Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
SENTINȚA Nr. 2
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe reclamant " P" P în contradictoriu cu pârât B, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
INSTANȚA
Asupra acțiunii în anulare de față, constată:
Prin hotărârea arbitrală nr. 6/5 februarie 2007, Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I s- respins acțiunea formulată de reclamanta "" P în contradictoriu cu pârâta "
S-au respins pretențiile reclamantei " P" P privind plata sumei de 89.845,32 (echivalentul 246.203 lei) cu titlu de daune rezultate din facturile neachitate nr. 72/28 aprilie 2005 și 73/28 aprilie 2005, precum și a sumei de 6454 USD (echivalentul a 17.686 lei), cu titlul de dobândă legală.
A constatat desființat de drept pentru nedepunerea cauțiunii în termenul fixat sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei.
Obligă reclamanta " P" P să achite pârâtei suma de 3.199 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de deplasare.
S-a reținut că, în fapt, la data de 20 martie 1995, între părți s-a încheiat contractul de comision nr. 4626, al cărui obiect îl constituia stabilirea drepturilor și obligațiilor exportatorului - furnizor de mărfuri la export ( P ) și a comisionarului ( ) privind executarea și livrarea de produse din nomenclatorul de fabricație al reclamantei către export, conform comenzilor transmise de către comisionar.
În baza contractului de livrare la export nr. 21 din 13 octombrie 1994, încheiat între reclamanta " P" P și beneficiarul Societatea /, s-a stabilit ca reclamanta, în calitate de vânzător, să execute și să livreze, pe bază de comandă, produse textile către beneficiarul extern, urmând ca acesta, potrivit prevederilor art. 3 din contract, să plătească contravaloarea mărfurilor primite printr-o bancă din
Potrivit prevederilor art. 17 din contractul de comision nr. 4626, pârâta se obliga să realizeze operativ expedierea documentelor aferente livrărilor către client și "să intervină la client pentru plata operativă, conform contractului, a contravalorii mărfurilor livrate".
Luând în considerare prevederile capitolului V din contractul de comision, referitoare la faptul că prețul produselor urma a fi negociat între exportator și beneficiarul extern și că plata urma a fi făcută în dolari, raportate la prevederile pct. 17 al capitolul III din contract, care prevedea clar că pârâta va interveni pentru plata operativă a prețului, instanța arbitrală apreciază că obligațiile pârâtei, rezultate în acest sens din contractul de comision, sunt obligații doar de diligență, și nu de rezultat.
Pârâta a făcut dovada numeroaselor demersuri la partenerul extern pentru plata facturilor 72 și 73/28 aprilie 2005, cu scadența la data de 17 iunie 2005, fapt ce evidențiază în acest caz doar reaua credință a partenerului extern în a refuza nejustificat plata mărfurilor, motiv ce îndreptățește reclamanta la recuperarea prețului mărfurilor livrate direct de la Societatea / din
Din probatoriul administrat în cauză nu se poate deduce existența vreunei fapte ilicite, constând în nerespectarea obligațiilor contractuale ale, motiv pentru care instanța arbitrală a respins pretențiile reclamantei P privind obligarea pârâtei la plata sumei de 89.845,32, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 72/28 aprilie 2005 și 73/28 aprilie 2005, precum și pretențiile referitoare la plata sumei de 6.454 cu titlu de dobândă legală.
Cât privește cererea formulată de către reclamantă cu privire la înființarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, până la concurența sumei de 269.228 lei (sumă ce reprezintă echivalentul în lei al debitului propriu zis, al dobânzii legale calculate până la data cererii de chemare în judecată, precum și a cheltuielilor de judecată avansate de către reclamantă), instanța arbitrală a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 592 alin. 4 Cod procedură civilă nedepunând cauțiunea stabilită în cuantum de 5.384,56 lei, motiv pentru care constată desființat de drept sechestrul asiguratoriu.
În consecință, tribunalul arbitral a apreciat că acțiunea nu este întemeiată, astfel încât va fi respinsă și se va dispune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare " P" P, solicitând admiterea acesteia și în fond obligarea pârâtei la suma de 89.845,32, cu titlul de daune și 6.454 cu titlul de dobândă legală aferentă debitului de la scadența facturilor și până la data cererii de chemare în judecată la instanța arbitrală.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare în sumă de 10.339 RON, reprezentând taxă de arbitrare și onorariul de avocat, precum și cheltuielile de judecată din prezenta acțiune.
Arată că din probele administrate nu se poate trage concluzia pe care a reținut-o instanța arbitrală, că în cauză nu există o faptă ilicită constând în nerespectarea obligațiilor contractuale ale partenerului de contract
Arată că instanța arbitrală nu răspuns de loc la critica pe care reclamantul " P" a susținut-o privind încălcarea art. 16 din contract conform căruia pârâta în calitate de comisionar are obligația să asigure comunicările clare și operative între cei doi parteneri, furnizorul la export și beneficiarul extern.
Deși contractul poartă titulatura de contract de comision, prin drepturile și obligațiile ce au fost stipulate acesta nu a fost un simplu contract de acest gen, iar obligațiile pârâtei nu au fost numai de diligență, ci și de rezultat.
celor două facturi în discuție se înscrie într- serie lungă de abateri contractuale săvârșite de pârâtă, în legătură cu livrările anterioare la care partenerul extern a făcut în mod nejustificat plăți parțiale pentru prejudiciul cauzat prin nerezolvarea corectă refuzurilor parțiale de plată.
Prin hotărârea arbitrală nr. 5/2007 a aceleiași instanțe de arbitraj pârâta a fost obligată la plata de daune, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de rezultat care îi reveneau conform contractului (obligația de la art. 16 din contract fiind calificată ca obligație de rezultat).
Fără a rezolva problema acelor diferențe de preț neplătite de partenerul extern și fără a media în mod corespunzător situația litigioasă conform dispozițiilor contractuale, pârâta a impus continuarea livrărilor și generarea unor noi prejudicii prin neîncasarea facturilor nr. 72 și 73 /28 aprilie 2005 în valoare de 44.678,52 USD și 45.166,80 USD.
Faptul că pârâta cu rea-credință nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea din contractul de comision o demonstrează mesajul din 2 decembrie 2004 expediat pe adresa @ rdslink.ro prin care a pretins continuarea efectuării livrărilor deși cu privire la livrările anterioare nu au fost respectate condițiile de către beneficiarul extern (art. 9 din contractul de livrare la export).
Nici cu privire la acest motiv al cererii de chemare în judecată, instanța arbitrală nu s- pronunțat.
Susține că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei, în sarcina pârâtei existând obligații de rezultat pe care le- nesocotit, cât și săvârșirea de către pârâtă a unor fapte contrare dispozițiilor contractuale.
Curtea de APEL IAȘI, prin decizia nr. 817/21 mai 2007 respins excepția privind necompetența Curții de Apel în soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale.
Respinge acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 6/5 februarie 2007 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie, formulată de " P" A, pe care o menține.
Obligă pe " P" să-i plătească " " suma de 4.359 lei cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamanta " P" P împotriva deciziei a fost admis de B, prin decizia nr. 3627/13 noiembrie 2007, care a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, reținând că, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și nu a judecat în completul de primă instanță.
Procedând la rejudecarea cauzei în complet legal constituit și analizând criticile în raport de dispozițiile legale în materie Curtea de APEL IAȘI constată că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 6 din 5 februarie 2007 este nefondată.
Instanța arbitrală a analizat toate aspectele supuse judecății, răspunzând tuturor criticilor cu trimitere la probe și la dispozițiile legale, adoptând o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, corect s-a reținut că, la 20 martie 1995, între părți s-a încheiat contractul de comision nr. 4625, ce avea ca obiect stabilirea drepturilor și obligațiilor exportatorului-furnizor de mărfuri la export dintre " P" și comisionarul privind executarea și livrarea de produse din nomenclatorul de fabricație al reclamantei către export, conform comenzilor transmise de comisionar. În baza contractului de livrare la export nr. 21/13 octombrie 1994 dintre P și beneficiarul Societatea / s-a stabilit ca reclamanta să execute și să livreze, pe bază de comandă, produse textile beneficiarului extern care, conform art. 3 din contract, să plătească contravaloarea mărfurilor primite printr-o bancă din Conform art. 17 din contractul de comision menționat s-a obligat să efectueze operativ expedierea documentelor vizând lucrările către client și să intervină pe lângă acesta pentru plata de îndată a mărfurilor livrate, conform contractului. În considerarea prevederilor capitolului V din contractul de comision, referitor la prețul produselor, acesta trebuia negociat între exportator și beneficiarul extern, plata urmând să se facă în dolari, în raport de prevederile punctului 17 capitolul III din contract, în sensul că pârâta să intervină pentru plata de îndată a prețului. În acest sens corect instanța arbitrală a reținut că obligațiile pârâtei rezultate din contractul de comision sunt de diligență și nu de rezultat.
Intimata a dovedit că întreprins nenumărate demersuri la partenerul extern pentru a se achita facturile 72 și 73/ 28 aprilie 2005, scadente la 17 iunie 2005, ceea ce pune în evidență reaua-credință a partenerului extern constând în refuzul nejustificat privind plata mărfurilor.
Aceste aspecte o îndreptățesc pe reclamantă la recuperarea prețurilor mărfurilor livrate, direct de la societatea /.
Probatoriul administrat în cauză nu conturează vreo faptă ilicită referitoare la obligațiile contractuale ale O încât corect instanța arbitrală a respins pretențiile P vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 89.845,32 contravaloarea facturilor nr. 72 și 73/28 aprilie 2003, cât și a sumei de 6.454 reprezentând dobânda legală.
În raport de toate aceste elemente definitorii se constată că acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale formulată de P este nefondată urmând a fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă referitoare la culpa procesuală va fi obligată reclamanta să-i plătească pârâtei cheltuielile de judecată aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 6/5 februarie 2007 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie I formulată de reclamanta " P" P, în contradictoriu cu pârâta " " B, hotărâre arbitrală pe care o păstrează.
Obligă reclamanta " P" să plătească pârâtei " " suma de 6.739 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.04.2008
Președinte:Iulia MilerJudecători:Iulia Miler
