Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 165/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2650/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 165
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Ileana Isabela Dolache
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta petentă " "- împotriva sentinței comerciale nr. 11113 din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CONS, ce are ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat cu delegație la fila 17 din dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recurenta a depus la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru precum și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că s-a atașat cauzei dosarul atașat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea acordă intimatei cuvântul pe probe.
Intimata prin avocat, solicită proba cu înscrisurile din dosar.
Curtea în urma deliberări admite proba cu înscrisurile din dosar pentru intimată, luând act că nu are probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la competența Curții de Arbitraj în soluționarea prezentului litigiu, solicită să se constate că au stabilit prin clauză contractuală soluționarea litigiilor ce se ivesc de către Curtea de Arbitraj, astfel că aceasta este competentă să soluționeze cauza. În ceea ce privește prescripția, arată că debitul nu numai că este prescris dar recurenta a fost obligată să îl plătească și la plătit. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința arbitrală nr. 161 din 3 iulie 2009 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis acțiunea formulată de reclamanta - CONS SRL împotriva pârâtei - SRL și a obligat pârâta la plata sumei de 72.240, 65 lei cu titlu de dobândă legală aferentă perioadei 10 martie 2006 - 16 aprilie 2008.
Tribunalul arbitral a constatat, în urma verificării, că este competent să soluționeze cauza dedusă judecății, reținând caracterul deficitar al clauzei compromisorii care, deși trimite la arbitrajul ad-hoc, impune ca reguli de desfășurare cele ale tribunalului instituționalizat. Or, s-a apreciat că în măsura în care arbitrajul este ad-hoc, regulile de arbitrare sunt stabilite de părți, regulile tribunalului instituționalizat neputând fi aplicate decât în cadrul acestui tribunal. S-a mai reținut că la data încheierii contractului ce cuprinde clauza compromisorie era în vigoare Decretul- Lege nr. 139/1990 ce prevedea posibilitatea organizării de către Camera de Comerț și Industrie a României a arbitrajului ad-hoc, în prezent nemaiexistând o asemenea prevedere legală.
Pe fondul cauzei, tribunalul arbitral a reținut că pârâta a fost obligată definitiv și irevocabil la plata debitului rezultând din relația comercială cu reclamanta, acesta fiind achitat în cadrul unei proceduri de executare silită la data de 17 aprilie 2008. fost respinsă ca nefondată excepția prescrierii dreptului material al acțiune, fiind reținut că în cazul dobânzilor, curge un termen de prescripție distinct pentru fiecare prestație, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente celor trei ani anteriori datei plății debitului principal.
În consecință, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, aceasta foind apreciată ca întemeiată.
Împotriva acestei sentințe pârâta a formulat acțiune în anulare, cerere ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Criticile petentei au vizat constituirea tribunalului arbitral, aceasta susținând că nu a fost constituit în conformitate cu clauza compromisorie, de asemenea s-a susținut că tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut, precum și încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii.
Prin sentința comercială nr. 11113 din 12 octombrie 2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca nefondată acțiunea petentei în anularea sentinței arbitrale, reținând următoarele:
Prima critică a petentei, vizând constituirea tribunalului arbitral a fost respinsă, judecătorul reținând că a fost interpretată corect clauza compromisorie, prin raportare la sintagma "arbitraj organizat de Camera de Comerț și Industrie a României", chiar dacă a fost inserată și mențiunea "ad-hoc". S-a reținut că această mențiune nu poate fi interpretată în sensul organizării unui arbitral ad-hoc, în raport de întregul conținut al clauzei compromisorii care face trimitere la arbitrajul organizat de Camera de Comerț și Industrie a României.
Au fost apreciate ca neîntemeiate criticile petentei referitoare la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, fiind reținut că dobânzile solicitate de intimată au început să curgă de la data exigibilității creanței principale, respectiv de la data de 02.09.2003, încetând la momentul achitării debitului principal, la data de 17.04.2008. Deci, s-a reținut că pretențiile intimatei cu privire la dobânzi se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, judecătorul fondului a apreciat ca fiind corectă soluția dată de tribunalul arbitral, în raport de clauzele contractuale.
S-a apreciat, de asemenea, că nu există ipoteze de minus și ultra petita, tribunalul arbitral pronunțându-se asupra cererii cu care a fost investit, precum și asupra apărărilor petentei.
Nu a fost reținută nici incidența dispozițiilor art. 364 lit. i pr.civ. sentința arbitrală fiind pronunțată prin prisma analizării probelor administrate, a clauzelor contractuale și a aplicării principiilor de drept în materia răspunderii contractuale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în anulare și respingerii cererii de arbitrare.
În motivare, recurenta a reluat criticile din cadrul acțiunii în anulare. În esență, a criticat modul de constituire al tribunalului arbitral, susținând că litigiul nu putea fi supus arbitrajului instituțional; a criticat modul de soluționare al excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că debitul principal a devenit scadent la data de 01.09.2003; a susținut greșita respingere a criticii ce vizează fondul cauzei referitoare la clauza penală, aspect ce indice aplicabilitatea prevederilor art. 364 lit. i pr.civ.
Prin concluziile scrise, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca nefondate criticile recurentei.
Nu au fost administrate probe noi în calea de atac.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
În ce privește critica referitoare la constituirea tribunalului arbitral, se reține că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare a voinței părților în elaborarea clauzei compromisorii, atât în raport cu legislația în vigoare la momentul formulării cererii de arbitrare, cât și în raport cu formularea propriu-zisă a acestei clauze. Astfel, deși se inserează ca formă de arbitraj sintagma "ad hoc", în fapt, prin identificarea tribunalului arbitral ca instituție de soluționare a litigiului, precum și prin indicarea regulilor de procedură aplicabile ca fiind cele ale arbitrajului instituționalizat, se induce ideea apelării la arbitrajul instituționalizat, aspect, reținut, de altfel, și de judecătorul fondului.
În ce privește critica referitoare la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, se reține că data scadenței debitului principal a fost stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă în litigiul câștigat de intimată în urma căruia recurenta a fost obligată la plata acestui debit, astfel că nu pot fi reținute susținerile acestei ultime plăți cu privire la o altă dată de începere a cursului prescripției. În raport de data stabilită prin hotărârea judecătorească ca fiind momentul începerii cursului prescripției, precum și raportat la momentul plății efective a debitului principal, se reține că judecătorul fondului a apreciat corect că excepția prescripției nu este fondat, cererea de arbitrare fiind formulată anterior împlinirii acestui termen.
În sfârșit, în ce privește modul de interpretare al clauzelor contractuale, se reține că aceste aspecte nici nu pot fi analizate în cadrul acțiunii în anulare, textele legale ce reglementează acest tip de cale de atac stabilind în mod imperativ că în acțiunea în anulare nu se poate face o nouă analiză a probelor și a modului în care arbitrii au interpretat probatoriul, analiza fiind circumscrisă doar motivelor expres și limitativ arătate de textul legal.
În consecință, pentru toate considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL în contradictoriu cu intimata - CONS SRL împotriva sentinței comerciale nr. 11113 din 12 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 2.458,54 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RP/2ex.
02.03.2010
Jud. fond
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Ileana Isabela Dolache, Maria
