Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 34/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1925/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 34
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anularea formulată de petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței arbitrale nr.172 din 10.07.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 268/2008, în contradictoriu cu intimata - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.01.2010, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2010, 03.02.2010, 10.02.2010 apoi la 17.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare:
Prin sentința arbitrală nr.172/10.07.2009, a Curții de Arbitraj Comercial Internațional, s-a admis acțiunea precizată de reclamanta - - împotriva pârâtei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 509.187,51 lei redevență nedatorată, 41.612,49 lei penalități de întârziere nedatorate și 36.973,23 lei cheltuieli de arbitrare.
În motivare s-a reținut că reclamanta a invocat forța majoră în condițiile de executare a obligației de plată a redevenței.
Părțile au convenit expres un raport direct proporțional între suprafața de teren concesionată și cuantumul sumei plătite cu titlu de redevență în ipoteza diminuării suprafeței de teren concesionate, în varianta reconstituirii dreptului de proprietate.
Părțile contractante nu au stabilit expres nici o clauză contractuală privind raportul de proporționalitate în ipoteza calamitării culturilor de și de rapiță.
Procesele-verbale evidențiază pentru cultura de un grad de daună de 64,83%, iar pentru cultura de rapiță un grad de 41,51%.
Potrivit practicii arbitrale constante, calamitatea ă constând în secetă prelungită, constituie eveniment de forță majoră exonerator de răspundere.
Acordarea despăgubirilor în caz de calamitate ă în agricultură este condiționată de emiterea unui act administrativ, în mod uzual hotărâre de guvern. Astfel se conferă notorietate publică calamității e pentru o anumită perioadă de timp și pentru o anumită zonă geografică.
Litigiul nu este determinat de acordarea/neacordarea despăgubirilor în caz de calamitate ă, ci de plata redevenței și penalităților efectuată, pretins neproporțional cu suprafața de teren exploatată.
Pentru anul agricol 2006-2007 fost confirmată prin HG 636/2007, modificată prin HG 1202/2007, calamitatea ă constând în secetă prelungită și persistentă în timp, care a afectat producția agricolă din zona în care se află terenurile ce formează obiectul contractului de concesiune litigios.
Efectul aplicării conceptului de forță majoră este următorul: redevența aferentă suprafeței arabile trebuie calculată de pârâta-concedent proporțional cu gradul efectiv de realizare a culturii de.
Prin mecanismul aplicării principiului accesorium sequitur principale, reclamanta-concesionar datorează penalități aferente redevenței stabilite și calculate proporțional cu suprafața de teren exploatată.
Reclamanta nu a solicitat 509.187 lei cu titlu de despăgubire, ci de redevență plătită și încasată necuvenit de pârâta-concedent.
Reclamanta nu a invocat forța majoră în scopul obținerii unei scutiri ori diminuări a cuantumului redevenței. Forța majoră a fost invocată pentru a se obține restituirea redevenței plătite în plus, în acord cu exigențele bunei-credințe, loialității contractuale și echilibrului contractual.
Împotriva acestei sentința a declarat acțiune în anulare petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de - -
În susținerea cererii, s-au invocat prevederile art.364 lit.i din pr.civ. întrucât s-au încălcat dispozițiile legale imperative.
Potrivit art.4.1, 5.12, 5.13, plata redevenței reprezintă o clauză esențială în contract, care trebuie executată cu bună-credință conform art.969 Cod civil.
Prin semnarea contractului, concesionarul și-a asumat obligația de a respecta clauzele contractuale și de a-și îndeplini cu bună-credință obligațiile. Creanța ce reprezintă obligația de plată a debitului este certă, lichidă și exigibilă.
Faptul că "redevența aferentă suprafețelor arabile ar trebui calculată proporțional, cu gradul efectiv de realizare a culturilor", nu are corespondent în clauzele convenite cu putere de lege între părți conform art.969-970 Cod civil.
Legea 381/2002 constituie cadrul legal pentru acordarea de despăgubiri în caz de calamități e în agricultură.
Finalitatea urmărită de legiuitor la edictarea acestei norme speciale, nu a fost diminuarea redevenței la care sunt obligați concesionarii, această interpretare fiind eronată.
Ar însemna că statul a intenționat să se prejudicieze singur, acordând pentru calamitatea ăod ublă despăgubire.
Potrivit art.5 din Legea 381/2002 acordarea despăgubirilor în caz de calamități este condiționată de asigurarea culturilor la societățile de asigurare-reasigurare agreate, urmând a beneficia astfel de despăgubirile legale.
Fiind vorba de un contract încheiat pentru exploatarea unui teren cu destinație agricolă, s-a impus obligativitatea poliței de asigurare, tocmai pentru a nu se ajunge ca într-un an cu calamități e în agricultură, statul să nu încaseze redevență de pe terenurile sale agricole.
Clauzele prev. la art.12.1, 12.2, 12.3 relative la evenimentele de forță majoră, nu sunt aplicabile în speță.
În agricultură, fenomenul de tipul secetei excesive nu poate fi considerat forță majoră. e nu pot determina scutirea de la plata redevenței ori diminuarea cuantumului acesteia.
A constata că reclamanta nu datorează redevența în proporția calamitării culturii ar însemna să i se confere o dublă despăgubire pentru același prejudiciu, conform principiului "non bis in idem".
Prin încheierea de ședință din 18.11.2009, s-a dispus suspendarea executării sentinței arbitrale nr.172/2009 până la soluționarea acțiunii în anulare.
Petenta a administrat proba cu înscrisuri, depunând copiile adreselor nr.16538/21.05.2009 și nr.9926/1.06.2009. (filele 38-41 din dosar).
Intimata a formulat concluzii de respingere a acțiunii în anulare.
Analizând actele dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
În ce privește motivele invocate în cuprinsul acțiunii în anulare, se constată că petenta nu s-a circumscris dispozițiilor expres și limitativ prevăzute de art.364 pr.civ. urmărind de fapt reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului.
Pe de altă parte, nu se face dovada încălcării unor dispoziții imperative ale legii prin hotărârea arbitrală împotriva căreia este îndreptată acțiunea în anulare, pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute în art.364 lit.i din pr.civ.
Obiectul litigiului privește obligația contractuală de plată a redevenței, conform contractului de concesiune încheiat de părți la 20.05.2002 sub nr.39 respectiv cuantumul acesteia în raport de clauzele stipulate de părți, de lege și de principiile de drept care guvernează raporturile juridice.
În raport de dispozițiile art.970 Cod civil, potrivit cărora convențiile obligă la urmările pe care echitatea, obiceiul și legea le conferă obligației după natura sa și de dispozițiile art.32 din Legea 219/1998, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului de concesiune, plata redevenței trebuie să aibă în vedere proporționalitatea cu producția agricolă efectiv realizată, care a suferit o drastică diminuare în urma secetei excesive, fenomen asimilabil forței majore.
În raport de obiectul cauzei, nefiind în discuție aplicarea dispozițiilor Legii 38/2002 sau o altă cerere de despăgubire, nu este cazul acordării unei duble despăgubiri pentru același prejudiciu, neavând deci relevanță susținerile petentei sub aspectul acoperirii riscului prin contractele de asigurare încheiate de intimată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge acțiunea în anulare în temeiul art.366 pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art.129 pr.civ. și 274.pr.civ. se va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B,-, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr.172 din 10.07.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.268/2008, în contradictoriu cu intimata - - cu sediul în Comuna S,-, Județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole
