Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 227/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.227
Ședința publică de la 16.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.91/07.05.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.160/2007 formulată de petenta, în contradictoriu cu intimata COM
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petenta prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 99 și intimata prin consilier juridic care depune la dosar delegație și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, apărătorul petentei învederează că ștampila aplicată pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu societatea petentă este a societății în cadrul căreia este biroul său în care își desfășoară activitatea.
Petenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata, prin consilier juridic și avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra acțiunii în anulare.
Petenta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată, anularea sentinței arbitrale și respingerea cererii, întrucât tribunalul arbitral nu avea competența soluționării conflictului dintre părți, neexistând nici o convenție în acest sens încheiată între părți. Învederează că, tribunalul arbitral din oficiu a considerat că este competent să soluționeze cauza, considerând că părțile au încheiat o clauză compromisorie. Referitor la clauza arbitrală, învederează că aceasta a fost cuprinsă în contractul de prestări servicii încheiat între și, ulterior fiind încheiat un contract de cesiune de creanță între societatea petentă și prin care s-au transmis doar creanțele nu și alte drepturi sau obligații din contractul principal de prestări servicii. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, învederează că la art.13.1 din contractul nr.2/26.05.2004 părțile au prevăzut clauza compromisorie prin care se deleagă competența soluționării litigiilor dintre părți, tribunalului arbitral. De asemenea, învederează faptul că petenta nu a invocat excepția necompetenței tribunalului arbitral în soluționarea cauzei și nici lipsa convenției. Totodată, învederează că din cuprinsul considerentelor sentinței arbitrale, respectiv la pagina 7 ultimul alineat și pagina 8 primul alineat, tribunalul arbitral și-a verificat competența soluționării cauzei și a constatat că este competent a soluționa litigiul. Solicită să se observe că în contractul de consorțiu aflat la pag.165-166, se menționează în mod clar denumirea liderului consorțiului, respectiv societatea petentă, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile fostului lider. Solicită respingerea acțiunii în anulare și menținerea hotărârii arbitrale ca fiind legală și temeinică.
Intimata, prin avocat, arată că susține concluziile consilierului juridic al intimatei, solicitând să se observe că de fapt, prin schimbarea liderului, se urmărește sustragerea de la plata creanțelor prin transmiterea drepturilor și obligațiilor de la un consorțiu la altul. Solicită respingerea acțiunii în anulare ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
Petenta, prin avocat, în replică, învederează că, contractul de vânzare-cumpărare betoane nu a fost încheiat cu consorțiu ci între sucursală și intimată, iar conform art.15 din contract părțile nu pot transmite drepturile și obligațiile lor unor terți.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare de față,
Deliberând constată că, prin sentința arbitrală nr.91/7 mai 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.160/2007, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca și lipsa calității procesuale active a reclamantei COM De asemenea a fost admisă în parte astfel cum a fost precizată acțiunea formulată de reclamanta COM C împotriva pârâtei cu sediul în Germania și pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de -,02 lei contravaloare marfă, suma de 28004,62 lei penalități de întârziere calculate până la data de 15.08.2005 și la plata sumei de 32123,85 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța arbitrală a analizat probele și a admis acțiunea în limitele și condițiile contractului de cesiune de creanță nr.1034/15.08.2005 încheiat între în calitate de cedent și în calitate de cesionar.
Împotriva sentinței precitate a formulat acțiune în anulare pârâta solicitând anularea acesteia pe motiv că tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală între aceasta și COM, fiind invocate și redate prev. art.29 (5) din Legea nr.335/2007, art.340, 341 și 343C.pr.civ.
Totodată petenta dezvoltă acest motiv definind noțiunea de convenție arbitrală și modalitățile acesteia de includere în contract în funcție de clauza compromisorie sau compromis agreate de către părți și că, prin asumarea unei atare convenții se renunță la jurisdicția de drept comun.
De aceea, contractul de vânzare-cumpărare betoane nr.2 din 26.05.2004 încheiat între și nu are ca părți nici pe petentă și nici pe intimată situație în care tribunalul arbitral nu avea competența să soluționeze litigiile dintre părțile în litigiu.
Petenta susține că nici contractul de consorțiu și nici contractul de cesiune de creanță nu ar fi atras competența tribunalului arbitral, susțineri dezvoltate cu concluzia că între părțile în litigiu nu a fost încheiată nici o convenție arbitrală și deci tribunalul arbitral nu avea competența să soluționeze litigiul ivit.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art.364 lit.b pr.civ. art.79 lit.b din Regulile de procedură arbitrală art.340 și urm. pr.civ.
Ca probe s-au propus înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză și orice alt mijloc de probă necesar cauzei.
S-au anexat înscrisuri în copie.
S-a atașat dosarul arbitral nr.160/2007.
Petenta a depus suma de 5799,43 RON taxă judiciară de timbru și suma de 0,5 RON timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare.
În esență aceasta susține că, tribunalul arbitral a soluționat cauza fiind competent material întrucât a existat convenție arbitrală validă încheiată între părțile semnatare a contractului de livrare, ale cărui efecte constând în drepturi și obligații se regăseau în patrimoniul părților din acțiunea arbitrală, prin transmitere personală, pe calea cesiunii de creanță în ce privește reclamantul din acțiunea arbitrală și prin subrogație personală în ce-l privește pe pârât, apărare dezvoltată.
Ca probe s-au propus înscrisuri, interogatoriu și expertiză financiar contabilă.
În cauză intimata a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al petentei, excepție soluționată în sensul respingerii pentru motivele arătate în încheierea de la 18.11.2008.
Intimata după susținerile orale formulate prin avocații aleși (2) a depus concluzii scrise prin care invocă și alte aspecte decât cele susținute oral și în contradictoriu.
Ca urmare, curtea nu va analiza decât aspectele care au corespondent în punerea în discuție contradictorie a părților.
Examinând în ansamblu motivele acțiunii în anulare în raport de probele administrate în cauză curtea reține că aceasta apare nefondată pentru considerentele de mai jos.
În fața tribunalului arbitral petenta a invocat apărări pe cale de întâmpinare, aceasta aflându-se la filele 84-88 dosar arbitral.
Din conținutul acestei întâmpinări nu rezultă că petenta a invocat lipsa convenției arbitrale și implicit necompetența tribunalului arbitral.
Altfel tribunalul arbitral și-a verificat competența și prin încheierea de la 28.09.2007 a constatat legala sa constituire.
Din aceiași încheiere rezultă că pârâta (petenta) deși tardiv a desemnat arbitrul recunoscând existența convenției arbitrale și competența tribunalului arbitral (vezi fila 132 dosar arbitral).
Mai mult, din aceeiași încheiere rezultă că, pârâta a declarat că nu are obiecțiuni cu privire la constituirea și compunerea tribunalului arbitral (fila 133 dosar arbitral).
Motivul de anulare a acțiunii prev. de art.364 lit.b ridică trei ipoteze și anume că tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante.
Cheia de bază a arbitrajului o constituie convenția arbitrală care, potrivit art.343 pr.c iv. se încheie prin act scris sub sancțiunea nulității.
În practică, această regulă a cunoscut o atenuare în sensul că, convenția părților privind soluționarea prin arbitraj a litigiului poate rezulta și din săvârșirea unor acte procedurale precum introducerea de reclamantă a unei cereri de arbitrare și acceptarea pârâtului ca această cerere să fi soluționată de Curtea de Arbitraj.
În practica instanțelor s-a considerat că au valoare de consimțământ la arbitraj și implicit de convenție valabilă și alte manifestări cum ar fi primirea acțiunii arbitrale, nedepunerea întâmpinării, primirea citației (vezi, Competența arbitrală - nr.9/1998).
Excepția privind inexistența convenției arbitrale pentru a putea face motiv de acțiune în anulare trebuia să fi fost invocată până la primul termen de înfățișare sub sancțiunea decăderii de a mai fi invocată în orice altă fază a procesului. În acest sens s-a pronunțat și reținând că, existența clauzei compromisorii nu poate fi invocată în apel ci, numai în fața primei instanțe în condițiile prev. de art.343/3 pr.civ. instanța statală fiind obligată să rețină cauza spre soluționare dacă pârâtul și-a formulat apărarea în fond fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală (vezi Secția Comercială, decizia nr.1117/1995, nepublicată).
Față de cele expuse, curtea reține pe de o parte că petenta nu a invocat până la prima zi de înfățișare lipsa convenției arbitrale fiind astfel decăzută din dreptul de aom ai invoca, iar, pe de altă parte a achiesat la soluționarea cererii de către tribunalul arbitral și prin faptul că a primit cererea de arbitrare și citațiile și a formulat apărări pe fond fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
În fine, probele relevă că petenta a preluat conducerea consorțiului prin înlocuirea liderului inițial respectiv, prin încheierea la 23 mai 2006 unui nou contract de consorțiu prin care însă la art.6 s-a prevăzut că, "toți termenii și condițiile contractului rămân neschimbate" deci, și în privința convenției arbitrale () - (vezi filele 5-20, 44, 165-166 dosar arbitral).
Cu aceste considerente de fapt și de drept curtea în baza art.364 lit.b pr.civ. va respinge ca nefondată acțiunea în anulare.
Văzând dispozițiile art.274 pr.civ. curtea va obliga petenta către intimată la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenta, cu sediul ales în B, str.G-ral nr.28C,.5, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr.91/07.05.2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.160/2007, în contradictoriu cu intimata COM, cu sediul social în C,-, județ
Obligă petenta către intimată la plata sumei de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2008.
Președinte
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
Nr. ex.4
Fond/Curtea de Arbitraj Comercial Internațional
:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea
