Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 3/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 3/PI
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul INSTITUTUL DE T AL ACADEMIEI ROMÂNE în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect acțiune în anularea hotărârii arbitrale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant consilier juridic, pentru pârâtă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială, copia facturii nr. -/2006 și copia chitanței nr. -/2009, acestea din urmă reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților cu privire la acțiunea în anulare formulată.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii în anulare, să se dispună anularea în parte a hotărârii arbitrale în sensul admiterii în totalitate a solicitărilor reclamantului. Arată că s-a încheiat un contract în participațiune, iar societatea pârâtă a ocupat un spațiu fără a avea dreptul; că instanța arbitrală a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâta să plătească daune pentru lipsa de folosință, fără să observe că suprafața de teren ocupată era mult mai mare; că s-a respins capătul de cerere privind contractul în participațiune, fiind încălcate dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil; că în speță contractul era sinalagmatic, caz în care condiția rezolutorie este întotdeauna subînțeleasă, deși instanța arbitrală a considerat că nefiind inserat în contract, nu se poate reține rezilierea. Consideră că pârâta era obligată să acopere cuantumul prejudiciului cauzat, așa cum s-a solicitat prin acțiunea formulată. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii arbitrale, arătând că deși reclamantul a invocat faptul că hotărârea arbitrală încalcă bunele moravuri, ordinea publică, instanța arbitrală a dat eficiență dispozițiilor art. 14 din contractul părților. S-a susținut că pârâta nu și-a recunoscut culpa pentru construirea garajului; că exista un acord dat de către directorul Institutului de pentru amplasarea acelor garaje; că societatea pârâtă a dat dovadă de bună credință, deoarece atunci când reclamantul le-a adus la cunoștință că sunt deranjați de cele 2 garaje, le-au demolat; că pe parcursul derulării contractului nu au fost alte discuții. A mai arătat că prin invitația la negociere, reclamantul a solicitat suma de 77.000 Euro, deși inițial a fost vorba despre o altă sumă, mai mică; că pârâta nu are nicio culpă în derularea contractului. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar note de ședință, cu valoare de concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința arbitrala nr. 112 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T în dosarul nr. 54/2009, s-a admis în parte, acțiunea reclamantului INSTITUTUL DE T AL ACADEMIEI ROMÂNE în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 962,56 lei pentru folosința terenului de sub cele 2 garaje - depozit, în intervalul 07.04.2006 - 01.06.2009, precum și suma de 476 lei taxă de arbitraj aferentă pretențiilor admise și 1.200 lei cotă parte din valoarea expertizelor; a constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere din acțiune privitor la demolarea garajelor - depozit; a respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei privind rezilierea contractului de asociere în participațiune și implicit de evacuare a pârâtei din imobilul adus ca aport la asocierea în participațiune.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a constatat că prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, sub nr. 436/07.04.2009, de către reclamantul INSTITUTUL DE T AL ACADEMIEI ROMÂNE, precizată la data de 20.05.2009, a solicitat instanței arbitrale ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, așa cum a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 911/06.08.1997 și nr. 431/03.05.2001, încheiat cu pârâta SC SA, și ca urmare a desființării contractului, reclamantul a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul ce a fost adus ca aport la asocierea în participațiune. A mai cerut obligarea pârâtei la îndepărtarea construcțiilor ilegale (garaje) edificate fără drept pe terenul proprietatea Statului român și aducerea acestuia în starea anterioară efectuării modificărilor executate, pe cheltuiala pârâtei, fără acordul sau autorizarea Institutului de, obligarea la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept, plus obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Tribunalul arbitral verificându-și competența, a constatat că este legal constituit și competent să soluționeze litigiul, deoarece în contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, a fost înscrisă clauza compromisorie, care stabilește competența Instanței din T pentru soluționarea litigiilor decurgând din contractul părților.
Cu privire la fond, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, având ca obiect realizarea unor produse specifice activității pârâtei, împărțirea proporțională a beneficiului realizat, durata contractului fiind stabilită pentru 20 de ani începând cu data semnării lui. Derularea contractului s-a realizat astfel cum s-a convenit inițial, iar pentru a realiza un spațiu de depozitare a ambalajelor necesar producției, pârâta a cerut conducerii INSTITUTULUI DE T AL ACADEMIEI ROMÂNE acordul său în acest sens, care a fost dat verbal de către fostul director - Prof. dr., conform declarației dată de acesta în fața instanței arbitrale, iar în schimbul acestui serviciu, pârâta a realizat pe cont propriu căile de acces care sunt utilizate și în prezent de către reclamantă.
Schimbându-se conducerea reclamantului, noua conducere a cerut pârâtei să desființeze garajele - depozit edificate pe terenul său, lucru realizat și confirmat de către reclamantă, după ce a fost sesizată instanța arbitrală.
Tribunalul arbitral a mai reținut că întrucât reclamanta a solicitat ca pârâta să-i plătească pentru lipsa de folosință o suprafață mai mare decât cea ocupată de garajele depozit, la solicitarea reclamantei și cu încuviințarea instanței arbitrale, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice care să determine suprafața de teren pentru care reclamanta solicită taxa de folosință a terenului, inclusiv cea referitoare la suprafața garajelor - depozit edificate de către pârâtă. Concomitent s-a dispus efectuarea și a unei expertize contabile care să stabilească valoarea folosinței terenului, afectate de construcția garajelor - depozit.
S-a mai reținut că atât reclamanta, cât și pârâta au formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză ale celor doi experți, s-au făcut precizările necesare de către experți, expertiza contabilă stabilind suma datorată pentru 37,60 mp teren ocupat de pârâtă, cu cele 2 garaje-depozit, cât și pentru diferența ce ar fi fost afectată de construcție.
Ca urmare, instanța arbitrală a apreciat că pârâta datorează reclamantei suma de 962,56 lei pentru folosința ternului de sub cele 2 garaje-depozit, sumă calculată înlăuntrul termenului general de prescripție de trei ani, adică pe intervalul 07.04.2006 - 01.06.2009, așa cum a propus expertul contabil în una din variantele menționate în concluziile raportului de expertiză contabilă. A mai considerat instanța că pârâta a beneficiat în activitatea sa de suprafața de teren de sub cele 2 garaje-depozit, chiar dacă în final și reclamanta a profitat de cota parte de beneficiu din activitățile economice ale pârâtei.
Astfel, instanța arbitrală a arătat că nu poate acorda reclamantei sumele cerute prin acțiune, pentru întreaga suprafață de 1393 mp teren, care s-a dovedit că nu a fost în realitate ocupat de pârâtă și că reclamanta avea liberul acces la acest teren prin alte căi create și nu pe cele realizate de pârâtă. privește capătul de cerere din acțiune al reclamantei referitor la rezilierea contractului, acesta a fost respins, motivat de faptul că potrivit art. 14 din contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, rezilierea contractului se face numai dacă părțile cad de acord cu aceasta, dacă în mod unilateral, pârâta ar solicita rezilierea și dacă în relațiile dintre părți ar interveni un caz de forță majoră, condiții ce nu sunt întrunite pentru ca instanța să impună rezilierea contractului.
Respingând pretențiile reclamantei privitor la rezilierea contractului, tribunalul arbitral a respins și capătul de cerere referitor la evacuarea pârâtei din imobilul pe care reclamanta l-a adus ca aport la asociere
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul INSTITUTUL DE T AL ACADEMIEI ROMÂNE a formulat acțiune in anulare, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, în temeiul art. 364 lit. i Cod procedură civilă, solicitând admiterea acțiunii, anularea în parte a hotărârii arbitrale atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, întrucât hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, așa cum a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 911/06.08.1997 și 431/03.05.2001, institutul a pus la dispoziția un imobil construcție situat în T str. - - (fostă ) nr. 22, descris în anexele la contract ca și "clădire producție ( ) și "magazia", în suprafață totală de 686 mp. Arată că în realitate pârâta ocupă fără drept o suprafață de teren de 1.242 mp. + 37,60 mp teren, pe care a edificat două garaje, fără a solicita acordul reclamantei. Conform art. 13 din contractul de asociere în participațiune, pârâta avea obligația să efectueze amenajări la spațiul adus ca aport de către institut doar de comun acord cu reclamantul, ori pentru edificarea garajelor nu a solicitat acest acord.
Reclamantul mai arată că deși pârâta a fost notificată să elibereze terenul ocupat abuziv și să îl despăgubească pentru prejudiciul produs prin folosirea lui fără titlu, nu a luat nici un fel de măsuri, până la promovarea acțiunii arbitrale, când a trecut la demolarea acestor construcții.
Prin acțiunea introdusă la Curtea de arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, reclamantul arată că a solicitat:
Rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, așa cum a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 911/06.08.1997 și 431/03.05.2001 și ca urmare a desființării contractului evacuarea pârâtei din imobilul care a fost adus de noi ca aport la asociere;
Obligarea pârâtei la îndepărtarea construcțiilor (garaje) edificate fără drept pe terenul proprietatea Statului român și aducerea acestuia în starea anterioară efectuării modificărilor executate fără acordul reclamantului sau autorizarea acestuia să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtei;
Obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept, astfel: 962,56 lei pentru perioada 07.04.2006-mai 2009, pentru suprafața de 37,60mp, ocupată de cele două construcții (garaje - magazii) și 30.230,28 lei, pentru aceeași perioadă, pentru suprafața de 1.242 mp, indisponibilizată prin amplasarea celor două construcții;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată că instanța arbitrală a respins ca neîntemeiate pretențiile sale privind rezilierea contractului de asociere în participațiune și de evacuare a pârâtei din imobilul adus ca aport la asocierea în participațiune; că deși pârâta și-a recunoscut implicit culpa contractuală, prin actul de demolare a construcțiilor edificate fără drept, iar instanța arbitrală a obligat-o la plata daunelor pentru folosirea acestui teren, s-a respins capătul principal de cerere referitor la rezilierea contractului și evacuarea pârâtei.
Reclamantul susține că prin pronunțarea acestei soluții se încalcă normele imperative ale legii privind rezoluțiunea contractelor (art. 1020-1021 Cod civil) ordinea publică și bunele moravuri în legătură cu obligația celui care a produs un prejudiciu de a repara în întregime paguba cauzată, precum și dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică a statului si regimul juridic al acesteia, având în vedere că terenul este proprietatea publică a statului român.
Cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune, reclamantul arată că a solicitat desființarea contractului cu titlu de sancțiune, în baza art. 1020-1021 Cod civil, pentru încălcarea obligațiilor contractuale de către pârâtă. Se mai arată că în fapt, contractul de asociere în participațiune este un contract sinalagmatic, cu executare succesivă; condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți își încalcă obligațiile contractuale, așa cum este cazul de față; contractul de asociere în participațiune este un contract comercial, iar instanța nu poate acorda termene de grație pentru ca pârâta să înceteze încălcarea obligațiilor contractuale.
Astfel, reclamantul susține că fapta pârâtei de a folosi fără drept un teren care excede aportului adus la asociere, constituie o neexecutare importantă și gravă a acestuia, de natură a justifica rezilierea și demonstrează încălcarea culpabilă a obligațiilor contractuale, justificând aplicarea dispozițiilor art. 1020 - 1021 Cod civil, în sensul rezilierii contractului și obligării la plata daunelor.
Referitor la demolarea garajelor edificate fără drept pe terenul ce constituie domeniul public al Statului român, reclamantul arată că pârâta a recunoscut că aceste construcții au existat și și-a recunoscut și culpa pentru edificarea acestora fără a avea dreptul, prin faptul că în urma promovării cererii de chemare în judecată a trecut la demolarea acestora.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept, reclamantul mai susține că de fapt, construcțiile (garaje) au fost edificate în așa fel încât au blocat accesul la terenul situat în vecinătatea lor, așa cum rezultă atât din raportul de expertiză tehnică, cât și din explicațiile expertului consemnate în încheierea de ședință din 14.09.2009. Astfel, s-a ajuns ca pârâta să ocupe abuziv o suprafață de teren la care nu avea dreptul, conform contractului. Tot din raportul de expertiză tehnică, mai arată că a rezultat că a fost afectată utilitatea clădirilor situate în vecinătatea garajelor edificate de către pârâtă, prin amplasarea acestora pe singura cale de acces.
Tot reclamantul Institutul de T al Academiei Române a formulat și concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii sale. Cu privire la rezilierea contractului de asociere în participațiune, susține că pârâta în mod eronat a arătat că în speță este vorba despre rezilierea unilaterală a contractului de asociere în participațiune, deși reclamantul a solicitat desființarea contractului cu titlu de sancțiune, în baza art. 1020-1021 Cod civil, pentru încălcarea obligațiilor contractuale de către pârâtă. Astfel, prin contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, așa cum a fost modificat și completat prin actele adiționale nr. 911/06.08.1997 și 431/03.05.2001, institutul a pus la dispoziția un imobil construcție situat în T str. - - (fostă ) nr. 22, descris în anexele la contract ca și "clădire producție ( ) și "magazia", în suprafață totală de 686 mp, din verificările efectuate în teren rezultând că în realitate pârâta ocupa fără drept o suprafață de teren de 1.393 mp teren, pe care a edificat două garaje, fără a solicita acordul reclamantului.
Se mai arată că susținerile martorului - fostul director al institutului că și-ar fi dat acordul verbal pentru ca pârâta să construiască garajele pe terenul proprietatea publică a Statului român nu sunt admisibile ca mijloace de probă; că organul de conducere al unei instituții publice nu poate dispune după bunul plac cu privire la bunurile aflate în administrare, fără a emite un act scris. Astfel, acordul institutului, în cazul în care într-adevăr a existat, nu a fost exprimat valabil și este lipsit de efecte juridice, iar contractul de asociere în participațiune este încheiat în formă scrisă, ori potrivit principiului simetriei actelor juridice, orice modificare a acestuia este valabilă doar în formă scrisă. Așa cum de altfel s-a procedat și în două rânduri, pe parcursul executării contractului, când au existat modificări ale acestuia, încheindu-se acte adiționale la contract.
Pârâta a susținut în întâmpinare că "datorită faptului că acestea (garajele) nu sunt construcții de sine-stătătoare nu s-a considerat necesar a se consemna acest fapt într-un act adițional separat, mai ales că acestea se încadrează în suprafața atribuită ", reclamantul afirmând că aceste susțineri sunt eronate, deoarece institutul a adus ca aport la asociere două clădiri - "clădire producție ( )" și "magazia" - și nu teren.
Reclamantul a invocat faptul că, acest contract de asociere în participațiune este un contract sinalagmatic, cu executare succesivă, iar condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părți își încalcă obligațiile contractuale, așa cum este cazul de față. De asemenea, contractul de asociere în participațiune este un contract comercial, iar instanța arbitrală nu poate acorda termene de gratie pentru ca pârâta să înceteze încălcarea obligațiilor contractuale. Astfel, fapta pârâtei de a folosi fără drept un teren care excede aportului adus la asociere, constituie o neexecutare importantă și gravă a acestuia, de natură a justifica rezilierea și demonstrează încălcarea culpabilă a obligațiilor contractuale, justificând aplicarea dispozițiilor art. 1020 - 1021 Cod civil, în sensul rezilierii contractului și obligării la plata daunelor.
Referitor la demolarea garajelor edificate fără drept pe terenul ce constituie domeniul public al Statului român, reclamantul arată că pârâta a recunoscut că aceste construcții au existat și și-a recunoscut și culpa pentru edificarea acestora fără a avea dreptul, prin faptul că abia în urma promovării cererii de chemare în judecată a trecut la demolarea acestora.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept, reclamantul arată că a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat fără drept, astfel:
962.56 lei pentru perioada 07.04.2006 - mai 2009 (demolare), pentru suprafața de 37,60 mp. ocupată de cele două construcții (garaje - magazii);
30.230,28 lei pentru perioada 07.04.2006 - mai 2009 (demolare), pentru suprafața de 1.242 mp, indisponibilizată prin amplasarea celor două construcții.
Reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de 7.604 lei, reprezentând: 1.428 lei - taxe arbitrale și 6.176 lei - onorarii expertize.
A menționat că aceste construcții (garaje) au fost edificate în așa fel încât au blocat accesul la terenul situat în vecinătatea lor, așa cum rezultă atât din raportul de expertiză tehnică, cât și din explicațiile expertului consemnate în încheierea de ședință din 14.09.2009. Astfel, s-a ajuns ca pârâta să ocupe abuziv o suprafață de teren la care nu avea dreptul, conform contractului. Arată că tot din raportul de expertiză tehnică a rezultat că a fost afectată utilitatea clădirilor situate în vecinătatea garajelor edificate de către pârâtă, prin amplasarea acestora pe singura cale de acces.
Cu privire la susținerea pârâtei că "Institutul de T are drept de administrare operativă începând cu anul 2008, conform CF nr. 67622" și prin urmare are dreptul să solicităm contravaloarea lipsei de folosință începând doar de la data când a primit acest drept de administrare, reclamantul arată că, așa cum rezultă și din extrasul de carte funciarăin extenso, dreptul de administrare operativă a fost acordat institutului încă din anul 1991, iar în 2008 s-a efectuat doar o rectificare de carte funciară, în sensul că în mod greșit a fost înscris în cartea funciară ca proprietar al construcțiilor Institutul de T al Academiei Române, în realitate reclamantul deținând doar un drept de administrare atât asupra terenului, cât și asupra clădirilor.
Pârâta SC SA a formulat note de ședința, prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamant, cu motivarea că hotărârea arbitrala atacată îndeplinește în integralitate condițiile impuse de art. 360 si următoarele Cod procedură civilă, tribunalul arbitral admițând in parte acțiunea introdusa de către reclamant, acțiune arbitrală prin care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de asociere in participațiune cu nr. 547/26.05.1997, demolarea așa-ziselor garaje construite adiacent imobilelor ce fac obiectul contractului, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor pentru lipsa de folosința a terenului ocupat fără drept, in suprafață de 1393 mp. Arată că primul petit, privitor la rezilierea contractului de asociere in participațiune, în mod corect a fost respins de către Tribunalul Arbitral, tribunalul ajungând la aceasta concluzie interpretând prevederile art. 14 din contractul de asociere in participațiune încheiat intre părți, articol conform căruia rezilierea contractului se face numai dacă părțile cad de acord cu aceasta, dacă în mod unilateral pârâta ar solicita rezilierea si dacă în relațiile dintre părți ar interveni un caz de forța majoră, condiții ce nefiind întrunite, nu au putut conduce la rezilierea contractului. Tribunalul a ajuns la aceasta concluzie bazându-se pe art. 969 si următoarele Cod procedură civilă privind efectele convențiilor.
Pârâta susține că afirmația reclamantului conform căreia condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul in care una dintre părți își încalcă obligațiile contractuale este lipsita de fundament, atâta timp cat pârâta a avut acordul Institutului de T de a monta aceste construcții provizorii în suprafață utilă de 16 mp, acord exprimat de directorul Institutului de, director ce a declarat acest lucru inclusiv în fața Tribunalului Arbitral. Ori, având acest acord, pârâta consideră că nu și-a încălcat in niciun fel obligațiile contractuale asumate prin contract și a manifestat buna-credința demontând acele construcții provizorii în momentul în care noua conducere a Institutului de nu a mai fost de acord cu existenta acestora.
Cu privire la petitul secund al reclamantului, respectiv obligarea pârâtei la demolarea acestor garaje, demolare ce a avut loc înaintea demarării procedurilor legale în fata Curții de arbitraj, pârâta arată că acest petit a rămas fără obiect, iar afirmația reclamantei cum că prin această demontare pârâta și-ar fi recunoscut culpa contractuală este neavanită, această demontare arătând buna-credința paratei în raporturile cu Institutul de, deși avea acordul acestuia de a monta aceste garaje.
Cu privire la al treilea petit al reclamantei, respectiv obligarea pârâtei la plata unei sume cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosința a terenului ocupat de cele două garaje, sumă ce inițial s-a ridicat la 67.365 de euro, pârâta arată că la această sumă s-a ajuns prin măsurarea unei suprafețe de 1.365 de mp ce ar fi fost indisponibilizată de montarea celor doua garaje. După efectuarea expertizei ceruta chiar de către reclamant, s-a ajuns la o suprafața de 32 mp ce ar fi fost indisponibilizată, suprafață la care s-au calculat despăgubirile acordate de către Tribunalul Arbitral prin sentința arbitrală atacata de către reclamant.
Pârâta consideră că Tribunalul arbitral în mod corect a reținut starea de fapt, admițând in parte acțiunea reclamantei si reținând buna-credință a pârâtei in derularea contractului de asociere in participațiune, acțiunea in anulare întemeiată pe prevederile art. 364 litera i) Cod procedură civilă impunându-se a fi respinsă ca nefondată, hotărârea arbitrală fiind rezultatul unei deliberări corecte, bazate pe uzanțele comerciale si normele de drept aplicabile.
Analizând acțiunea în anulare, instanța reține din susținerile părților că se invocă de către reclamantă, faptul că față de motivele de anulare a sentinței arbitrale prevăzute de art. 364 lit. i Cod procedură civilă, instanța arbitrală, în mod greșit a arătat că nu poate acorda reclamantei sumele cerute prin acțiune, pentru întreaga suprafață de 1393 mp teren, care s-a dovedit că nu a fost în realitate ocupat de pârâtă și că reclamanta avea liberul acces la acest teren prin alte căi create și nu pe cele realizate de pârâtă. privește capătul de cerere din acțiune al reclamantei referitor la rezilierea contractului, acesta a fost respins, motivat de faptul că potrivit art. 14 din contractul de asociere în participațiune nr. 547/26.05.1997, rezilierea contractului se face numai dacă părțile cad de acord cu aceasta, dacă în mod unilateral, pârâta ar solicita rezilierea și dacă în relațiile dintre părți ar interveni un caz de forță majoră, condiții ce nu sunt întrunite pentru ca instanța să impună rezilierea contractului.
S-au respins pretențiile reclamantei privitor la rezilierea contractului și capătul de cerere referitor la evacuarea pârâtei din imobilul pe care reclamanta l-a adus ca aport la asociere.
Însă, în concepția reclamantei, sunt incidente în speță dispozițiile lit. i din art. 364 Cpc, în care se prevede că hotărârea arbitrală poate fi desființată pentru că încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii.
Curtea apreciază că, față de dezlegarea dată de instanța arbitrală problemelor deduse judecății, acest text de lege nu este incident, în niciuna dintre ipostazele cuprinse.
Instanța arbitrală a analizat cauza sub toate aspectele invocate de părți, analizând atât aspectele de fapt rezultate din dezvoltarea susținerilor părților implicate în proces, cât și cele de drept, așa cum rezultă din textele prezentate în considerente.
Pentru a se reține în ce măsură instanța arbitrală a încălcat ordinea publică sau bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii, nu este necesară o simplă enunțare a textului legal. În acest caz, pentru a forma convingerea instanței că se impune anularea sentinței, partea interesată avea obligația de a arăta în ce măsură soluția dată se încadrează în variantele expuse în lit. iat extului cuprins la art. 364 Cpc.
Faptul că interpretarea dată de instanța arbitrală nu este în concordanță cu punctul de vedere al reclamantei sau cu modul propriu de interpretare și aplicare al articolelor invocate, nu poate conduce implicit la admiterea unei astfel de acțiuni.
De aceea, simplele critici de fond aduse hotărârii nu pot fi primite, deoarece ele nu pot fi încadrate într-o cale de atac ordinară, devolutivă, ci ar trebui să fie de o asemenea relevanță încât să atragă anularea hotărârii și ulterior rejudecarea acțiunii.
Cum, criticile reclamantei nu sunt de o asemenea natură, Curtea va respinge, ca nefondată, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 112/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, în dosarul nr. 54/2009, formulată de INSTITUTUL DE
Raportat la dispozițiile art. 274 Cpc, va obliga pe contestatoare la plata sumei de 2.000 lei către intimata SC SA, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 112/2009, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T, formulată de INSTITUTUL DE
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 2.000 lei către intimata SC SA, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Red. AB/12.02.2010
Dact. /12.02.2010/4 ex.
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta
