Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 19/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1988/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 19
Ședința publică de la 29 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare formulată de petenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ împotriva sentinței arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr. 184/2007 în contradictoriu cu intimata - petentă
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta - intimată prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 29.07.2009, intimata - petentă prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 92062/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea petentei note de ședință privitoare la excepția insuficientei timbrări a acțiunii în anulare formulată de reclamanta, în două exemplare.
La prima strigare a cauzei se prezintă intimata prin avocat care solicită comunicarea notelor de ședință depuse de către petentă.
Curtea, în baza art.96 proc.civilă comunică intimatei copia notelor de ședință și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru când urmează să ia cunoștință de conținutul notelor de ședință.
Fiind reluată cauza, Curtea pune în discuția părților excepția insuficientei timbrări a acțiunii în anulare formulată de intimata - excepție invocată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ
Petenta - intimată, prin avocat, solicită admiterea excepției și în susținerea acesteia învederează faptul că s-au contestat două capete de cerere, respectiv rezoluțiunea și restituirea prestațiilor, iar SC a timbrat numai 50% din capătul doi, omițând să timbreze capătul de cerere privind rezoluțiunea. Solicită achitarea de către intimata - petentă la valoarea integrală contractului a cărui rezoluțiune se solicită, respectiv la valoarea tuturor ratelor din contract.
Intimata - petentă, prin avocat, solicită respingerea excepției insuficientei timbrări a acțiunii în anulare formulată de intimata, motivat de faptul că s-a achitat taxa de timbru corespunzătoare, achitând taxa de timbru 50% din valoarea pretențiilor pe care le-a formulat și nu poate achita de doua ori taxa de timbru.
Curtea, deliberând, în baza art.137 alin. 1. proc.civilă raportat la art.11 alin. 2, art.20 alin. 3 din Legea 146/1997 republicată, văzând și Decizia în Interesul Legii nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respinge excepția insuficientei timbrări ca nefondată, apreciind că în speță, reclamanta a timbrat repunerea în situația anterioară care se suprapune rezoluțiunii contractului, conform noilor dispoziții ale Legii 146/1997, astfel cum a fost modificată urmare a deciziei în interesul legii menționate mai sus.
Ca atare, sub aspect tehnic Curtea, apreciază că timbrarea la valoare în acțiunile în rezoluțiune nu poate viza contractul în integralitatea lui, ci doar ratele rămase neachitate și care fac obiectul repunerii în situația anterioară, o altă interpretare aducând atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 punând partea în situația de a face o plată dublă pentru aceiași solicitare, afectând dreptul de acces la instanță, conform jurisprudenței CEDO.
Petenta - intimată, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Intimata - petentă, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta - intimată, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea parțială a sentinței arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009, obligarea intimatei la plata sumei de 573.721 euro cu titlu de restituire garanție de bună execuție, în echivalent lei la cursul și la plata sumei de 64.858,53 cheltuieli de arbitrare. Cu cheltuieli de judecată. Arată că temeiul acțiunii în anulare este art.364 lit. i din codul d e procedură civilă.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în anulare solicită respingerea acesteia.
Intimata - petentă, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea în parte a sentinței arbitrale, iar pe fond, admiterea acțiunii arbitrale așa cum a fost formulată și precizată cvu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului din culpa exclusivă a, cu obligarea acesteia la plata sumei de 1.904.456 euro reprezentând sume facturate și neachitate, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în anulare solicită respingerea acesteia.
În ce privește acțiunea în anulare formulată de SC petenta - intimată, prin avocat, solicită respingerea acesteia, având în vedere că nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege și depune la dosar concluzii scrise.
În ce privește acțiunea în anulare formulată de COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ A, intimata - petentă pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.364 lit. i din codul d e procedură civilă și solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:
Prin acțiunea arbitrală înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României la data de 04.06.2007, și ulterior precizată la termenele din data de 25.10.2007 și, respectiv, 20.11.2007, reclamanta - a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate rezilierea din culpa exclusivă a pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ a contractului pentru implementarea sistemului informatic integrat nr.120/2.10.2003, modificat prin actele adiționale nr.1-6/2003 - 2006 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.904.456 EURO din care 96.074 EURO cu titlu de rest neachitat din prețul facturat și 1.808.382 EURO cu titlu de daune pentru prejudiciul creat prin executarea necorespunzătoare.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea la restituirea sumei de 295.154 EURO reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție bancară de bună execuție și a sumei de 278.567 EURO reprezentând procentul de 5% din valoarea contractului reprezentând contravaloare de bună execuție, sub sancțiunea de daune cominatorii de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare.
Prin sentința arbitrală nr.146/18.06.2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 573.721 EURO cu titlu de restituire garanție de bună-execuție în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății.
Totodată, instanța arbitrală a obligat pârâta la plata cheltuielilor de arbitrale, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință arbitrală, tribunalul arbitral a reținut că în ceea ce privește capătul de cerere privind rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei acesta este nefondat, atâta timp cât, din probele administrate reiese că reclamanta însăși nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile asumate, în termenele și condițiile asumate.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor de 1.904.456 EURO tribunalul arbitral a apreciat că excepția prescripției extinctive invocată prin întâmpinare de către pârâtă este nefondată, întrucât termenul de plată a facturilor este la 5 zile socotite de la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.4.1, iar nu de la data primirii facturilor la registratura beneficiarului.
Tribunalul arbitral a apreciat că această pretenție este neîntemeiată, întrucât reclamanta însăși este în culpă contractuală, nefiind îndreptățită să solicite daune-interese.
Relativ la capătul de cerere privind restituirea garanției de bună-execuție, tribunalul a reținut incidența art.8.4 din contract, reținând că beneficiarul nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu și nici nu a cerut plata vreunui prejudiciu, astfel încât nu este îndreptățit să rețină garanția de bună execuție constituită.
Împotriva acestei sentințe au declarat acțiune în anulare, atât pârâta, cât și reclamanta.
Curtea reține că acțiunea în anulare a pârâtei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VI-a comercială la data de 4.08.2009, iar acțiunea în anulare a reclamantei a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a V-a comercială la data de 10.08.2009, în dosar nr-.
În motivarea acțiunii în anulare formulată, pârâta a arătat că solicita anularea în parte a sentinței arbitrale, în sensul respingerii în totalitate a cererii arbitrale a - solicitând și suspendarea executării hotărârii arbitrale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Petenta-pârâtă a arătat că în speță, tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile imperative ale legii, conform art.364 lit.i pr.civ. respectiv dispozițiile art.969 și următoarele pr.civ. și art.358 pr.civ.
Sub acest aspect, petenta-pârâtă a arătat că din motivarea sentinței arbitrale se reține culpa intimatei-reclamante în executarea obligațiilor contractuale asumate, ceea ce face posibilă aplicarea dispozițiilor art.8 din contract referitoare la executarea garanției de bună execuție. Ca atare, obligarea pârâtei la restituirea garanției de bună-execuție este contrară convenției părților, astfel cum aceasta este concretizată în art.8 din contract, tribunalul arbitral încălcând dispozițiile 969 Cod civil.
Petenta-pârâtă a arătat că argumentele reținute de tribunalul arbitral în admiterea acestui capăt de cerere, relative la invocarea unui prejudiciu și la dovedirea acestuia de către pârâtă, trebuie înlăturate, întrucât contravin convenției părților pe de o parte, iar pe de altă parte au fost luate în discuție la pronunțare, fără a fi puse în discuția părților, conform art.358 pr.civ. care face referire la respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, în procedura arbitrală.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în anulare ca nefondată, întrucât tribunalul arbitral a făcut o corectă interpretare a convenției încheiate de părți, cu respectarea art.969 Cod civil, față de conținutul art.8.5 din contract.
La termenul din data de 27.11.2009, petenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței arbitrale (fila 38 din dosar).
Totodată, intimata-reclamantă a depus o cerere scrisă prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de petenta-pârâtă, întrucât nu se încadrează în motivele prevăzute expres și limitativ de art.364 pr.civ.
Părțile au solicitat instanței conexarea dosarului nr- având ca obiect acțiunea în anulare formulată de petenta reclamantă la prezentul dosar, excepție admisă prin încheierea de ședință de la data din 27.11.2009.
Totodată, prin aceeași încheiere de ședință, Curtea a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii în anulare formulată de petenta-reclamantă, pentru argumentele reținute în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
Prin acțiunea în anulare formulată, petenta-reclamantă a arătat că sentința arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii, întrucât dosarul a fost soluționat fără o apreciere justă a probatoriilor administrate în cauză.
Ca atare, petenta-reclamantă a apreciat că soluția de respingere a capetelor de cerere formulate prin acțiunea arbitrală este netemeinică și nelegală, întrucât probele administrate, inclusiv raportul de expertiză, probează culpa exclusivă a pârâtei în refuzul recepțiilor parțiale de către aceasta, aspecte ignorate de instanța arbitrală.
În dezvoltarea în continuare a motivelor acțiunii în anulare formulate, petenta-reclamantă a învederat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune rezilierea contractului din culpa pârâtei, și, pe cale de consecință, este întemeiată și acțiunea în daune, aspecte ce rezultă din probele administrate prin raportare la conținutul contractului încheiat de părți.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare invocând excepția netimbrării acțiunii în anulare și, pe fond, respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de petenta-reclamantă.
La termenul de astăzi, petenta-pârâtă a reiterat excepția insuficientei timbrări a acțiunii în anulare formulată de petenta-reclamantă, excepție respinsă ca nefondată, conform încheierii de ședință de la acest termen.
Examinând cu prioritate excepțiile de inadmisibilitate invocate reciproc de părțile în litigiu, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, raportate la dispozițiile art.364 lit.i pr.civ. Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Ambele părți, invocă în susținerea excepției de inadmisibilitate invocată, neîncadrarea motivelor invocate în susținerea acțiunii în anulare formulată în motivele prevăzute de art.364 lit.i pr.civ. aspect ce nu poate fi reținut de către instanță având în vedere că ambele părți fac trimitere în motivarea propriei acțiuni în anulare la nerespectarea de către instanța arbitrală a dispozițiilor art.969 cod civil care reglementează principiulpacta sunt servanda,ca normă juridică imperativă. În plus, petenta-pârâtă invocă în susținerea propriei acțiuni în anulare și încălcarea dispozițiilor art.358 pr.civ. relative la respectarea în cadrul procedurii arbitrale a principiului contradictorialității.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.137 alin.1 pr.civ. rap. la art.364 lit.i pr.civ. Curtea va respinge excepțiile de inadmsibilitate invocate ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de anulare invocate, văzând și dispozițiile art.364 pr.civ. Curtea reține că acțiunile în anulare formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Se apreciază că petenta-pârâtă critică în propria acțiune în anulare soluția dată de instanța arbitrală de restituire a garanției de bună execuție, întrucât, având în vedere că în proces s-a reținut culpa reclamantei în executare, devine aplicabil art.8 din convenția părților relativ la acoperirea prejudiciului încercat de pârâtă datorită atitudinii reclamantei.
Curtea apreciază că motivul invocat vizează, în fapt, nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispozițiile art.364 lit.i pr.civ. raportate la art.969 Cod civil.
Analizând considerentele sentinței arbitrale atacate, Curtea reține că instanța arbitrală a apreciat ca întemeiat acest capăt de cerere - în speță, restituirea garanției de bună-execuție, întrucât pârâta, în speță, petenta, nu a înțeles să-și exercite dreptul prevăzut chiar în conținutul art.8.5 din contract - conform 969 Cod civil, de a solicita acoperirea prejudiciului încercat datorită atitudinii reclamantei și, respectiv, de a-l dovedi.
Ca atare, Curtea reține că instanța arbitrală a interpretat voința părților din contractul încheiat, inclusiv prin aplicarea principiului pacta sunt servanda, apreciind că, dată fiind destinația acestei sume respectiv, de acoperire a unui prejudiciu eventual, cererea este întemeiată.
Așadar, nu se poate reține încălcarea de către instanța arbitrală a vreunei norme imperative, interpretarea contractului supus judecății fiind o chestiune care ține de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților în proces, și, implicit, a temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate, aspecte ce nu atrag anularea sentinței pronunțate, prin prisma dispozițiilor art.364 lit.i pr.civ.
Curtea nu poate reține nici cel de-al doilea motiv invocat de petenta-pârâtă relativ la încălcarea art.358 pr.civ. în sensul nerespectării în cadrul procedurii arbitrale a principiului contradictorialității, pentru următoarele considerente:
Se reține faptul că petenta-pârâtă invocă în susținerea acestui motiv faptul că instanța arbitrală a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind restituirea garanției de bună-execuție, întrucât pârâta nu ar fi invocat și dovedit existența unui prejudiciu, fără a pune în discuția părților prezente aspectul reținut relativ la invocarea și dovedirea unui prejudiciu.
Curtea apreciază că instanța arbitrală nu a încălcat principiul contradictorialității care trebuie să guverneze procedura arbitrală, întrucât pe de o parte, o atare motivare decurge din interpretarea conținutului art.8.5 din contract, care face referire expresă la aspectele reținute în motivare - respectiv existența și proba unui prejudiciu, și care reprezintă voința părților contractante exprimată expres la încheierea contractului, astfel încât petenta-pârâtă nu poate invoca necunoașterea acestui aspect și, deci implicit, încălcarea dreptului la apărare. Pe de altă parte, Curtea reține că, sub aspect strict procedural, instanța nu este obligată să pună în discuția părțilormotivele pe care își fundamentează soluția datăîntr-o anumită cerere, nefiind vorba despre o calificare în drept, precizare acțiune sau alte situații echivalente care ar genera o atare obligație a instanței.
Pentru considerentele mai sus invocate, reținând că, în speță nu s-au încălcat dispozițiile art.969 Cod civil și ale art.358 pr.civ. Curtea va respinge acțiunea în anulare formulată de petenta-pârâtă ca nefondată, în baza art.364 lit.i pr.civ.
În ceea ce privește acțiunea în anulare formulată de petenta-reclamantă, Curtea reține că această parte critică respingerea capetelor de cerere privind rezoluțiunea contractului și obligarea pârâtei la plata de daune contractuale ca neîntemeiate, făcându-se trimitere prin invocarea art.364 lit.i pr.civ, astfel cum s-a precizat, de către partela încălcarea aceluiași principiu privind obligativitatea contractului pentru părți, prevăzut de art.969 Cod civil.
Curtea apreciază că nici aceste motive nu pot fi reținute, fiind vorba, în esență, de o interpretare a contractului încheiat de părțile litigante de către instanța arbitrală prin raportare la probele administrate inclusiv expertiză tehnică de specialitate. Prin urmare, Curtea reține că interpretarea și aprecierea probelor într-un proces vizează temeinicia și legalitatea sentinței pronunțate, fără a se produce încălcarea vreunei norme imperative care ar aduce atingere ordinii publice, conform art.364 lit.i pr.civ.
De altfel, Curtea reține că, în motivele acțiunii în anulare formulate, petenta-reclamantă face trimitere expresă la conținutul raportului de expertiză, și implicit, ale răspunsului la obiecțiuni și la interpretarea eronată a acestor probe de către instanța arbitrală, aspecte ce nu pot fi cercetate în cadrul acțiunii în anulare reglementată în materia procedurii arbitrale.
Pentru aceste motive, în baza art.364 lit.i pr.civ. rap. la art.969 Cod civil, Curtea va respinge și acțiunea în anulare formulată de petenta-reclamantă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de petenta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ -.
Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de petenta SC -.
Respinge acțiunile în anulare formulate de petenta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ cu sediul în B,-, sector 4 împotriva sentinței arbitrale nr.146 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.184/2007 în contradictoriu cu intimata - petentă cu sediul în B,-, sector 2, ca neîntemeiate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dr.I - -
Red. - 05.02.2010
Tehnored. - 05.02.2010
4 ex.
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu
