Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 163/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 1014/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 163

Ședința publică de la 11 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Diana Manole

GREFIER - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de petenta SC SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 4 din data de 16.04.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.5/2009, în contradictoriu cu intimat.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04.11.2009 și apoi la 11.11.2009, când a decis următoarele:

CURTEA

Prin sentința arbitrală nr.4/16.04.2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului B, a fost admisă acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului B sub nr.5/2009 formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC SRL. S-a constatat rezoluționat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.70 din 19.10.2007.

A fost obligată societatea pârâtă la 2.231,25 lei cheltuieli arbitrale.

În motivare s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenția încheiată cu reclamanta la 19.10.2007, întrucât nu a reușit să finalizeze construcția la termenul convenit prin antecontract la 20.12.2008, conform art.6.1. și art.5.1 din antecontract, procesul-verbal de recepție din 10.12.2008 fiind semnat cu obiecțiuni de către reprezentanții administrației publice locale ale MB și ale.

De asemenea, pârâta nu a notificat reclamanta, în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare în termenul convenit.

Pe de altă parte, condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice cererea fiind admisă în temeiul art.969, 1020 cod civil și art.8.10 din antecontract.

Împotriva acestei sentința a formulat acțiune în anulare SC SRL, invocând dispozițiile art.364 lit.c și i din Codul d e procedură civilă, cerere declarată în termen legal și însoțită de dovada achitării taxelor de timbru prevăzute de lege.

În motivare se arată că în antecontractul de vânzare-cumpărare nr.59/2007 la art.11.1, părțile au înserat o clauză compromisorie care prevedea ca orice litigiu ulterior să fie soluționat de o instanță arbitrală ad-hoc, prevăzându-se modalitatea de numire a arbitrilor.

Cu toate acestea, a fost formulată o cerere de arbitraj la Curtea de Arbitraj de pe lângă, deși în clauza compromisorie nu era stabilită o astfel de competență, ca de altfel nici printr-un compromis ulterior.

Deși poziția petentei a fost constantă și categorică, în mod abuziv Curtea de arbitraj a reținut cauza spre soluționare în fond, deși nu fusese legal sesizată.

Hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Hotărârea arbitrală a fost pronunțată de un complet necompetent general, fiind încălcate dispozițiile imperative din Codul d e procedură civilă, cât și principiile fundamentale referitoare la dreptul la apărare și al aflării adevărului.

Deși era nelegal sesizată de doar una din părți, a reținut argumentele sale și probele prezentate parțial.

Pârâta a încercat astfel să obțină o hotărâre arbitrală care să îi permită să ocolească dispozițiile contractuale, pe care nu le-a respectat, contractul fiind rezoluționat, în realitate, din culpa sa proprie.

Acțiunea în anulare a fost însoțită de un set de înscrisuri reprezentând copii ale actelor aflate în dosarul arbitral.

S-a dispus atașarea dosarului nr.5/2009 al Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetenței funcționale a Secției Comerciale și netimbrarea acțiunii în anulare, chestiuni soluționate la termenul de judecată din 28.10.2009, solicitând respingerea acțiunii în anulare.

În esență, se susține că părțile au introdus în antecontract o clauză compromisorie care îndeplinește cerințele de valabilitate solicitate de legiuitor. Simplul fapt că nu se indică în mod expres competența de soluționare a litigiului de către Curtea de Arbitraj de pe lângă, trebuie interpretată ca un drept de opțiune lăsat la latitudinea reclamantului, între instituțiile de arbitraj competente.

Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.

Analizând acțiunea în anulare, Curtea constată și reține următoarele:

Între SC SRL (în calitate de promitent vânzător) și (promitent cumpărător), s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.70/19.10.2007, în ce privește apartamentul nr.3032 situat la.3, în blocul nr.3 din ansamblul imobiliar aflat în Calea nr.145 B, sector 6,

În ce privește soluționarea litigiilor ivite între părțile contractante la pct.11.1 din antecontract, s-a inserat o clauză compromisorie în care s-a stabilit că "toate litigiile în legătură cu realizarea prezentului act sunt, prin voința părților, de competența unei instanțe arbitrale formată din 3 arbitri - câte unul numit de fiecare parte și un superarbitru numit de comun acord de ambele părți".

Petenta a invocat în cuprinsul acțiunii în anulare art.364 alin.1 lit.c din pr.civ. respectiv faptul că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală, excepție relativă care trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii cel mai târziu la prima zi de înfățișare (art.35812și art.108 alin.3 pr.civ.), condiție îndeplinită în speță.

Astfel, prin înscrisul înregistrat la Curtea de Arbitraj la 25.03.2009, s-a invocat de către petentă prin avocat, excepția de necompetență a tribunalului arbitral, susținându-se inexistența unei clauze compromisorii în favoarea Curții, motiv pentru care s-a solicitat scoaterea cauzei de pe rol.

În speță, se constată că părțile au convenit prin clauză compromisorie soluționarea litigiului de către un tribunal arbitral ad-hoc, părțile stabilind expres și modalitatea desemnării celor 3 arbitri care ar fi trebuit să compună instanța arbitrală.

Cu toate acestea, intimata reclamantă s-a adresat direct cu acțiune arbitrală Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului B, deși părțile nu conveniseră asupra acestei instituții de arbitraj.

În acest sens art.3411pr.civ. stabilește căpărțilepot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituție permanentă de arbitraj.

Astfel, tribunalul arbitral nu putea fi competent să soluționeze litigiul, dacă el a fost solicitat numai de către una din părți, cum era situația în speță, în lipsa unei clauze compromisorii în care să fie acceptată competența arbitrajului instituționalizat, ori a unui compromis ulterior în acest sens.

În cauză ar fi fost aplicabile dispozițiile art.351 alin.1 pr.civ. potrivit căruia în cazul în care o parte nu numește arbitrul, ori cei doi arbitri nu cad de acord asupra supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanței judecătorești să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.

Aceste dispoziții nu au fost respectate, dându-se curs în mod greșit (în lipsa unui acord între ambele părți și instituția de arbitraj) dispozițiilor art.3531pr.civ. potrivit căruia toate atribuțiile ce revin instanței judecătorești, în temeiul dispozițiilor referitoare la arbitri, constituirea tribunalului arbitral, termenul și locul arbitrajului, se exercită de acea instituție, conform regulamentului său.

Astfel, prin încheierea din 27.03.2009, s-a respins în mod greșit excepția de necompetență a tribunalului arbitral, invocată de pârâta SC SRL, cu motivarea că acesta ar fi fost legal învestit, chiar în absența individualizării sale de către părți în cuprinsul clauzei compromisorii și că în plus, cererea de sesizare formulată de către reclamantă presupune însușirea regulilor de procedură arbitrală proprii care stabilesc modalitatea de compunere a tribunalului.

Astfel, tribunalul arbitral a fost compus din domnul (desemnat de reclamanta ), (desemnat în temeiul art.25 din Regulament de Președintele Curții de Arbitraj, în absența desemnării de către pârâta SC SRL) și supraarbitrul ales prin consens de către ceilalți doi arbitri, dna.

Procedându-se astfel, se constată că sunt incidente dispozițiile art.364 alin.1 lit.c pr.civ. tribunalul arbitral nefiind constituit în conformitate cu convenția arbitrală.

În consecință, Curtea va admite acțiunea în anulare și va anula sentința arbitrală nr.4/16.04.2009 pronunțată în dosarul 5/2009, neputându-se proceda în conformitate cu dispozițiile art.366 alin.1 pr.civ. la soluționarea litigiului în fond "în limitele convenției arbitrale" care este nulă, întrucât aduce atingere principiului egalității între părțile aflate în arbitraj.

În clauza compromisorie inserată în art.11.1 din antecontract, s-a stabilit instanța arbitrală compusă din 3 arbitri, câte unul numit de fiecare parte și un superarbitru numit de comun acord de ambele părți.

S-a stabilit însă că "în cazul în care din culpa uneia din părți, tribunalul arbitral nu se poate constitui în 5 zile de la notificarea litigiului, partea care nu se află în culpă va numi al treilea arbitru".

Prin prisma dispozițiilor art.346 pr.civ. potrivit căruia "este nulă clauza din convenția arbitrală care prevede dreptul uneia din părți de a numi arbitru în locul celeilalte părți sau de a avea mai mulți arbitri decât cealaltă parte", dispozițiile din clauza compromisorie privind numirea supraarbitrului sunt lovite de nulitate, devenind imposibilă constituirea tribunalului compus din trei arbitri.

Modul în care se procedează la desemnarea arbitrilor exprimă exigențele în această materie precizate în art.358 pr.civ. și anume asigurarea egalității între părți, a contradictorialității și a respectării dreptului la apărare, principii care însă au fost încălcate.

În temeiul art.274 pr.civ. va obliga intimata să plătească petentei SC SRL suma de 6170 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în anulare formulată de petenta SC SRL cu sediul în B,-,.14, sector 3, împotriva sentinței arbitrale nr. 4 din data de 16.04.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.5/2009, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul în B,-,.21A,.1,.7, sector 2 cu domiciliul ales în B, str.- - nr.15,.2,.5,.30, sector 1 la, și Asociații.

Anulează sentința arbitrală nr. 4/16.04.2009 pronunțată în dosarul 5/2009 de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului

Obligă intimata să plătească petentei suma de 6170 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red. Jud.

Tehnored.

4 ex.

Președinte:Diana Manole
Judecători:Diana Manole

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 163/2009. Curtea de Apel Bucuresti