Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 160/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1462/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 160
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
*************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect acțiunea în anulare formulată de petenta reclamantă - ROMÂNIA SRL B în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA B, împotriva Sentinței arbitrale nr.224/07.11.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.75/2006.
Dezbaterile în acțiunea în anulare au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 04.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11.11.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei comerciale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.224 din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr.75/2006 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu intimata - SA, așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 16.000 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de arbitrare.
S-a precizat că hotărârea a fost dată cu opinia separată a d-lui arbitru, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de arbitrare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul arbitral a examinat actele depuse de părți la dosar, prevederile contractului și cele două expertize contabile efectuate în cauză.
Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe prin declinare de competență la data de 30.07.2008, reclamanta - ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu intimata - SA a solicitat anularea sentinței arbitrale nr. 224 din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr.75/2006 de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și pe fond obligarea pârâtei la plata sumelor de 428.470,23 RON reprezentând rest de preț neachitat, suma de 36.549,27 lei reprezentând dobânzi calculate până la data de 1.06.2007 și plata dobânzilor în continuare până la data plății integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În esență, reclamanta a arătat că toate motivele de nulitate pe care le invocă se referă la opinia majoritară din sentința arbitrală, sentință care este anulabilă în temeiul articolului 364 lit.g și i Cod procedură civilă.
Astfel, sentința arbitrală este complet nemotivată cu privire la clauza de consolidare valutară, tribunalul arbitral încălcând dispozițiile articolului 361 lit. Cod procedură civilă coroborate cu articolului 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Deși tribunalul arbitral menționează mai mult sau mai puțin fidel prevederile clauzelor prețul și plata mărfii, clauze care conțin clauza de consolidare valutară, nu remarcă existența în cuprinsul lor a acestei clauze și nici nu face nici un fel de motivare cu privire la aceasta.
În opinia separată, în mod corect, s-a arătat că motivarea sentinței nu a ținut seama de semnificația juridică a clauzelor pertinente ale contractului și anume cele referitoare la consolidarea valutară, care se caracterizează prin faptul că părțile stabilesc o monedă de cont în care se exprimă prețul și o monedă de plată care indică moneda națională în care se efectuează plata.
Prin ignorarea completă a clauzei de consolidare valutară, sentința arbitrală a încălcat principiul imperativ al libertății contractuale prevăzut de articolul 969 Cod civil.
De asemenea, sentința arbitrală a nesocotit prevederile imperative ale Legii nr.469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale.
Astfel, legea obligă părțile contractante să stipuleze clauzele de consolidare a prețului în condițiile inflației și devalorizării, iar sentința arbitrală ignoră clauza de consolidare valutară, acest fapt echivalând cu încălcarea unei norme legale imperative.
S-a mai învederat că sentința arbitrală încalcă principiul imperativ al dezdăunării integrale prevăzut de articolul 1084 Cod civil, deoarece nu acordă vânzătorului diferența dintre suma obținută prin executarea garanțiilor bancare și prejudiciul efectiv suferit, adică diferența dintre prețul efectiv acoperit de cumpărătorul - SA prin executarea garanțiilor bancare la cursul zilei de plată și prețul minim contractual stabilit conform clauzei de consolidare valutară.
Sentința arbitrală interpretează greșit cauza juridică a contractului dedus judecății, încălcând dispozițiile imperative ale articolului 966 Cod civil, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin motivarea hotărârii sentința arbitrală procedează la o interpretare fundamental greșită a cauzei juridice a contractului, aceasta fiind în mod evident aceea ca vânzătorul - ROMÂNIA SRL să obțină un preț corect, care să-i permită realizarea unui profit, preț care astfel trebuia să fie nu mai puțin decât prețul minim stabilit prin clauzele de consolidare valutară.
De asemenea, sentința arbitrală a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al articolului 4 alin.1 din clauza f, acest articol neconținând nici pe de parte o clauză limitativă de răspundere pentru cumpărător.
Sentința arbitrală a nesocotit regula fundamentală de interpretare a contractului prevăzute de articolului 982 Cod civil.
Sentința arbitrală ignoră și natura juridică a acțiunii - ROMÂNIA SRL, încălcând astfel principiul disponibilității, atunci când invocă eronat dispozițiile articolului 1201 Cod civil.
Argumentele referitoare la textul de lege menționat apar ca neconcludente, deoarece interesul vânzătorului nu era acela de a solicita rezoluțiunea vânzării, ci de a obține plata integrală a prețului minim la care cumpărătorul s- obligat prin clauza de consolidare valutară.
S-a arătat și că sentința arbitrală este insuficient motivată sub aspect probator, fapt care încalcă dispozițiile articolului 261 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă întrucât autorii opiniei majoritare au făcut o motivare extrem de sumară și vagă a sentinței față de natura și complexitatea cauzei.
Curtea se referă numai la expertiza efectuată de expertul DIN, dar opinia acestuia nu mai are nici o valoare juridică din moment ce tribunalul arbitral a dispus efectuarea unei noi expertize.
În condițiile în care instanța de judecată, în temeiul articolului 366 Cod procedură civilă, va anula sentința arbitrală și va proceda la judecarea în fond a cauzei, reclamanta a reiterat pretențiile expuse în fața tribunalului arbitral, precum și în petitul acțiunii în anulare și a învederat dovezile pe care acestea se întemeiază.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.09.2008 intimata a solicitat respingerea acțiunii în anulare și a arătat că tribunalul arbitral a procedat la o analiză profundă a drepturilor și obligațiilor părților exprimate potrivit autonomiei de voință a acestora și principiului libertății contractuale.
Astfel, vânzătoarea reclamantă acceptând executarea clauzei asigurătorii de garantare a plății prin garanții bancare, a considerat că prețul mărfii predate este acoperit în totalitate, renunțând implicit la clauza asigurătorie de consolidare valutară.
S-a mai arătat că tribunalul arbitral nu a încălcat nici o dispoziție legală imperativă, iar sentința arbitrală este temeinic motivată.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de exercitare a acțiunii arbitrale, curtea reține că acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. g, respectiv 364 litera i Cod de procedură civilă.
Referitor la nemotivarea sentinței arbitrale, respectiv la nemenționarea clauzei de consolidare valutară, esențială, în opinia reclamantei, în soluționarea litigiului, curtea apreciază că textul art. 364 litera g Cod de procedură civilă sancționează încălcarea unor dispoziții ale art. 361 privind forma și conținutul hotărârii arbitrale, respectiv cele privitoare la motivarea hotărârii arbitrale și, prin aceasta, la însăși valoarea arbitrajului.
Deși motivarea hotărârii arbitrale urmează, în principiu, regulile aplicabile hotărârii judecătorești, curtea apreciază că aceasta trebuie apreciată mai puțin formalist, urmând a se verifica existența motivării și nu fondul acesteia.
În opinia curții, art. 364 litera g Cod de procedură civilă sancționează lipsa totală a motivării sau insuficiența motivării față de soluția adoptată întrucât examinarea fondului hotărârii este interzisă instanței de control judiciar.
În cauză, curtea apreciază că nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de reclamantă întrucât hotărârea tribunalului arbitral este motivată în fapt și în drept, considerentele justificând soluția adoptată, iar pronunțarea s-a realizat în limitele învestirii. De asemenea, motivarea este precisă și necontradictorie. Tribunalul a făcut trimitere, în considerentele sentinței arbitrale, la contractul părților, verificând clauzele stipulate de acestea cu privire la obligația de plată a prețului și condițiile de plată, reținând că reclamanta a solicitat expres executarea garanțiilor bancare pentru plata ratelor scadente și a dobânzilor aferente și, prin aceasta, a renunțat la propriile drepturi recunoscute prin contract.
În ceea ce privește împrejurarea că unul dintre arbitrii a formulat o opinie separată, curtea constată că această opinie nu poate fi analizată întrucât acțiunea în anulare are ca obiect hotărârea majoritară, iar incidența prevederilor art. 364 litera g se raportează la aceasta.
Referitor la insuficiența motivării sub aspect probator, curtea constată că arbitrajul a analizat atât înscrisurile dosarului, cât și expertizele administrate în cauză, motivând de ce și-a întemeiat soluția pe concluziile primei expertize efectuate în cauză.
În ceea ce privește motivele acțiunii întemeiate de art. 364 litera i Cod de procedură civilă, curtea apreciază că are a efectua un control de legalitate și nu de temeinicie a hotărârii, întrucât acțiunea în anulare nu are caracterul devolutiv al apelului.
Tribunalul arbitral nu a încălcat prevederile imperative ale legii privind întărirea disciplinei contractuale întrucât în contract s-au prevăzut clauze privind garantarea plății prețului, inclusiv clauza de consolidare valutară, însă din motivarea sentinței rezultă că reclamanta a renunțat la propriile sale drepturi recunoscute de contract.
Nici principiul prevăzut de art. 1084 cod civil nu a fost încălcat întrucât garanțiile bancare s-au emis în valută, au fost încasate în USD, iar tribunalul arbitral a apreciat că obligațiile reciproce ale părților s-au stins, acordând eficiență expertizei contabile efectuate de domnul DIN.
În ceea ce privește încălcarea principiului disponibilității, pretinsă de reclamantă, curtea constată că faptul că instanța arbitrală, după o analiză elaborată a situațiilor invocate de părți, a stabilit o anumită stare de fapt nu echivalează cu încălcarea acestui principiu, nefiind schimbată cauza juridică a obligațiilor părților.
Față de considerentele expuse pe larg mai sus, curtea va respinge acțiunea în anularea sentinței arbitrale ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta reclamantă - ROMÂNIA SRL cu sediul în B--17, Hotel. 307 și 309, sector 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SA cu sediul în,. nr.94, Județul I, împotriva Sentinței arbitrale nr.224/07.11.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.75/2006.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2008.
Președinte, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
13.11.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase
