Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 48/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 48
Ședința Publică de la 10.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea acțiunii în anulare a sentinței arbitrale nr.144 din 20.06.2007, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.367/2006, formulată de petenta - SRL, în contradictoriu cu intimații - SRL,- LEASING SA și.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică de la 3.03.3008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, pentru a da posibilitate petentei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința arbitrală nr. 144/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 367/2006 a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea precizată formulată de reclamanta L. împotriva pârâților:, LEASING și. A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta LEASING A fost obligată reclamanta la plata sumei de 1300 lei către pârâta și pârâtul și la plata sumei de 4222 lei către pârâta Leasing, cu titlu de arbitrare (onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța arbitrală a reținut că prin acțiunea introdusă la data de 09.08.2006 și înregistrată cu nr- la Judecătoria Pitești, reclamanta C. a chemat în judecată pe pârâtele și și a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a contractelor de novație nr. 19120 și 19121/2006. Acțiunea a fost motivată în sensul că cele două contracte de novație au fost semnate de numitul cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât mandatul de împuternicire dat acestuia fusese revocat la data de 20.04.2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile necompetenței Judecătoriei Pitești, arătând că instanța arbitrală este competentă să soluționeze cauza, și a lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu a fost notificată cu privire la revocarea mandatului acordat lui, reclamanta putea formula acțiune numai împotriva acestei persoane.
Prin sentința civilă nr. 5261/30.11.2006 pronunțată de Judecătoria Pitești, sentință rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin contractele de novație nr. 19120 și 19121 din 2006 s-au preluat de către un nou utilizator drepturile și obligațiile vechiului utilizator din contractele de leasing cu nr. 2104/23.09.2003 și 2285/08.10.2003 care rămân valabile și produc în continuare efecte față de noul utilizator. Conform art. 12.3 din contractele de leasing financiar, litigiile intervenite între părți pe parcursul derulării contractului sunt de competența Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 866/14.12.2006 de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
La data de 21.03.2007, după terminarea dezbaterilor din cadrul ședinței de judecată, reclamanta a depus o precizare a acțiunii inițiale, precizare prin care a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârât, și a lui, care a avut calitatea de fidejusor în cele două contracte de novație și în mod fraudulos a determinat încheierea lor în lipsa consimțământului societății reclamante. A precizat capetele de cerere din acțiune astfel: a) constatarea nulității absolute a contractelor de novație cu schimbarea de utilizator nr. 19120 și nr. 19121 din 20.05.2006, încheiate între pârâtele și Leasing; b) menținerea contractelor de leasing încheiate anterior nr. 2104/23.09.2003 și nr. 2285/08.10.2003; c) obligarea pârâtei și a pârâtului să restituie autoturismul Mercedes Benz E 270 CDI înmatriculat la nr. și autoutilitara Ford 3,5 înmatriculată la nr. B 82915.
S-a arătat că acțiunea precizată a fost motivată în sensul că cele două bunuri au făcut obiectul contractelor de leasing nr. 2104/23.09.2003 și nr. 2285/08.10.2003 pe care reclamanta le-a încheiat cu pârâta Leasing Reclamanta a avut ca asociați și administratori pe numitul și pe pârâtul, acesta din urmă retrăgându-se din funcția de administrator și cesionând părțile sale sociale celuilalt asociat care astfel a devenit asociat unic. S-a înregistrat actul adițional modificator al actului constitutiv prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, iar actul adițional a fost publicat în nr. 857/16.03.2007, partea a IV- S-a susținut că în cadrul Adunării Generale a Asociaților societății reclamante s-a hotărât împuternicirea din data de a lui să efectueze cesiunea contractelor de leasing, iar ulterior, la data de 20.04.2006, Adunarea Generală a Asociaților a hotărât revocarea mandatului, revocare comunicată pârâtului și la data de 26.04.2006. Cu toate acestea la data de 22.05.2006, au fost încheiate cele două contracte de novație cu schimbare de utilizator în mod fraudulos, deoarece din împuternicire nu reiese că a fost mandatat special să reprezinte societatea reclamantă la încheierea contractelor și, mai mult, împuternicirea informă a fost revocată, revocarea fiind comunicată expres pârâtului. Singurul reprezentant al societății reclamante fiind și ulterior publicării actului adițional de modificare a actului constitutiv al reclamantei, societatea de leasing avea dreptul să refuze încheierea contractelor de novație.
La data de 23.03.2007 reclamanta a depus o nouă precizare a acțiunii în care a menționat că evaluează provizoriu cele două autovehicule la suma de 110.448,9 lei.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâta Leasing s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece, potrivit art. 1554.civ. revocarea mandatului pârâtului nefiindu-i notificată, a fost de bună credință la încheierea contractelor de novație. Pe fond a solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, tribunalul arbitral a reținut că între reclamantă și pârâta Leasing s-au încheiat două contracte de leasing: contractul nr. 2104/23.09.2003,având ca obiect autoutilitara Ford 3,5 înmatriculată la nr. B 82905 și contractul nr. 2285/08.10.2003 având ca obiect un Mercedes Benz E 270 CDI înmatriculat cu nr. B 82526.
La data încheierii contractelor, societatea reclamantă avea ca asociați și administratori pe numitul și pe pârâtul, iar ulterior, pârâtul s-a retras din funcția de administrator și a cesionat părțile sale sociale celuilalt asociat. Înregistrarea modificării actului adițional s-a efectuat prin încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pa lângă Tribunalul Argeș nr. 1317/02.03.2006.
Anterior, la data de 24.02.2006, în cadrul Adunării Generale a Asociaților reclamantei s-a hotărât împuternicirea pârâtului, în calitate de reprezentant al și asociat unic, să efectueze cesionarea contractelor de leasing. Pe baza împuternicirii, la data de 22.05.2006, s-au încheiat contractele de novație nr. 19120 și nr. 19121 având ca obiect preluarea de către noul utilizator, respectiv pârâta a tuturor drepturilor și obligațiilor pe care vechiul utilizator, reclamanta și le asumase prin contractele de leasing.
Tribunalul arbitral nu a reținut susținerea reclamantei în sensul că cele două contracte de novație sunt nule pentru că împuternicirea pe baza cărei au fost încheiate a fost revocată la data de 20.04.2006 și că această revocare a fost comunicată atât pârâtei, cât și pârâtului.
S-a arătat că din confirmarea de primire a corespondenței coroborată cu borderoul de ieșire al corespondenței reclamantei (fila 81, dosar vol. I) nu se poate stabili care a fost obiectul notificărilor sau înștiințărilor trimise prin recomandată de reclamantă.
S-a constatat că, în mod cert, reclamanta nu a încunoștințat pe pârâta C. Leasing cu privire la revocarea împuternicirii date pârâtului.
S-a considerat de către tribunalul arbitral că sunt aplicabile dispozițiile art. 1554.civ. conform cărora revocarea mandatului dat mandatarului nu se poate opune unei alte persoane, care în neștiință de cauză, a contractat cu dânsul de bună credință. ( în speță fiind vorba despre pârâta Leasing ) În acest caz, mandantul are recurs numai contra mandatarului său.
Tribunalul a arătat că nu ia în considerare nici susținerea reclamantei conform căreia împuternicirea dată nu poate fi un mandat special dat pârâtului să reprezinte societatea reclamantă la încheierea contractelor și să semneze în numele acesteia. S-a apreciat că, prin modul în care a fost formulată, împuternicirea îi dădea pârâtului posibilitatea să se ocupe cu cesionarea contractelor de leasing în sensul de a găsi persoanele care să accepte preluarea și derularea acestor contracte.
S-a mai reținut că împuternicirea a fost făcută de reclamantă și conținutul pretins neclar cu privire la întinderea drepturilor lui nu poate fi imputată pârâților, ci numai reclamantei care nu poate invoca propria culpă în apărare. Și din hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din data de 24.02.2006 a rezultă că în speță este vorba despre un mandat.
Față de aceste considerente, tribunalul arbitral a constata ca nefiind întemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Leasing, s-a reținut că este nefondată și urmează să fie respinsă, deoarece calitatea procesuală pasivă este dată de faptul că în speță se solicită revocarea contractelor de novație, pârâta fiind parte contractuală în aceste contracte.
Confor. 40 din Regulile de procedură arbitrală, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1300 lei către pârâta și către pârâtul și la plata sumei de 4222 lei către pârâta Leasing, cu titlu de cheltuieli de arbitrare, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței arbitrale nr. 144/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a formulat acțiune în anulare reclamanta Aceasta a invocat nelegalitatea sentinței pentru următoarele motive redate în esență:
1) Greșit a considerat tribunalul arbitral că pârâtul a semnat în numele, deoarece nu cunoștea că mandatul din data de 20.04.2006 i-a fost revocat. Pârâtul nu a negat niciodată în cursul procesului că i-au fost comunicate notificările prin care i se aduceau la cunoștință revocarea mandatului, recunoscând primirea acestor notificări. Instanța înlătură dovada relei credințe, dovadă susținută de notificările trimise în data de 24.06.2006, notificări redactate în prezența unui avocat, procesul verbal de prezentare la conciliere propusă prin aceeași notificare, întocmit de asemenea în prezența unui avocat, borderoul de ieșire a corespondenței reclamantei, confirmarea de primire semnată de, printr-o apreciere proprie, în contradicție chiar cu apărarea pârâtului. Pârâtul nu a propus nici o probă din care să rezulte că prin scrisoare recomandată reclamanta ar fi trimis un alt document, cu alt conținut și nu notificările invocate. Se susține că, având în vedere această interpretare, care excede cererii pârâtului, instanța arbitrală s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, ceea ce face admisibilă acțiunea în anulare în temeiul art. 364 lit. f pr.civ.
2) Instanța nu a motivat de ce a înlăturat apărările formulate de reclamantă. Astfel, a invocat faptul că în cuprinsul contractelor de novație nu este specificată calitatea în care semnează aceste contracte, instanța limitându-se a arăta că cele două contracte de leasing au fost încheiate prin mandatar, fără a motiva cum a ajuns la această concluzie. Simplul fapt că nu i-a fost adusă la cunoștința societății de leasing revocarea mandatului lui nu atrage buna sa credință. Instanța s-a rezumat la motivarea culpei reclamantei în formularea neclară a împuternicirii, ori reclamanta a invocat, în principal, lipsa dreptului pârâtului de aor eprezenta la data încheierii contractelor, prin prisma lipsei împuternicirii și nu datorită puterilor conferite prin mandat. Acest motiv al acțiunii în anulare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. g pr.civ.
3) Instanța arbitrală nu s-a pronunțat asupra încălcării dispozițiilor art. 966 și 968.civ. dispoziții care au fost invocate în apărare ca motive de nulitate absolută. Instanța trebuia să se pronunțe nu numai cu privire la lipsa consimțământului la încheierea contractelor, ci și cu privire la caracterul ilicit al încheierii contractelor. Acest motiv al acțiuni în anulare a fost întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. g pr.civ.
În ședința publică din data de 03.03.2008, intimata Leasing a invocat excepția tardivității declarării acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Cu privire la această excepție, art. 365 alin. 2.pr.civ. dispune că "acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale".
În speță, se constată că sentința arbitrală atacată a fost comunicată către petenta la data de 01.10.2007, așa cum reiese din dovada de confirmare a primirii de la fila nr. 90 din dosarul în care s-a pronunțat această sentință.
Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost înaintată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin poștă, plicul de depunere a acesteia purtând ștampila poștei din data de 26.10.2007. Pe acțiunea în anulare a sentinței arbitrale este depusă ștampila Curții de Arbitraj Comercial cu data de 30.10.2007.
Această dată de 26.10.2007 și nu cea invocată de către intimată de 12.11.2007 trebuie luată în considerare la calculul termenului de formulare a acțiunii în anulare. În acest sens, art. 104.pr.civ. dispune că "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".
Față de data comunicării sentinței arbitrale atacate, 01.10.2007, și de data depunerii la poștă a acțiunii în anulare, 26.10.2007, se constată că prezenta acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 144/2007 este formulată în termen legal de o lună de zile de la data comunicării sentinței atacate.
Ca urmare, în baza art. 137 alin.1 pr.civ. va fi respinsă excepția tardivității declarării acțiunii în anulare împotriva sentinței arbitrale atacate.
Analizând acțiunea în anulare prin prisma motivelor invocate se constată că nu este fondată.
Prin primul motiv al acțiunii s-au invocat dispozițiile art. 364 lit. f pr.civ. conform cărora tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dispozițiile art. 364 lit. f pr.civ. se referă la nepronunțarea de către tribunalul arbitral asupra unui capăt de cerere sau la săvârșirea unui exces față de limitele cererii sau de puterile conferite arbitrului de către părți. Petenta invocă, de fapt, neanalizarea de către tribunalul arbitral a susținerilor sale și chiar greșita interpretare a lor, ceea ce nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui capăt de cerere sau cu pronunțarea asupra a ceea ce nu s-a cerut. Niciuna dintre ipotezele evocate de art. 364 lit. pr.civ. nu poate da instanței judecătorești care efectuează controlul asupra hotărârii arbitrale dreptul să abordeze din nou fondul litigiului. Tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra cererilor formulate de către petentă prin acțiunea arbitrală, respingând în totalitate acțiunea arbitrală, de unde rezultă că acest motiv ala acțiunii în anulare nu este întemeiat.
Prin cel de-al doilea motiv al acțiunii în anulare se invocă dispozițiile art. 364 lit. pr.civ. referitoare la faptul că "hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri."
Petenta invocă prin acest motiv faptul că, prin hotărârea atacată, nu au fost motivate de ce au fost înlăturate susținerile sale, instanța ajungând la o altă concluzie decât cea arătată de petentă a semnării contractelor de novație în lipsa împuterniciri.
Acest motiv al acțiunii în anulare nu este întemeiat. Tribunalul arbitral a analizat susținerile petentei-reclamante și a făcut aplicarea prevederilor art. 1554.civ. ajungând la altă concluzie decât cea considerată de petentă.
În consecință, nu se poate susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele care au fost avute în vedere de către tribunalul arbitral la pronunțarea ei, atâta timp cât s-au expus argumentele pentru care nu poate fi reținută susținerea că împuternicirea dată nu poate fi considerată un mandat special dat pârâtului și s-au invocat dispozițiile art. 1554.civ. argumentele pentru care, în cauză, este vorba despre încheierea contractelor pe baza împuternicirii date de către reclamantă și cele pentru care pârâta C. Leasing A. poate invoca necomunicarea mandatului.
În ultimul motiv al acțiunii în anulare, deși sunt invocate dispozițiile art. 364 lit. g pr.civ. de fapt argumentele invocate în cadrul acestui motiv fac posibilă încadrarea lui în cadrul motivului prevăzut de dispozițiile art. 364 lit. i pr.civ. conform prevedrilor art. 84.pr.civ. Aceasta, deoarece prin acest motiv al acțiunii în anulare se invocă încălcarea dispozițiilor art. 966 și art. 968.civ. cu privire la care se arată că reprezintă motive de nulitate absolută.
Art. 966.civ. dispune că: "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită nu poate avea nici un efect", iar art. 968.civ. prevede: "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Se invocă deci lipsa cauzei sau cauza falsă sau nelicită, ceea ce constituie acel motiv al acțiunii în anulare prevăzut de dispozițiile art. 364 lit. i pr.civ. respectiv "hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii".
Cu privire la existența cauzei actelor juridice repezentate de contractele de novație nr. 19120 și nr. 19212/ 20.05.2006, aceasta este prezumată până la proba contrarie. Astfel, art. 967.civ. dispune: " Convenția este valabilă, cu toate că cauza nu este expresă. Cauza este prezumată până la dovada contrarie".
În speță, se constată că încheierea contractelor de novație s-a realizat în baza împuternicirii date de către Adunarea Generală a Asociaților intimatului-pârât la data de 24.02.2006, mandat prin care acesta a fost împuternicit să reprezinte societatea comercială mandantă în vederea cesionării contractelor de leasing. La data încheierii acestui mandat, avea ca asociați și administratori pe și.
Ulterior întocmirii acestei procuri, la data de 28.02.2006, s-a încheiat actul adițional modificator al actului constitutiv al prin care intimatul-pârât a cesionat asociatului părțile sale sociale deținute la societatea petentă și s-a retras și din funcția de administrator al acesteia. Aceste modificări au fost înregistrate în registrul comerțului prin încheierea nr. 1317/02.03.2006 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, iar actul adițional a fost publicat în partea a IV-a nr. 857/16.03.2006.
Revocarea mandatului dat intimatului-pârât a fost realizată la data de 20.04.2006 de către societatea petentă, reprezentată de asociat unic.
Chiar dacă intimatului-pârât i-a fost comunicată revocarea mandatului, aspect reținut și de către tribunalul arbitral, acest tribunal a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1554.civ. text de lege care prevede că "revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, în neștiință de aceasta, a contractat cu dânsul de bună-credință; în acest caz, mandantul are recurs contra mandatarului său". Rezultă că, în raportul juridic dintre mandanta petentă C. și terțul intimat Leasing, căruia nu i-a fost dusă la cunoștință revocarea mandatului, se produc efectele contractului încheiat în baza mandatului revocat, ceea ce semnifică faptul că nu sunt nule contractele de novație încheiate în aceste condiții. Așa cum a reținut și tribunalul arbitral, mandantul are numai drept de regres contra mandatarului incorect, adică numai calea acțiunii în despăgubiri contra acestuia.
Cauza actului juridic este reprezentată de motivul determinant avut în vedere de către părți și care a stat la baza încheierii actului juridic respectiv. Cauza care a stat la baza încheierii contractelor de novație reprezintă aceeași cauză care a stat și la baza întocmirii contractului de mandat prin care s-a dat împuternicire intimatului-pârât de a "cesiona" contractele de leasing, adică de a realiza o novație prin schimbare de debitor, respectiv o delegație perfectă.
Legea prezumă existența și valabilitatea cauzei actului juridic, iar cel care invocă inexistența sau caracterul ilicit al cauzei actului juridic trebuie să facă această dovadă, adică să răstoarne prezumția legală relativă.
În speță, răsturnarea prezumției existenței și valabilității cauzei contractelor de novație presupune dovedirea inexistenței și caracterului ilicit și al cauzei contractului de mandat care a fost emis în vederea încheierii celor două contracte de novație.
Cum nu s-a făcut dovada inexistenței și caracterului ilicit al contractelor de novație și nici al contractului de mandat, nu sunt întrunite condițiile art. 966 și art. 968.civ. referitoare la obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, cu privire la contractele de novație.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că nu sunt întrunite condițiile art. 364 lit. f, g și i pr.civ. pentru a fi admisă acțiunea în anularea sentinței arbitrale atacate.
În consecință, va fi respinsă ca nefondată acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 144/20.06.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Conform art. 274.pr.civ. petenta C. va fi obligată să plătească intimatei c suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii în anulare a sentinței arbitrale atacate.
Respinge acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr.144 din 20.06.2007, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr.367/2006, formulată de petenta - SRL, în contradictoriu cu intimații - SRL,- LEASING SA și.
Obligă pe petentă să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.03.2008.
PREȘEDINTE,
-
GREFIER,
Red. / 5 ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa
