Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 966/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 37
Ședința publică de la 19 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
*****************
Pe rol soluționarea cererii de completare a dispozitivului sentinței arbitrale nr.290/19.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.206/2007 formulată de petenta - SA în contradictoriu cu pârâta - MEDIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 21 și pârâta prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că petenta este - SA și pârâta este - MEDIA SRL.
Petenta prin apărător depune la dosar dovada plății cheltuielilor de judecată, comunicând un exemplar părții adverse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe cererea completare a dispozitivului sentinței arbitrale nr.290/19.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.206/2007.
Petenta prin apărător solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata sumei de 24.245,30 lei, având în vedere dispozițiile art.359 și 276 Cod procedură civilă. Dispozițiile art.101 și 104 Cod procedură civilă au fost aplicabile, a solicitat cheltuieli de judecată și prin întâmpinare și prin notele scrise, existând practică suficientă în toată țara sub acest aspect. La interpelarea instanței, arată că se raportează la dispozițiile art.359 alin.2 Cod procedură civilă și aceste cheltuieli se suportă de partea care a pierdut litigiul și nu se face distincție între calitatea părților. Față de aceste aspecte, solicită admiterea cererii, depunând la dosar note scrise.
Intimata prin apărător solicită respingerea cererii. Arată că nu există text de lege care să oblige partea la cheltuieli de judecată dacă nu s-a formulat cerere reconvențională admisă în parte. Dispozițiile art.359 alin.2 Cod procedură civilă prevăd că în lipsa unei înțelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea este admisă în totalitate sau proporțional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte. Potrivit dispozițiilor art.359 alin.1 Cod procedură civilă cheltuielile pentru organizarea și desfășurarea arbitrajului, precum și onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părților, arbitrilor, martorilor se suportă potrivit înțelegerii dintre părți. Apreciază că cererea formulată este o cerere în despăgubiri potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art.48 alin.8 din regulamentul de procedură arbitrală instanța arbitrală acordă cheltuieli arbitrale numai părții care câștigă litigiul arbitral. Solicită respingerea cererii ca nefondată.
Petenta prin apărător, în replică, arată că nu achiesează la concluziile părții adverse și nu face aplicarea dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de completare de față;
Prin sentința arbitrală nr.290 din 19 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 206/2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - MEDIA SRL împotriva pârâtei - SA. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 186.698,49 lei cu titlu de penalități de întârziere și 17.573,82 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare acordate în parte.
La 27 februarie 2008, pârâta - SA a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței arbitrale, în sensul pronunțării, ca urmare a admiterii acțiunii doar în parte, și asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă, constând în onorariu avocațial în sumă de 43.293,18 lei proporțional pretențiilor respinse.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că instanța arbitrală a omis să se pronunțe asupra cererii sale de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de arbitrale, cerere formulată oral prin avocat la termenul din 4 decembrie 2007 ( conform practicalei hotărârii arbitrale)dar și pe calea concluziilor scrise.
A arătat și că se află la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor efectuate.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 361 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile articolului 642din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază cererea ca neîntemeiată și o va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Dispozițiile articolului 362 alin. 1 Cod procedură civilă conferă părții dreptul de a solicita completarea sentinței arbitrale atunci când tribunalul arbitrala omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.
Admițând,în lipsa unei dispoziții legale contrare, că instanța este învestită, ori de câte ori părțile solicită cheltuieli de judecată ( în speță de arbitrare), cu o cerere accesorie, Curtea apreciază că în cauză lipsește cerința impusă de articolul 362 alin.1 Cod procedură civilă în legătură cuomisiuneade a se pronunța pe un capăt de cerere.
Astfel, deși din încheierea de dezbateri de la 4 decembrie 2007 ( conform articolului 177 a vol. III) și din concluziile scrise formulate de pârâtă ( fila 195 și următoarele din vol. III a dosarului arbitral) reiese indubitabil că pârâta a solicitat cheltuieli de arbitrare, Curtea reține că această cerere accesorie a fost formulată numai în legătură cu solicitarea de respingere a cererii de arbitrare. Pe cale de consecință, neexistând concluzii din partea pârâtei de acordare în parte a cheltuielilor de arbitrare și pentru ipoteza admiterii în parte a cererii de arbitrare, Curtea apreciază că pârâta nu a învestit instanța arbitrală cu acest " capăt de cerere" nici măcar în subsidiar, ca atarenu se poate vorbi despre o omisiune de soluționare a unui capăt de cerere.
Dar chiar și dacă s-ar trece peste această interpretare restrictivă și s-ar admite că pârâta a învestit instanța arbitrală cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, cererea este încă apreciată ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor articolului 359 alin. 1 Cod procedură civilă, modul în care părțile suportă cheltuielile de arbitrare (astfel cum sunt ele defalcate în textul legal) se stabilește prin înțelegere a părților. Nu s-a dovedit și de altfel nici nu s-a susținut că în cauză părțile au convenit prin clauză compromisorie sau prin compromis în legătură cu acest aspect, motiv pentru care în speță sunt incidente dispozițiile alineatului secund al aceluiași articol, care prevăd că cheltuielile de arbitrare se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporțional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.
Litigiul de față se încadrează perfect în prevederile acestui text legal.Există o singură cerere de arbitrare,aceasta a fost admisă în parte,așadar este evident că există singură parte care a pierdut litigiul, respectiv pârâta,fiind fără relevanță că a căzut în pretenții doar în parte.
Prin urmare, cheltuielile de arbitrare se suportă de către această parte proporțional cu pretențiile admise, astfel cum s-a și stabilit, de altfel, prin sentința arbitrală.
Curtea apreciază că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor articolului 276 Cod procedură civilă. Aceste prevederi legale, deși pe deplin compatibile cu arbitrajul și cu natura comercială a litigiului ( astfel cum impun dispozițiile articolului 79 din Regulile de arbitraj - în forma în vigoare la momentul formulării cererii de completare de față) și-ar fi găsit aplicarea numai dacă tribunalul arbitral ar fi fost sesizat și cu o cerere reconvențională din partea pârâtei, pentru că numai în aceste condiții, cu respectarea dispozițiilor articolului 357 Cod procedură civilă, putea aprecia și asuprapretențiilorpârâtei.
În lipsa acestei cereri, tribunalul arbitral a fost învestit legaldoar cu cenzurarea pretențiilor reclamantei, pe care le- găsit întemeiate doar în parte și în raport de care și acordat proporțional cheltuielile de arbitrare, neexistând nici o omisiune de soluționare a cererii de cheltuieli a pârâtei în lipsa unor pretenții ale acestei părți, formulate în condițiile articolului 357 Cod procedură civilă.
Curtea apreciază că apărarea intimatei reclamante - MEDIA SRL întemeiată pe lipsa de incidență în cauză a principiului echității, nu este fondată și a înlăturat-o, întrucât nici în cuprinsul cererii de completare, nici în cuprinsul actelor de procedură subsecvente și nici în susținerile orale pârâta - SA nu a solicitat ca soluționarea acestei cereri să se facă în echitate.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază cererea - SA de completare a hotărârii arbitrale ca fără temei legal și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței arbitrale nr.290/19.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional în dosarul nr.206/2007 formulată de petenta - SA cu sediul în, B, nr.2 bis, Județ I, în contradictoriu cu pârâta - MEDIA SRL cu sediul în B, sector 1,-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
27.03.2009
.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci
