Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 27/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.27
Ședința Publică de la 18.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
Pe rol fiind, pronunțarea acțiunii arbitrale, formulată de reclamanta - CONS SRL., în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.02.2008.
CURTEA:
Prin sentința arbitrală nr. 48/12.03.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă acțiunea înregistrată sub nr. 687/22.09.2006 formulată de reclamanta CONS împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 430.548 lei către reclamantă reprezentând contravaloare lucrări efectuate și neachitate, precum și la plata sumei de 25188 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de arbitrare. Au fost respinse excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă ca neîntemeiate.
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin acțiunea înregistrată cu nr. 687/22.09.2006 la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României reclamanta Cons a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 430.548 lei (RON) plus cheltuieli de arbitrare. Acțiunea a fost motivată în sensul că reclamanta a executat pentru pârâtă o serie de lucrări în baza contractului de antrepriză nr. 1727/28.01.2002, dar pârâta nu a achitat întreaga contravaloare a lucrărilor, având un rest de plată de 430.548 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că, întrucât nu a avut loc recepția finală a lucrărilor, creanța reclamantei nu este exigibilă și a invocat excepția prematurității acțiunii. A arătat că cele două exemplare ale proceselor-verbale depuse de reclamantă nu coincid cu exemplarele deținute de ea. A mai invocat o altă excepție, cea a prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, deoarece procesele verbale de recepție sunt datate la 01.09.2003, iar dreptul la acțiune s-a prescris la 01.09.2006. Pe fondul cauzei a arătat că întârzierile repetate și executarea defectuoasă a lucrărilor de către reclamantă a determinat-o pe pârâtă să apeleze la serviciile altor executanți pentru remedierea deficiențelor.
Tribunalul arbitral și-a verificat propria competență și a considerat că aceasta rezultă din clauza compromisorie inserată în contractul nr. 1727/28.01.2002 încheiat între părți și că tribunalul arbitral a fost constituit cu respectarea de procedură ale Curții.
Din analiza materialului probator s-a reținut că între reclamantă, în calitate de antreprenor, și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 1727/28.01.2002 având ca obiect executarea și predarea unor lucrări de amenajare a halei metalice proprietatea pârâtei situată în-, lucrări evaluate inițial la suma de 3.932.408.540 lei (ROL) în care era inclusă și Ulterior, prin actul adițional nr. 1/15.11.20002, părțile au majorat prețul lucrărilor la suma de 4.564.041.003 lei (ROL).
S-a mai reținut că la data de 01.09.2003, reclamanta a predat pârâtei lucrarea contractată, fapt ce rezultă din procesele verbale de recepție aflate la dosar la filele nr. 14-15- și 16-17, procese verbale semnate fără obiecțiuni de către pârâtă. Pe parcursul lucrărilor, pârâta a efectuat o serie de plăți: ca urmare a procesului verbal de compensare încheiat la 30.11.2002, reclamanta a emis factura fiscală nr. 78797/31.12.2002 pentru suma de 82.633.012. lei (ROL), la data de 31.12.2002, ca urmare a compensării unei sume de 48.988.697 lei (ROL), s-a emis factura fiscală nr. 78797/86/31.12.2002; la data de 26.05.2003 reclamanta a emis factura fiscală nr. -/26.05.2003 pentru suma de 26.938.517 lei (ROL), toate facturile fiind achitate de către pârâtă. După întocmirea proceselor-verbale de recepție din 01.09.2003, pârâta a mai efectuat o ultimă plată în contul contravalorii lucrărilor efectuate pentru suma de 100.000.000 lei (ROL) prin ordin de plată către reclamantă, sumă pentru care s-a emis factura fiscală nr. -/29.09.2003, rămânând un rest de plată de 430.548 lei (RON).
S-a arătat de către tribunalul arbitral că nu pot fi luate în considerare susținerile pârâtei deoarece din materialul probator aflat la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a finalizat și predat lucrarea contractată către pârâtă la data de 01.09.2003, conform proceselor-verbale din data de 01.09.2003, apreciindu-se că prin acestea s-a făcut recepția finală a lucrărilor. Reaua-credință a pârâtei a fost reținută întrucât, deși predată lucrarea, aceasta nu a înțeles să achite integral prețul, fapt ce constituie și o îmbogățire fără just titlu.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, tribunalul a considerat că deoarece pârâta a efectuat o ultimă plată prin ordinul de plată emis la data de 26.09.2003, de la această dată curge un nou termen de prescripție a acțiunii, plata întrerupând termenul de prescripție care începuse să curgă la data de 01.09.2003. Față de data întreruperii termenului de prescripție, 26.09.2003, acțiunea a fost introdusă anterior împlinirii termenului de 3 ani, respectiv la data de 22.09.2006.
Tribunalul nu a luat în considerare nici susținerea referitoare la efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de către reclamantă, pentru motivul că procesele verbale de recepție au fost semnate fără obiecțiuni din partea acesteia.
S-a menționat că nu se impune suspendarea litigiului arbitral până la soluționarea definitivă a dosarului nr- al Tribunalului București -Secția a VI-a Comercială, având ca obiect cerere de anulare a somației de plată formulată de reclamantă pentru suma în litigiu, care a fost admisă prin sentința comercială nr. 9076/27.10.2006 a Tribunalului București, cu motivarea că pârâta încearcă în mod nejustificat că întârzie soluționarea litigiului arbitral și că, chiar în cazul în care reclamanta ar obține două titluri executorii, nu poate valorifica decât unul dintre titluri.
După rămânerea cauzei în pronunțare, pârâta a solicitat repunerea pe rol a litigiului, cerere care a fost considerată de către tribunalul arbitral ca neîntemeiată, cu motivarea că s-a dat posibilitate pârâtei să formuleze apărarea în cauză și să depună la dosar toate actele necesare pentru combaterea acțiunii reclamantei.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul arbitral a arătat că acțiunea este întemeiată în baza art. 969.civ. pârâta fiind obligată la plata sumei de 430.548 lei (RON) cu titlu de contravaloare a lucrării efectuate și neachitate. Excepțiile prematurității introducerii acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune au fost considerate ca neîntemeiate, iar conform art. 48 din Regulile de procedură arbitrală și art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată și la plata sumei de 25.188 lei (RON) către reclamantă cu titlu de cheltuieli arbitrale, sumă reprezentând taxa arbitrală și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței arbitrale nr. 48/12.03.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a formulat acțiune în anulare petenta-pârâtă. solicitând desființarea acesteia.
Prin încheierea nr. 110/30.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI- a Comercială în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de și s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței arbitrale nr. 48/12.03.2007 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul acțiunii în anulare, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 22.08.2007 de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite a sentinței arbitrale atacate cu acțiune în anulare.
În motivarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.48/2007 s-a susținut că, potrivit art. 69 lit. a din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, întrucât reclamanta a formulat cerere de emitere a somației de plată în baza nr.OG 5/2001, solicitând obligarea petentei la plata sumei de 430.548 lei (RON). Cererea de emitere a somației de plată a avut ca obiect aceeași sumă pretinsă ca și în prezenta cauză. Pe rolul Tribunalului București - Secția aVI -a Comercială s-a format dosarul nr-, în care a fost pronunțată sentința comercială nr. 9076/27.10.2006 prin care a fost admisă cererea creditoarei CONS Împotriva acestei sentințe s-a formulat acțiune în anulare cauza aflându-se în curs de judecată cu termen la data de 22.05.2007.
În al doilea rând, s-a invocat faptul că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală, iar hotărârea arbitrală atacată încalcă ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii, menționându-se prevederile art. 69 lit. c și i din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. -se modul în care s-a efectuat procedura de citare pentru termenele din datele de 21.11.2006 și 19.12.2006, când citația s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă", petenta consideră că nu a fost citată, neavând practic cunoștință despre existența litigiului pe rolul Curții de Arbitraj. Au fost invocate și dispozițiile art. 25 din Regulile de procedură arbitrală conform cărora desemnarea arbitrului pârâtului se face din oficiu numai dacă "pârâtul nu răspunde în termen sau nu dă curs invitației de numire a arbitrului", precum și prevederile art. 39 din aceste reguli.
În al treilea rând au fost invocate mai multe excepții.
Astfel, a fost invocată excepția prematurității formulării acțiunii, excepție în susținerea căreia s-a arătat că instanța arbitrală nu a ținut cont că între părți nu s-a semnat anexa la contract, neavând loc recepția finală a lucrărilor, creanța nefiind astfel exigibilă. Totodată s-a precizat că cele două procese verbale depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu coincid cu exemplarele deținute de societatea petentă, în sensul că pe exemplarele deținute de aceasta nu este înscrisă data de 01.09.2003, ca dată a încheierii proceselor verbale și sunt diferite mențiunile referitoare la începerea execuției lucrărilor.
A fost invocată și excepția prescripției dreptului material la acțiune. În acest sens s-a arătat că în mod eronat a considerat tribunalul arbitral că prin ordinul de plată nr. 1031/26.09.2003 s-a achitat contravaloarea lucrărilor prestate în temeiul contractului de antrepriză nr. 1727/28.01.2002, deoarece prin acel ordin de plată s-au achitat serviciile prestate în afara acestui contract.
Altă excepție invocată a constat în susținerea că tribunalul arbitral a soluționat cererea reclamantei în condițiile în care rămăsese fără obiect. Aceasta, deoarece în cauza ce a avut ca obiect somație de plată s-a pronunțat sentința comercială nr. 9076/27.10.2006 prin care a fost admisă cererea și a fost obligată societatea la plata sumei de 430.548 lei RON, sentința fiind definitivă și executorie.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că motivul refuzului de plată a fost neîndeplinirea de către executant a obligației contractuale, respectiv întârzierile repetate și executarea defectuoasă a lucrărilor, ceea ce a determinat-o să apeleze la serviciile altor executanți pentru remedierea deficiențelor și pentru finalizarea lucrării, suportând costuri suplimentare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii în anulare. S-a susținut că litigiul era susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului în conformitate cu prevederile art. 340.pr.civ. și cu cele ale art. 2 din Regulile de procedură arbitrală. Referitor la critica conform căreia tribunalul arbitral nu fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală s-a arătat că lipsa de procedură inițială s-a acoperit prin prezentarea la termenul din 30.01.2007 a unui reprezentant al societății petente, iar tribunalul arbitral a fost constituit în conformitate cu prevederile de procedură arbitrală. Cu privire la prematuritatea acțiunii s-a susținut că cele două procese verbale au fost încheiate atunci când lucrările fuseseră integral terminate și că ele au aceeași valoare și efecte juridice ca și anexa la contract. S-a arătat că în mod întemeiat a considerat tribunalul arbitral că a fost întreruptă prescripția dreptului la acțiune prin plata efectuată prin Ordinul de plată nr. 1031/26.09.2003 și că nu este întemeiată susținerea privind rămânerea fără obiect a acțiunii. Cu privire la fondul cauzei a arătat că nu sunt întemeiate susținerile petentei.
Prin sentința comercială nr. 181/24.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea în anulare și s-a desființat sentința arbitrală nr. 48/12.03.2007. A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii. A fost unită excepția prematurității acțiunii cu fondul cauzei, a fost încuviințată proba cu interogatoriu pentru ambele părți și s-a prorogat pronunțarea asupra probei cu expertiză tehnică după administrarea probei cu interogatoriu, pentru considerentele reținute în cadrul acestei hotărâri judecătorești și care se poate ataca o dată cu fondul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 366 alin.1 teza finală pr.civ.
În continuare, s-au administrat probele cu interogatoriu și cu înscrisuri, conform art. 366 alin.1 teza a II-a pr.civ. instanța respingând proba cu expertiză tehnică solicitată de petentă întrucât a considerat că nu este utilă și concludentă soluționării cauzei față de probele administrate.
Din analiza probatoriului administrat după desființarea sentinței arbitrale nr. 48/2007, cu privire la excepția prematurității formulării acțiunii și cu privire la fondul cauzei, cu care a fost și unită excepția, se rețin următoarele:
La data de 28.01.2002 între Cons, în calitate de antreprenor, și, în calitate de client, s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 1727 prin care antreprenorul s-a obligat să execute și să predea următoarele lucrări: amenajare hală metalică, birouri și magazin la adresa- pe terenul și în clădirile aflate în proprietatea beneficiarului. Durata de execuție a fost stabilită la un an de zile, cu termen de predare a lucrărilor la data de 31.12.2002. La Capitolul IV, art. 4.1 și art. 4.2 s-a prevăzut că "recepția lucrărilor de va efectua pe faze de execuție/ la încheierea lucrărilor conform anexei la prezentul contract" și că "prin semnarea anexei la prezentul contract la rubrica "Semnătura" se atestă că antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și, concomitent, se naște dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate și executate".
Art. 5.1 din contract prevede că "antreprenorul garantează calitatea lucrărilor de construcții și a lucrărilor de instalații" potrivit celor consemnate la acest articol, iar conform art. 5.2 "clientul are dreptul să asiste și să verifice modul de execuție a lucrărilor care fac obiectul prezentului contract, pe toată durata acestora".
Cu privire la preț și la plata acestuia, s-a stipulat la art. 6.1 că "valoarea contractului este de 3.932.408.540 lei (ROL) - A.inclus", iar la art. 6.2 că " clientul va efectua plata a 30% din valoarea ofertei-deviz înainte de începerea lucrărilor, urmând ca restul sumei să fie achitată eșalonat, după încheierea fiecărei faze a lucrărilor (conform anexei la prezentul contract).
Prin actul adițional nr. 1/15.11.2002 la contractul de antrepriză s-a prevăzut la art. 1 majorarea valorii contractului cu valoarea lucrărilor suplimentare convenite la suma totală de 4.564.041.003 lei (ROL) și s-a decalat termenul de execuție la data de 30.08.2003, ca urmare a măririi cantității de lucrări de executat.
Reclamanta a depus la dosar două procese verbale de recepție încheiate la data de 01.09.2003 și semnate de către reprezentanții ambelor părți contractante.
În aceste procese-verbale de recepție se constată executarea și recepția lucrărilor în valoare de 3.497.194.259 lei (ROL), conform contractului nr. 1727/28.01.2002, și a lucrărilor suplimentare în valoare de 1.066.846.744 lei (ROL), potrivit actului adițional nr. 1/15.11.2002, lucrări care au început la în luna martie 2002, respectiv martie 2003 și s-au finalizat în luna august 2003. S-a constatat executarea lucrărilor în condiții bune, la rubrica "deficiențe" menționându-se "nu este cazul". S-a concluzionat în sensul admiterii recepției lucrărilor executate cu acordarea calificativului "bine" și în sensul achitării contravalorii situațiilor de plată supuse recepției.
S-a efectuat plata parțială a prețului lucrărilor executate astfel: suma de 82.63.012 lei (ROL) consemnată în factura nr. -/30.11.2002 a fost achitată prin compensarea datoriilor reciproce ale părților conform procesului verbal de compensare încheiat la 30.11.2002, suma de 48.988.697 lei (ROL) consemnată în factura nr. -/31.12.2002 a fost achitată prin compensarea datoriilor reciproce ale părților în baza procesului-verbal de compensare din data de 31.12.2002, suma de 26.938.517 lei (ROL) consemnată în factura nr. -/26.05.2003 a fost achitată cu numerar potrivit chitanțelor de plată nr. -/09.06.2003 și nr. -/26.05.2003, suma de 100.000.000 lei (ROL) consemnată în factura nr. -/29.08.2003 a fost achitată cu ordinul de plată nr. 1031/26.09.2003.
Diferența de plată rămasă de achitat și cu privire la care nu s-a făcut dovada plății este de 430.548 lei (RON).
Petenta-pârâtă a invocat excepția prematurității acțiunii, excepție care a fost unită de către instanță cu fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 2.pr.civ., deoarece pentru soluționarea acesteia s-a constatat că este necesară administrarea de probe care sunt comune cu cele referitoare la fondul pricinii.
Petenta a susținut că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, întrucât procesele verbale invocate de către reclamantă au fost datate ulterior semnării acestora de către părți. În acest sens a arătat că cele două procese verbale depuse de către reclamantă la dosarul cauzei nu coincid cu exemplarele deținute de ea, în sensul că pe acestea nu este înscrisă data încheierii celor două procese verbale, 01.09.2003. De asemenea, s-a considerat de către petentă că sunt diferite mențiunile privind data începerii execuției lucrărilor, adică pe exemplarele deținute de apare ca fiind august 2002, iar pe exemplarele depuse de reclamantă martie 2003, respectiv martie 2002. În aceste condiții s-a invocat nulitatea proceselor verbale considerate ca fiind cele ale recepției finale și s-a susținut că prematuritatea formulării acțiunii întrucât nu există proces verbal de recepție finală a lucrărilor, în forma anexei la contractul de antrepriză, creanța nefiind astfel exigibilă.
Se constată că prin excepția prematurității acțiunii se invocă de fapt neexigibilitatea creanței solicitate de reclamantă, pe motiv că există neconcordanțele arătate între exemplarele de pe procesele verbale de recepție depuse de către reclamantă și cele depuse de către pârâtă.
Cu privire la modul de plată a prețului lucrărilor, prin clauzele contractuale părțile au prevăzut achitarea de către pârâtă a unui avans de 30% din valoarea ofertei-deviz înainte de începerea lucrărilor, restul prețului lucrărilor urmând să fie achitat eșalonat după încheierea fiecărei faze a acestora. În acest sens s-a stipulat că recepția se va efectua atât pe faze de execuție, cât și la încheierea lucrărilor, prin semnarea unei anexe la contract și care atestă că antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dând naștere dreptului acestuia la plata integrală a lucrărilor contractate și executate.
Rezultă că părțile au prevăzut ca recepția să se facă atât pe faze de execuție, cât și la terminarea lucrărilor. Încheierea anexei la prezentul contract prevăzută de părți la finalizarea lucrărilor are de fapt semnificația încheierii procesului verbal de recepție finală a lucrărilor.
Nu s-a încheiat de către părți anexa la contract așa cum se specifică în cadrul acestuia, ci cele două procese verbale de recepție arătate.
Petenta-pârâtă a contestat exemplarele celor două procese verbale de recepție depuse de către reclamantă în xerocopie, depunând la rândul ei alte două exemplare de procese verbale de recepție, tot în xerocopie. Conform art. 139.pr.civ. din dispoziția instanței, părțile au prezentat acesteia originalele proceselor verbale deținute de ele, constatându-se conformitatea copiilor depuse de părți la dosar cu originalele înscrisurilor deținute de acestea.
Din compararea proceselor verbale de recepție deținute de către reclamantă cu cele deținute de către pârâtă se constată că există neconcordanțe numai în ceea ce privește data desfășurării recepției, care pe exemplarele deținute de către reclamantă apare ca fiind 01 septembrie 2003, iar pe cele deținute de către pârâtă nu este trecută, și numai în ceea ce privește data de începere a lucrărilor, care pe exemplarele deținute de către reclamantă este trecută martie 2002 și respectiv martie 2003, iar pe exemplarele deținute de către pârâtă este trecută august 2002.
Celelalte mențiuni ale proceselor verbale de recepție prezentate de părți coincid, toate procesele verbale, atât cele deținute de către reclamantă cât și cele deținute de către pârâtă fiind semnate de către reprezentanții celor două părți contractante.
Neconcordanțele existente între exemplarele proceselor verbale de recepție deținute de către reclamantă și cele deținute de către pârâtă nu pot avea ca efect nulitatea acestor procese verbale, așa cum s-a susținut de către pârâtă.
Referitor la forța probantă a acestor procese verbale, ele reprezintă înscrisuri sub semnătură privată fiind semnate de către reprezentanții ambelor părți și fac dovadă până la proba contrară cu privire la drepturile și obligațiile părților constatate prin înscris. Art. 1176.civ. dispune astfel că "actul sub semnătură privată recunoscut de acela căruia i se opune, sau privit, după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între acei care l-au subscris și între cei care reprezintă drepturile lor".
Stabilirea datei de începere a lucrărilor nu are relevanță în speță, întrucât ceea ce se contestă este finalizarea lucrărilor și data acesteia, cu consecințe asupra calificării proceselor verbale de recepție prezentate ca fiind cele finale, încheiate la terminarea lucrărilor. Sub acest aspect, se constată că în toate exemplarele proceselor verbale de recepție depuse la dosar se regăsește consemnarea că lucrările s-au terminat în august 2003, mențiune necontestată.
Față de data necontestată a terminării lucrărilor, opozabilă pârâtei, data încheierii proceselor verbale arătate prin care se constată finalizarea executării lucrărilor nu poate fi decât ulterioară lunii august 2003, respectiv 01.09.2003, așa cum este trecută pe exemplarul deținut de către reclamantă și însușit prin semnătură de către reprezentantul pârâtei.
De regulă, data înscrisului sub semnătură privată nu constituie o formalitate necesară pentru valabilitatea înscrisului, astfel că nu este necesară menționarea ei. Însă, în raporturile dintre părți, data are aceeași putere probatorie ca și celelalte mențiuni ale înscrisului. Mențiunea privind data încheierii procesului verbal de recepție, 01.09.2003, trecută pe exemplarul reclamantei este opozabilă pârâtei care a recunoscut semnarea înscrisului de către reprezentantul său, potrivit art. 177.pr.civ. Ea face dovada datei încheierii proceselor verbale de recepție până la proba contrară, probă care nu a fost făcută în cauză de către pârâtă. Lipsa datei încheierii proceselor verbale în exemplarele depuse de către pârâtă nu reprezintă dovada contrară în sensul că data încheierii lor este alta decât 01.09.2003, întrucât nu este trecută nici o altă dată.
Deoarece prin procesele verbale de recepție depuse de către părți la dosar se constată terminarea lucrărilor în luna august 2003, în bune condiții și fără a se detecta deficiențe ale acestora, și întrucât, așa cum s-a precizat, în lipsa probei contrare, ele sunt considerate încheiate la data de 01.09.2003, rezultă că aceste procese verbale sunt întocmite cu ocazia recepției finale a lucrărilor. Ele țin astfel loc anexei la contract despre care se specifică în cadrul art. 4.1 și art. 4.2 din contract.
Potrivit art. 4.2 din contract încheierea anexei la contract, adică a procesului verbal de recepție finală, la data de 01.09.2003, dă naștere dreptului reclamantei la plata integrală a lucrărilor, deci obligația pârâtei de plată a prețului lucrărilor executate devine exigibilă.
Față de data încheierii proceselor verbale de recepție finală, 01.09.2003, introducerea acțiunii arbitrale la data de 22.09.2006, este realizată după data la care obligația pârâtei de plată a prețului lucrărilor a devenit exigibilă.
Referitor la procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art. 7201.pr.civ. se constată că o asemenea condiție nu este cerută în speță. Aceasta deoarece prevederile art. 7201.pr.civ. sunt aplicabile numai în cazul introducerii acțiunii direct la instanța de judecată, nu și în cazul formulării unei acțiuni arbitrale introdusă la tribunalul arbitral, ca în cazul de față. Dispozițiile art. 7201.pr.civ. nu pot fi aplicate prin analogie la procedura arbitrală care nu prevede cerința concilierii prealabile a părților înainte de formularea acțiunii arbitrale.
În consecință, nu este întemeiată excepția prematurității formulării prezentei acțiuni arbitrale, astfel că va fi respinsă această excepție.
Cu privire la fondul cauzei, reclamanta a făcut dovada executării în integralitate a lucrărilor contractate atât prin depunerea proceselor verbale de recepție finală, în care se menționează executarea în bune condiții și fără deficiențe a lucrărilor, cât și prin depunerea la dosar, în copie, a situațiilor de lucrări executate de reclamanta-antreprenor și acceptate de către pârâta-beneficiar, fără obiecțiuni cu privire la cantitatea sau calitatea lucrărilor, precum și a tuturor înscrisurilor doveditoare ale executării în totalitate a lucrărilor contractate.
Față de aceste înscrisuri depuse la dosar de către reclamantă, în special a situațiilor de lucrări pe stadii fizice, situații semnate fără obiecțiuni de către reprezentanții pârâtei, și din care rezultă efectuarea în integralitate a lucrărilor contractate, precum și a înscrisurilor referitoare la plățile efectuate de pârâtă, instanța a apreciat că nu este utilă cauzei administrarea probei cu expertiză tehnică, solicitată de către petenta-pârâtă, având ca obiectiv identificarea și evaluarea lucrărilor executate stabilirea sumelor achitate și a eventualelor diferențe de plată. Astfel, proba a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 11.02.2008.
Nu sunt întemeiate nici susținerile petentei-pârâte cu privire la neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a obligației contractuale de executare la termen și în condiții de calitate a lucrărilor. În acest sens, pârâta a precizat că întârzierile repetate și executarea defectuoasă a lucrărilor au determinat-o să apeleze la serviciile altor executanți pentru remedierea deficiențelor și finalizarea lucrării, suportând costuri suplimentare. A arătat că, în anul 2003, a închiriat imobilul unde s-au executat lucrările către, societate care a remediat deficiențele și a finalizat lucrarea, depunând contractul de locațiune nr. 176 bis/30.09.2003.
Din analiza contractului de locațiune nr. 176 bis/30.09.2003 depus în copie la dosar, reiese că obiectul acestuia este altul decât cel de executare de lucrări și anume de locațiune a bunului imobil situat în B, Sector 5,--35, în scopul desfășurării activității de servicii auto de către locatarul, căruia locatorul îi permite prin contract și amenajarea construcției în vederea desfășurării obiectului de activitate. Termenul contractului este stabilit la 5 ani, cu începere de la data de 30.09.2003.
Contractul invocat de către pârâtă are ca obiect locațiunea, adică asigurarea folosinței imobilului închiriat în schimbul plății unei chirii, și nu face dovada executării de către locatarul a lucrărilor de construcții contractate de către pârâta cu reclamanta Cons prin contractul de antrepriză nr. 1727/28.01.2002 și prin actul adițional la acesta. Totodată, înscrisurile depuse în copie de către pârâtă, respectiv cărți de muncă și devize de execuție de lucrări vizează amenajări ale spațiului închiriat și nu reprezintă lucrările care au făcut obiectul contractului de antrepriză.
Având în vedere aceste considerente, se constată că reclamanta Cons, în calitate de antreprenor, a făcut dovada executării integrale a lucrărilor contractate potrivit contractului de antrepriză nr. 1727/28.01.2002 și actului adițional nr. 1/15.11.2002, iar pârâta, în calitate de beneficiar, nu a făcut dovada achitării întregului preț al lucrărilor executate, rămânând de plată suma de 430.548 lei (RON). Potrivit art.1 com și art. 1413.civ. pârâta datorează reclamantei prețul neachitat al lucrărilor executate, preț având valoarea precizată.
Față de aceste considerente, conform art. 366 alin.1 pr.civ. va fi admisă acțiunea arbitrală formulată de reclamanta Cons și va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 430.548 lei (RON) reprezentând contravaloare lucrări efectuate și neachitate.
În baza art. 274.pr.civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 25.188 lei (RON) reprezentând cheltuieli de arbitrare efectuate în fața tribunalului arbitral și suma de 3000 lei cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentei acțiuni în anulare.
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității formulării acțiunii arbitrale.
Admite acțiunea arbitrală formulată de reclamanta Cons în contradictoriu cu pârâta
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 430.540 lei (RON) reprezentând contravaloare lucrări efectuate și neachitate, suma de 25.188 lei (RON) cheltuieli de arbitrare și suma de 3000 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2008.
PREȘEDINTE,
-
GREFIER,
Red. /4 ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa
