Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 31/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR.31
Ședința Publică de la 23.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr.145 din 3.07.2008, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.26/2008, formulată de petenta MUNICIPIUL B prin Primarul General, în contradictoriu cu intimata SC - S SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns petenta, prin consilier juridic dna., intimata, reprezentată de avocat dna..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Petenta depune la dosar răspuns la întâmpinare, copie fiind comunicată intimatei.
Intimata solicită amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare formulat de petentă.
Curtea în raport de prevederile legale procedurale, apreciază că înscrisul depus la dosar de intimată, intitulat "răspuns la întâmpinare" valorează note de ședință.
Respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimată pentru a se lua cunoștință de notele de ședință depuse de petentă.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Petenta solicită admiterea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale potrivit art. 364 lit. f și i proc.civ. iar, pe fondul pricinii, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale, ca nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.364 lit. f.și proc.civ.; fără cheltuieli de judecată; solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată, sub nr.26/2008, pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamantul Municipiul Bac hemat în judecată pârâta SC - s România SRL solicitând obligarea a cesteia la plata sumei de 869.855,91 lei reprezentând suma minimă garantată cu titlul de profit, conform celor convenite prin contractul de asociere nr.1941/C/ 25.09.1995, sumă aferentă perioadei 26.07. - 28.02.2007, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente debitului principal, până la achitarea integrală a debitului, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 1941C/25.09.1995, având ca obiect realizarea și exploatarea în comun a unităților pentru servirea
drive- trough; prin art.3 din contract stabilindu-se durata contractului de 25 de ani, de la data punerii în posesie cu posibilitatea prelungirii; reclamanta și-a respectat obligațiile asumate a pus la dispoziția pârâtei terenurile necesare ridicării construcțiilor, acesteia revenindu-i obligația de a achita de la data deschiderii fiecărui restaurant să plătească un procent de 1,5% din încasările nete ale fiecărei unități, dar nu mai puțin de 2.000 USD/lună, sumă minim garantată conform art.4.2. din contract.
De asemenea prin contract art.6.5 părțile au stipulat clauză penală; a fost prezentată modalitatea de calcul a sumelor pretinse debit și penalități pentru fiecare locație în parte.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate prin contract; ca urmare a achitării la scadență a debitului datorat, nu se pot calcula majorări de întârziere; în ceea ce privește parte din locațiile aduse de către reclamantă în asociere pârâta a fost notificată de către proprietarii legitimii care au comunicat faptul restituirii terenurilor în temeiul Legii nr. 10/2002; cu privire la alte terenuri situația acestora este incertă și justifică pe deplin refuzul total al plăților.
Prin sentința arbitrală nr.145/03.07.2008, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a respins acțiunea ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata sumei de 9.000 lei cu TVA aferent cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul arbitral a reținut că prin cereri cu obiect asemănător reclamanta a mai solicitat sume pretins datorate pentru anii 2002, 2003, și 2006 prin expertizele contabile administrate s-a concluzionat în sensul nedatorării sumelor pretinse, apreciindu-se la data de 11.04.2007, că pârâta a achitat în plus suma de 787.574.429 peste cota de profit datorată conform contractului.
S-a apreciat că materialul probatoriu administrat nu a dovedit achitarea cu întârziere a debitului datorat; pe de altă parte refuzul la plată pentru suprafețe de teren ce fac obiectul asocierii, ce nu se mai află în administrarea reclamantei este justificat, pârâta fiind îndreptățită să rețină sumele datorate până la clarificare definitivă a situației juridice a terenului, conform art. 5 din contractul de asociere.
Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare reclamanta Municipiul B solicitând anularea acesteia,în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată, obligarea pârâtei la plata sumei de 869.855,91 USD reprezentând suma minim garantată, cu majorările și penalitățile aferente.
În motivarea acțiunii în anulare s-a învederat că, în mod greșit instanța arbitrală, ignorând materialul probator administrat a respins și pretențiile având ca obiect cotă de asociere minim garantată pentru locațiile și, terenuri care se află în proprietatea Municipiului B, de asemenea nu s-a avut în vedere faptul că pentru celelalte locații tenurile nu au fost retrocedate în întregime; s-a susținut că instanța era ținută să dispună din oficiu efectuarea probei cu expertiză tehnică de specialitate prin care să se stabilească sumele datorare de către pârâtă pentru terenurile ce nu au fost supuse retrocedării.
Acțiunea a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI secția a VII a contencios administrativ și fiscal.
Prin cererea înregistrată la 17.11.2005 Municipiul Bai nvocat excepția necompetenței funcționale a secției, învederând instanței că potrivit art. 365 alin. 1 pr.civ. competența de a soluționa acțiunea revine instanței imediat superioare celei care în lipsa clauzei arbitrale era competentă a soluționa pricina, în primă instanță, în speță Tribunalul București secția comercială, pretențiile rezultând din derulare unui contract comercial.
Prin încheierea de la 19.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a VII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a dispus înaintarea cauzei spre repartizare uneia dintre secțiile comerciale.
La termenul din 23.02.2009 Municipiul Bad epus note de ședință prin care a indicat motivele de drept ale acțiunii în anulare arătând că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.364 lit.f) pr.civ în sensul că tribunalul arbitral în soluționarea litigiului nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, în sensul că nu a obligat pârâta la plata contravalorii cotelor de asociere minim garantate aferente spațiilor aflate în proprietatea necontestată a reclamantei, aspect de altfel, reținut de către instanță; art.364 lit.i hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în cauză ale art.17 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în sensul că, respingând cererea reclamantei pentru motivele reținute în considerentele sentinței, instanța arbitrală a recunoscut acordarea în folosința gratuită a terenurilor, unei societății comerciale.
S-a susținut, de asemenea, încălcarea obligațiilor impuse de art.129 alin. 5 pr.civ. potrivit cărora judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală, privind aflarea adevărului în cauză, prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea reține următoarele:
Prin art.364 pr.civ. legiuitorul a instituit un regim special de desființarea hotărârii arbitrale, numai pentru motivele specifice, enumerate expres și limitativ, controlul judecătoresc presupunând doar verificarea legalității actului judiciar.
Reținând cele invocate în cuprinsul cererii și notele de ședință, prin care au fost precizate motivele de drept, în condițiile art.129 alin.4 pr.civ. cu privire la motivul de anulare circumscris art.364 lit. f) pr.civ.
Instanța nu poate reține afirmațiile petentei potrivit cărora prin respingerea, în tot a cererii, inclusiv cu privire la locațiile pentru care reclamanta era îndreptățită să solicite cotă de asociere minim garantată, ca urmare a faptului că acestea nu sunt revendicate și se află, în continuare, în proprietate publică tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Soluția instanței nu presupune o omisiune, cu privire la pretențiile aferente locațiilor și, ci o soluție care poate fi greșită pe fond, aspect care, însă nu poate fi supus cenzurii în procedura specială a acțiunii arbitrale.
Din analiza sentinței arbitrale a rezultat că arbitrii
s-au limitat la obiectul cererii, supunând analizei toate capetele de cerere așa cum au fost formulate, procedând la respingerea acțiunii, în integralitatea sa,ca neîntemeiată.
Omisiunea de a se pronunța asupra unui capăt de cerere presupune nesoluționarea completă, ori în cauză și cu privire la pretențiile pretins nesoluționate instanța s-a pronunțat în sensul respingerii.
Deși excede controlului judecătoresc, impus de art.364 pr.civ. instanța constată că în respingerea pretențiilor aferente spațiilor pentru care reclamanta justifică un titlu, tribunalul arbitral a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, facturi acceptate la plată și expertize extrajudiciare din care rezulta că pentru acele spații cotele de asociere au fost achitate, neînregistrându-se restanțe.
Cu privire la motivul subsumat dispozițiilor art.364 lit.i pr.civ. raportat la art.17 din Legea nr.213/1998, în raport cu care s-a susținut că, prin sentința pronunțată, tribunalul arbitral încălcat ordinea publică și dispozițiile imperative ale legii, recunoscând acordarea în folosința gratuită a terenurilor aflate în patrimoniul Municipiului
Verificând constată că în soluționarea acțiunii arbitrale, tribunalul arbitral a supus cenzurii exclusiv respectarea de către părți a clauzelor contractului de asociere nr. 1941C/25.09.1995.
Astfel, s-a reținut că prin art.5.1 din contract, părțile au convenit pentru situația în care dreptul proprietarului asupra terenurilor ce face obiectul asocierii este legal și irevocabil atacat de terți, asociatul va putea reține suma datorată până când i se furnizează dovezi legale de către proprietarul dovedit asupra terenurilor, care este îndreptățit la plata sumei datorate cu titlul de asociere.
Interpretând clauzele contractuale s-au apreciat ca neîntemeiate pretențiile, situația juridică a terenurilor aduse în asociere fiind incerta ca urmare a formulării de către terți a acțiunilor în revendicare pentru patru din cele șase locații, în considerarea cărora s-a încheiat contractul părților.
În consecință, soluționarea acțiunii arbitrale nu s-a efectuat cu încălcarea unor norme imperative ci a presupus analiza exclusivă a clauzelor contractului încheiat de părți cu respectarea dispozițiilor art.969 cod civil, cu respectarea principiului libertății contractuale și al autonomiei de voință.
Prin sentința arbitrală nu au fost validate eventualele titluri de proprietate ale terților, ci s-a constatat incidența prevederilor art.5.1 din contract, prin care reclamanta a consimțit la suspendarea plății cotelor de asociere până la reglementarea situației juridice a terenurilor aduse în asociere.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art.129 alin.5 pr.civ. raportat la art.364 lit.i pr.civ.
În soluționarea litigiului arbitral, tribunalul este ținut a respecta și aplica dispozițiile de ordine publică, a respecta normele de drept și principiile ce guvernează procesul civil.
Chiar dacă prin art.358 pr.civ. nu se face referire expres la principiul rolului activ al instanței de judecată, apreciam că și încălcarea acestuia poate constitui motiv de anulare a sentinței arbitrale.
Principiul rolului activ al instanței nu presupune obligația, ci doar posibilitatea ordonării dovezilor pe care instanța le apreciază necesare în aflarea adevărului, neexercitarea drepturilor procesuale în limitele premise de lege de către părți nu poate constitui un temei pentru substituirea instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți, cu consecința apărării intereselor acesteia.
În condițiile în care reclamanta a beneficiat de asistență juridică calificată, iar instanța așa cum rezultă din considerentele sentinței a apreciat că probele administrate au fost suficiente și concludente pentru soluționarea cauzei nu se poate reține încălcarea principiului rolului activ ca urmare a nedispunerii din oficiu a administrării probei cu expertiză.
În consecință, apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.364 lit.f și i pr.civ. urmând a respinge acțiunea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr.145 din 3.07.2008, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.26/2008, formulată de petenta MUNICIPIUL B prin Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimata SC - S SRL cu sediul în B, Intrarea--45, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua
