie 2009 intimată a depus, prin registratura instanței, întâmpinare.
Reprezentanta intimatei invocă excepția de insuficientă timbrare, solicitând anularea recursului ca insuficient timbrat, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 157 din 3 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 74 din 19 noiembrie 2007 Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T formulată de reclamanta Serv O în contradictoriu cu pârâta
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că deși reclamanta a invocat, drept temei al cererii în anulare, dispozițiile art. 364 lit. f) și i) din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, în realitate este criticat modul în care instanța arbitrală a interpretat felul în care părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de închiriere, a stabilit situația de fapt și a administrat probatoriul care a stat la baza convingerii sale. Pe de altă parte, reclamanta susține că prevederile art. 7201din același cod nu au fost valorificate, instanța arbitrală ignorând faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce decurg din acest text de lege.
Cât privește acest din urmă aspect, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 747/2006, procedura concilierii prealabile nu se identifică cu obligația pe care și-o asumă părțile de a rezolva un litigiu pe cale amiabilă, și este incidentă numai justiției statale, fiind incompatibilă cu justiția privată, pentru a cărei acționare este suficientă clauza compromisorie, așa cum s-a întâmplat în speță. Caracterul acțiunii în anulare este determinat de natura sentinței arbitrale, de caracterul definitiv al acesteia și de posibilitatea punerii ei în executare silită. Din interpretarea art. 364-366 din Codul d e procedură civilă se observă că acestea nu permit reluarea judecării litigiului pe calea acțiunii în anulare, care apare a fi o cale restrictivă de atac, în condiții care nu permit decât analizarea limitată a hotărârii arbitrale atacate. Reclamanta și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 969 din Codul civil, criticând felul în care instanța arbitrală a interpretat modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale. Or, relațiile contractuale dintre părți sunt guvernate de principiul libertății de voință, ele vizând raporturi de drept privat, de la care acestea pot deroga. În acest context, nerespectarea dispozițiilor convenționale nu constituie motiv de anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. i) din Codul d e procedură civilă. În alți termeni, nerespectarea și interpretarea greșită a prevederilor contractuale nu reprezintă o încălcare a normelor de ordine publică, a bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii, concluzia regăsindu-se, de asemenea, în practica constantă a instanței supreme (decizia nr. 747/2006, nr. 1425/2007 etc.).
Împotriva sentinței comerciale de mai sus a declarat recurs reclamanta Serv O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele motive:
Atât din dispozitivul hotărârii arbitrale, cât și din cel al sentința recurate se poate observa că cele două instanțe nu s-au pronunțat asupra excepției de neexecutare a contractului. De asemenea, Tribunalul Timiș nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra faptului că potrivit contractului de subînchiriere (art. VI.1 lit. a) intimata avea obligația ca după perfectarea actului să predea recurentei spațiul închiriat pe bază de proces-verbal, împrejurare care nu a fost probată și nici nu poate fi dovedită anterior datei de 25 iunie 2007, care este recunoscută ca dată efectivă de intrare în spațiu. Astfel, instanța arbitrală, în lipsa oricărei probe, a stabilit că spațiul ar fi fost preluat de societatea reclamantă la 15 mai 2007, moment de la care aceasta ar datora chirie. Nu în ultimul rând, tribunalul nu a observat că în speță nu s-a respectat procedura prealabilă a concilierii pe cale amiabilă, așa cum au convenit părțile în art. 1 din contract, o notificare făcută în forță prin executor, cu spargerea lacătului de la încăpere, neechivalând cu o rezolvare pe cale amiabilă, ceea ce atrage prematuritatea acțiunii reclamantei.
În drept a invocat art. 304 pct. 5, 6-9 din Codul d e procedură civilă.
Intimata Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, întrucât prin cererea de recurs reclamanta reia aceleași motive ce au stat la baza acțiunii în anulare formulată în fața tribunalului și care corect a fost respinsă de prima instanță. Hotărârea arbitrală nu a încălcat, sub nici un aspect, formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. De asemenea, tribunalul arbitral nu a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, hotărârea arbitrală arătând motivele pe care se sprijină, necuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii, instanța interpretând în mod corect actul juridic dedus judecății.
Întrucât pentru termenul de judecată din 8 decembrie 2009 societatea recurentă, deși avea termen în cunoștință încă de la data de 9 iunie 2009, când administratorului prezent i s-a pus în vedere să facă dovada achitării unei taxe judiciar de timbru de 731,64 lei și 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii, nu s-a conformat obligației legale ce îi revenea, reprezentanta intimatei a invocat excepția de netimbrare, cu privire la care Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare. În conformitate cu dispozițiile legale - art. 2 lit. d), raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată și art. 3 alin. 2 din nr.OG 32/1995, modificată -recursul debitoarei trebuia timbrat cu suma de 731,64 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Recurenta nu s-a conformat obligației legale ce îi revenea, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, Curtea va dispune anularea recursului ca netimbrat, conform dispozitivului, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei, la solicitarea intimatei T, văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga reclamanta recurentă la plata sumei de 800 lei către societatea pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței seria -, nr. -/03.12.2009 eliberată de Cabinet Individual de Avocat din baroul Timiș (fila 103).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta Serv O împotriva sentinței civile nr. 157 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /17.12.2009
Dact. /18.12.2009 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Maria
