Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 169/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 169/F-COM
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
: - -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea, asupra acțiunii în anulare a sentinței nr. 5 din 08 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie V, în dosarul nr. 2/2009, formulată de reclamanta - SRL, cu sediul social în Băneasa, Șoseaua B-P nr. 42-44, Clădirea B,.3, B1, Spațiul de birou nr. 8, sector 1, B, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la., cu sediul în B,-, sector 2, împotriva pârâtei - SRL, cu sediul în C,-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat la data de 16.10.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 26 august 2009, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL anularea sentinței arbitrare nr.5 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie V și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii formulate.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.364 Cod pr.civilă, invocându-se motivul prevăzut la pct.i, respectiv, încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri și unor dispoziții imperative ale legii, apreciindu-se că hotărârea nu răspunde scopului instituit de art.358 din același act normativ.
Astfel s-a arătat că au fost nesocotite disp.art.969 din Codul civil, înlăturându-se răspunderea pârâtei care și-a încălcat obligațiile de plată rezultate dintr-un raport de locațiune și ignorându-se clauzele și efectele însușite de părți, referitoare la un pact comisoriu de gradul IV, și i s-a permis expertului să se pronunțe asupra unei situații de fapt, realizând astfel o modificare unilaterală a cuantumului chiriei pe baza afirmațiilor uneia dintre părți.
Expertiza, de altfel, este profund părtinitoare, iar pe parcursul judecății s-a încălcat dreptul la apărare și principiul egalității de tratament prin aceea că nu a fost respectat principiul rolului activ, au fost respinse cererile de prelungire a termenului de soluționare a acțiunii, de efectuare a unei contraexpertize și de completare a probatoriului cu alte înscrisuri.
Expertiza întocmită s-a bazat pe acte și date insuficiente, iar în privința cererii de recuzare a expertului propus de pârâtă au fost încălcate dispozițiile art.27 alin.2 din regulile procedurii arbitrale.
Examinând acțiunea formulată se apreciază că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În materia procedurii arbitrale hotărârea astfel pronunțată se poate desființa numai în măsura în care este incidentă, cel puțin una din situațiile la care se referă dispozițiile art.364 din Codul d e procedură civilă. Din modul de redactare al textului este neîndoielnic că enumerarea este limitativă, iar incidența în cauză a uneia sau unora dintre situațiile la care se referă trebuie verificată, fără a realiza o extindere la cazuri din afara normei.
Potrivit art.364 lit.i, hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Legiuitorul a dorit, prin precizarea că normele legale ce nu pot fi încălcate trebuie să fie imperative, să fie astfel chiar mai restrictiv decât în situația enunțată de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Reclamanta a susținut în cauză încălcarea normelor imperative ale legii, trimițând însă, în dezvoltarea concluziei sale, la modul în care au fost interpretate clauzele contractuale, la modul în care a fost reținută starea de fapt de către expert (recunoscând implicit că nu s-a adus atingere unei norme imperative a legii), la norme generale și de principiu aplicabile procesului civil și, în general, la aspecte ce țin de temeinicia sentinței arbitrale.
Astfel de critici, care nu trimit la norme legale imperative ce ar fi fost nesocotite, nu pot duce la admiterea acțiunii în anulare reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art.364 lit.i din Codul d e procedură civilă.
S-a mai reproșat Tribunalului Arbitral faptul că a soluționat cererea de recuzare cu încălcarea dispozițiilor art.27 alin.2 din de procedură arbitrală ale Camerei de Comerț și Industrie, citându-se textul ce se apreciază că a fost nesocotit și care se regăsește în alin.2 al art.30 din Regulamentul din 18 aprilie 2008, aprobat în aplicarea Legii nr.335/2007.
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile în cauză față de dispozițiile art.16.2 din contractul părților, potrivit cărora părțile au înțeles să se judece în condițiile acestui Regulament, nefiind deci aplicabile prevederile art.3511din Codul d e procedură civilă.
Cu toate acestea, însă, nu există nicio rațiune pentru a aprecia că normele de abținere și recuzare ale Regulamentului trebuie să primească o altă interpretare și valorizare decât cele din Codul d e procedură civilă.
Față de acestea din urmă s-a apreciat în mod constant că, dacă prevederile privind abținerea constituie, de principiu, o normă imperativă, cele privind recuzarea (art.27 Cod pr.civilă) sunt, în mod neîndoielnic, norme dispozitive.
Reținând că normele cu privire la recuzare nu au caracter imperativ, se apreciază că nici din această perspectivă acțiunea în anulare nu poate fi admisă.
O astfel de concluzie este susținută și de prevederile art.105 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora, atunci când nulitatea nu este expresă, actele îndeplinite chiar cu neobservarea normelor legale vor fi desființate numai dacă prin ele s-a pricinuit părții o vătămare.
Cum, în cauză, o astfel de vătămare nu s-a probat și, de altfel, nici nu s-a pretins, urmează a se reține că încheierea din 24 iunie 2009 (criticată în mod implicit) nu poate fi desființată.
Pentru toate aceste considerente urmează ca acțiunea în anulare să fie respinsă ca nefondată, apreciindu-se și că aceasta este soluția ce se impune și nu inadmisibilitatea demersului procesual de vreme ce calea de atac era admisibilă și permisă părții care, însă, nu a fost în măsură să dovedească îndeplinirea condițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în anularea sentinței nr. 5 din 8 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie V, în dosarul nr. 2/2009, formulată de reclamanta - SRL, cu sediul social în Băneasa, Șoseaua B-P nr. 42-44, Clădirea B,.3, B1, Spațiul de birou nr. 8, sector 1, B, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la., cu sediul în B,-, sector 2, împotriva pârâtei - SRL, cu sediul în C,-, județul.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.GC/05.11.2009
EM/5 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Victoria Ilinca
