Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 47/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(1841/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR.47
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea acțiunii civile, având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 17 din 31.05.2009, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr.51/2006, acțiune formulată de petenta A, împotriva intimatei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
are ca obiect - acțiune în anularea hotărârii arbitrale ( fond după casare).
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate intimatei să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 decembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, deliberând se reține următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 17 din 31 mai 2009, Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a admis în parte cererea de arbitrare formulată de reclamanta - pârâtă SC SRL cu sediul în B,-, - 61, sector 3, în contradictoriu cu pârâta - reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate I cu sediul în B,-, sector 1; a obligat pârâta - reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate I la plata către reclamanta -pârâtă SC SRL. a sumei de 23.895,3 lei/ron, reprezentând servicii medicale paraclinice prestate în luna decembrie 2005 și la plata sumei de 4.936,04 lei/ron reprezentând cheltuieli de judecată; a respins cererea reclamantei - pârâte SC SRL privind obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate I la plata sumelor de 82.859,4 lei/ron servicii medicale paraclinice aferente lunii martie 2005, 5.000 lei/ron reprezentând prejudiciu și 5.000 lei/ron reprezentând beneficiul nerealizat; a admis în parte cererea de arbitrare formulată de pârâta - reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate I cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu reclamanta - pârâta SC SRL cu sediul în B,-, - 61, sector 3; a obligat reclamanta - pârâta SC SRL la plata către reclamanta - pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ias umelor de 264.815,2 lei/ron reprezentând plata pentru servicii medicale paraclinice pentru luna martie 2005 și a sumei de 2.363,9 lei/ron reprezentând plată parțială pentru servicii medicale paraclinice pentru luna aprilie 2005; a respins cererea pârâtei - reclamante Casa de Asigurări de Sănătate I privind obligarea reclamantei - pârâte SC SRL la plata sumei de 10.851,2 lei/ron reprezentând servicii medicale paraclinice invalidate pentru luna noiembrie 2005 și a sumei de 3.528,4 lei/ron reprezentând servicii medicale paraclinice invalidate pentru luna ianuarie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre Comisia a reținut că, prin cererea înregistrată Ia data de 31 octombrie 2006 reclamanta - pârâtă SC SRL a solicitat Comisiei Centrale de Arbitraj să procedeze Ia soluționarea cererii de arbitraj având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate I Ia plata sumei de 106.754,47 datorată cu titlu de contra valoare servicii medicale prestate în luna martie 2005 și parțial luna decembrie 2005. Ulterior Ia termenul din data de 25 ianuarie 2007, prin cererea completatoare și precizatoare reclamanta - pârâtă solicită obligarea pârâtei - reclamante și la plata beneficiului nerealizat estimat Ia 5.000 /ron, Ia plata beneficiului nerealizat estimat de asemenea Ia 5.000 /ron, precum și Ia plata cheltuielilor arbitrale ocazionate de această cauză.
În anul 2004, părțile SC SRL și Casa de Asigurări de Sănătate I au încheiat contractul nr. 283/2004 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice, în baza Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin HG nr. 1485/2003 și a Normelor metodologice de aplicare ale acestuia, aprobate prin ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casa Națională de Asigurări de Sănătate nr-.
Relațiile contractuale dintre casele de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale sunt reglementate anual prin Contractul cadru, aprobat prin hotărâre a Guvernului și prin Normele metodologice de aplicare ale acestuia, aprobate prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casa Națională de Asigurări de Sănătate. De asemenea OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare (act normativ în vigoare în anul 2005) prevedea Ia art. 39 alin. 1 că relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă și se desfășoară pe bază de contracte care se încheie anual.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei - pârâte SC SRL cu privire la încheierea între comercianți a contractelor în formă simplificată întrucât Casa de Asigurări de Sănătate I este instituție publică în subordinea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, potrivit art. 61 alin. 1 din OUG nr. 150/2002, iar contractele dintre Casa de Asigurări de Sănătate I și SC SRL sunt contracte de natură civilă potrivit art. 39 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat neputând fi aplicabile dispozițiile art. 56 din Codul comercial român.
Astfel, pentru anul 2005, Contractul cadru s-a aprobat prin HG nr. 52/2005, iar Normele metodologice de aplicare ale acestuia prin ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr-, urmând ca pentru anul respectiv contractele dintre casele de asigurări de sănătate și furnizori, inclusiv furnizorii de servicii medicale paraclinice să se încheie începând cu data de 01 martie 2005. Până la acea dată au fost prelungite prin acte adiționale, contractele încheiate în anul 2004, în baza Deciziei președintelui Casa Națională de Asigurări de Sănătate nr. 803/2004 și a dispozițiilor legale mai sus menționate.
Reclamanta - pârâtă SC SRL, furnizor de servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, cunoscând reglementările legale care guvernau acest domeniu a încheiat pentru lunile ianuarie și februarie 2005, acte adiționale la contractul încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate I în anul 2004. Începând cu luna martie 2005, părțile trebuiau să încheie contractul de furnizare de servicii medicale pentru anul 2005, în baza punctajului obținut în urma evaluării realizate de Casa de Asigurări de Sănătate I la data de 03 martie 2005; reclamanta - pârâtă SC SRL obținând 581 de puncte. Astfel, pentru definitivarea relației dintre cele două părți SC SRL și Casa de Asigurări de Sănătate I, era necesar ca acestea să încheie contractul de furnizare de servicii medicale prin care să se stabilească nivelul serviciilor și al tarifelor acestora, în baza căruia să se efectueze de către furnizor serviciile medicale, respectiv acestea să se deconteze de către casele de asigurări de sănătate. Contractul dintre părți a fost încheiat la data de 05 mai 2005, astfel că pentru perioada 01 martie 2005 - 04 mai 2005 nu a existat o relație contractuală între SC SRL și Casa de Asigurări de Sănătate Reclamanta - pârâtă nu face dovada că a solicitat Casei de Asigurări de Sănătate I încheierea contractului, după evaluarea din data de 03 martie 2005.
Rezultă că serviciile medicale care pot fi decontate de către Casa de Asigurări de Sănătate I sunt cele efectuate de SC SRL de la data încheierii contractului pentru anul 2005, respectiv 05 mai 2005.
Având în vedere că pentru perioada 01 martie 2005 - 05 mai 2005 nu a fost încheiat un contract de furnizare de servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate I, respectiv că pârâta - reclamantă nu avea obligația decontării serviciilor medicale paraclinice efectuate de reclamanta - pârâtă în această perioadă, rezultă că nu poate fi reținut în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate I un prejudiciu creat reclamantei - pârâte rezultat din majorările de întârziere, dobânzi, penalități sau beneficiu nerealizat.
Pentru serviciile invalidate de pârâta - reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate ilfov pentru luna noiembrie 2005, respectiv ianuarie 2006, aceasta nu face dovada și nu prezintă motivul invalidării acestor servicii. Potrivit art. 41 din OUG nr. 150/2002, casele de asigurări de sănătate au obligația de a motiva în scris cu indicarea temeiului legal, răspunsurile la solicitările furnizorilor de servicii medicale, inclusiv la cele cu privire la decontarea serviciilor medicale urmare a raportărilor făcute de furnizori. Astfel, reclamanta - pârâtă este îndreptățită să îi fie decontate aceste servicii - pentru lunile noiembrie 2005, respectiv decembrie 2005 în condițiile contractului încheiat de părți și la tarifele astfel negociate.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta - pârâtă SC SRL, aceasta a depus la dosar factura seria - nr. 129 din 06 februarie 2007, emisă de Societatea profesională de avocați #. &, în sumă de 6.000 euro, reprezentând 24.125,35 lei/ron, calculată la cursul valutar 1 euro = 3,3789 lei/ron. Având în vedere cuantumul pretențiilor admise de către Comisie pentru reclamanta - pârâtă, aplicând dispozițiile art. 276 Cod de procedură civilă, cuantumul cheltuielilor admise este de 4.936,04 lei/ ron, reprezentând 20,46 % din totalul cheltuielilor solicitate.
Acțiunea a fost formulată la 06 decembrie 2006 și introdusă la 20 decembrie 2007 (fila 42 dosar comisie) iar cauza a fost judecată pe 15 martie 2007 (fila 341 dosar comisie) fiind amânată pronunțarea la 31 mai 2007 (fila 398 dosar comisie).
Împotriva acestei hotărâri nr. 17/2009 s-a făcut acțiune în anulare iar Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin sentința civilă nr. 45 din 02 octombrie 2008 respins ca nefondată acțiunea, având ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 17 din 31 mai 2007, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, formulată de petenta SC a SRL împotriva intimatei Casa de Asigurări de Sănătate
Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC SRL.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr. 6325 din 04 iunie 2008 admis recursul declarat de petenta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 45 din 02 octombrie 2008 Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a reținut că, împotriva hotărârii arbitrale nr. 17 din 31 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 51/2006 de către Comisia Centrală de Arbitraj, a formulat acțiune în anulare petenta SC SRL arătând că hotărârea arbitrală a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului, motiv prevăzut de art. 364 lit. 2 Cod de procedură civilă și art. 40 din regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj; că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii, motiv prevăzut de art. 364 lit. i Cod de procedură civilă, respectiv nulitatea hotărârii arbitrale pentru încălcarea dispozițiilor imperative privind constituirea tribunalului arbitral și pentru încălcarea unor principii fundamentale de drept și a unor dispoziții legale imperative; că s-au încălcat dispozițiile art. 4 și 25 din Codul comercial și dispozițiile legale care reglementează modalitatea de încheiere a contractelor comerciale, precum și principiul consensualismului care guvernează atât încheierea contractelor comerciale cât și a celor civile.
De asemenea, s-a invocat motive cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, ce au fost avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii, sub aspectul temeiniciei acțiunii principale formulate de petentă.
Prin sentința civilă nr. 45 din 02 octombrie 2008, Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC SRL împotriva hotărârii arbitrale nr. 17 din 31 mai 2007, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de la lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reținând, în esență, că, în anul 2004, părțile au încheiat contractul nr. 283/2004 de furnizare de servicii medicale de asistență medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice în baza Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobat prin HG nr. 1485/2003 și Normelor metodologice de aplicare a ale acestuia, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr-; că nu s-a putut reține susținerea reclamantei - pârâte SC SRL cu privire la încheierea între comercianți a contractelor în formă simplificată, întrucât Casa de Asigurări de Sănătate I este instituție publică în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, potrivit art. 61 alin. 1 din OUG nr. 150/2002, iar contractele dintre Casa de asigurări de Sănătate I și SC SRL sunt contracte de natură civilă potrivit art. 39 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, neputând fi aplicabile dispozițiile art. 56 din Codul comercial român; că serviciile medicale care pot fi decontate de către Casa de Asigurări de Sănătate I sunt cele efectuate de SC SRL de al data încheierii contractului pe anul 2005, respectiv 05 mai 2005; că pentru perioada 01 martie 2005 - 05 mai 2005 nu a fost încheiat un contract de furnizare de servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate I; că pârâta - reclamantă nu avea obligația decontării serviciilor medicale paraclinice efectuate de reclamantă în această perioadă, astfel că nu s-a putut reține în sarcina Casei de Asigurări de Sănătate I un prejudiciu creat reclamantei - pârâte rezultând din majorările de întârziere, dobânzi, penalități sau beneficiu nerealizat; că pentru serviciile invalidate de pârâta - reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate I pentru luna noiembrie 2005, respectiv ianuarie 2006, aceasta nu face dovada motivului invalidării, astfel că reclamanta - pârâtă este îndreptățită să ăi fie decontate aceste servicii în condițiile contractului încheiat de părți și la tarifele negociate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL criticând-o pentru nelegalitate.
Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 7 Cod de procedură civilă, instanța a constatat următoarele:
Curtea de apel a fost învestită cu acțiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 17 din 31 mai 2007, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa de Asigurări de Sănătate formulată de petenta SC SRL în condițiile art. 364 Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare numai pentru unul din motivele strict și limitativ prevăzute la pct. a - i cest text de lege.
Acțiunea în anulare formulată de petenta SC SRL s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 364 lit. e, i din Codul d e procedură civilă, invocând că hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533Cod de procedură civilă și că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii, iar instanța nu a analizat aceste motive.
Dimpotrivă, instanța a soluționat acțiunea, în realitate, ca o instanță de apel, deși acțiunea în anulare este o cale restrictivă de atac, care permite analiza limitată a hotărârii atacate, respectiv numai în raport de motivele anume indicate de art. 364 Cod de procedură civilă.
Analiza făcută de instanță prin hotărârea atacată, față de cele reținute în considerentele acesteia, presupune o examinarea devolutivă, inadmisibilă, a fondului litigiului.
Prin urmare, Curtea de apel a greșit când a soluționat acțiune în anulare fără să cerceteze motivele acțiunii în anulare invocate de petentă, ci procedând la o examinare devolutivă a fondului litigiului, iar hotărârea recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept prin raportare la motivele acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale invocate de petentă, ceea ce echivalează cu inexistența motivării, respectiv cu nepronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare, care face imposibil controlul juridic pe calea de atac a recursului.
Față de considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, a admis recursul declarat de petenta SC a SRL, a casat sentința apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Examinând cauza sub aspectul celor reținute de instanța supremă și dispozițiile art. 315 Cod de procedură civilă, așa cum a dispus instanța de control judiciar se reține:
Acțiunea în anulare este întemeiată.
Conform art. 315 Cod de procedură civilă, potrivit deciziei de casare urmează a fi analizate dispozițiile art. 364 lit. e și i Cod de procedură civilă în raport de motivarea acțiunii în anulare.
Sintetizând în acțiunea în anulare (în care există amplu argumentele motivele acțiunii în anulare( așa cum arată și decizia instanței de control judiciar, trebuie examinate dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.
Conform motivelor acțiunii în anulare, acțiunea a fost formulată în anul 2006, când în vigoare era Legea nr. 92/1992 iar conform art. 17 din această lege, acțiunea în anulare a unei hotărârii arbitrale era supusă unei căi de atac similară apelului, completul de judecată fiind compus din doi judecători la instanță (Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială - decizia 407 din 27 ianuarie 2000).
Referirea al compunerea completului de judecată însă trebuie apreciată la momentul pronunțării hotărârii (anume 31 iunie 2007) și sub acest aspect nu se mai pot face critici.
Acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale are o natură juridică mixtă - jurisdicțională și contractuală.
Este însă în principial un mijloc procedural specific de desființare a unei hotărâri arbitrale prin care s-a încălcat, în principal convenția arbitrală.
În prezent art. 364 Cod de procedură civilă consacră, prin modul neechivoc în care este formulată unicitatea mijlocului prin care se poate obține desființarea hotărârii arbitrale (care poate fi desființată "numai" pe calea acțiunii în anulare).
Pronunțarea hotărârii arbitrale după expirare termenului arbitrajului, respectiv cinci luni, cât este prevăzut de art. 3533alin. 1 și 4 Cod de procedură civilă.
Or, cum acțiunea s-a formulat în octombrie 2006, tribunalul arbitral s-a constitui în 2006 8dosar nr. 51/2006) la care s-a solicitat conexarea dosarului nr. 1/2007.
Or, din anul 2006, data constituirii dosarului arbitral până la pronunțarea hotărârii arbitrale, 31 mai 2007, este clar că au trecut cele cinci luni, la care chiar dacă se adaugă încă două luni (art. 3533alin. 1 și 4 Cod de procedură civilă) constituind motiv de caducitate (art. 3533alin. 6 Cod de procedură civilă).
În nici-un caz (chiar dacă părțile au convenit sau nu, iar compunerea completului de judecată trebuie apreciată în raport de momentul pronunțării hotărârii, soluționarea cererii de patru arbitri nu este egală (nici sub imperiul Legii nr. 92/1992) dar nici în actuala modificare.
Dacă părțile convin ca numărul de arbitri să fie par (doi sau mai mulți) este imperios necesar (dacă părțile nu au stabilit prin convenția arbitrală) desemnarea unui super arbitru 8desemnat de cei doi, arătați de lege, sau patru cum este în speța de față, conform art. 345 Cod de procedură civilă).
Neprocedând așa, tribunalul arbitral a soluționat, pe de o parte cu depășirea termenului de cinic luni, iar pe de lată parte, de un complet par (nelegal constituit) potrivit legii.
De altfel (art. 364 lit. g Cod de procedură civilă) nereținută de instanța de control judiciar hotărârea nu cuprinde mențiuni esențiale privitoare la locul și data pronunțării, chiar a motivelor pe care s sprijină, ceea ce face ca dispozițiile imperative privind modul în care s-a făcut arbitrajul să nu fie în conformitate cu dispoziții imperative ale legii.
Reținând însă, că justificat la rejudecarea după casare, conform art. 315 Cod de procedură civilă s-au constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 364 lit. e și i din Codul d e procedură civilă, acțiunea în anulare va fi admisă.
Se va anula hotărârea arbitrală nr. 17 din 31 mai 2007.
Se va fixa termen pentru rejudecarea cererii principale și reconvenționale, la care se vor avea în vedere toate criticile formulate cu ocazia soluționării acțiunii în anulare, care țin de problema fondului.
Termenul fixat va fi dat cu citarea părților.
Văzând și art. 364 și 3641Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația în anulare formulată de petenta SC SRL cu sediul în B,-, - 16, sector 3 și cu sediul ales la #. & în B,-, sector 1, împotriva hotărârii arbitrale nr. 17 din 31 mai 2009, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu sediul în B,-, sector 1, în dosarul nr. 51/2006, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate
Anulează hotărârea arbitrală nr. 17 din31 mai 2007.
Fixează termen la 18 februarie 2010 cu citarea părților, pentru rejudecarea cererii principale și a cererii reconvenționale.
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnodact.
4ex./11.02.2010
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma