Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 59/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 59
Ședința publică din data de 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta - LUKOIL SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâta- SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publica din data de 20.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra acțiunii în anulare de față, reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.8/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie P s-a respins excepția cu privire la prescrierea dreptului la acțiune, s-au admis în parte pretențiile - SA P, s-a respins capătul de cerere privind acordarea beneficiului nerealizat de 54.404 lei și a fost obligată - LUKOIL SA să plătească - SA sumele de: 66.878 lei reprezentând prejudiciul creat prin nepreluarea cantităților de deșeuri metalice de 221.920 kg la prețul când trebuia preluată și rămânerea neacoperită a cheltuielilor efectuate pentru demolarea acestei cantități de deșeuri metalice; 2.838 lei reprezentând taxa de arbitraj aferentă pretențiilor admise și 1.250 lei reprezentând cota parte în onorariul expertului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arbitral a reținut că între - SA și - LUKOIL SA Paf ost încheiat contractul nr.71/2004 și două acte adiționale la acesta, având ca obiect demolarea de către - SA a 15 blaze din instalația bitum și 24 rezervoare din Parcul Rezervoare Intermediere și prelucrarea deșeurilor metalice rezultate a căror valoare să constituie valoarea lucrărilor de demolare, părțile convenind ca pârâta să emită factura pentru deșeurile metalice rezultate, la prețul de valorificare, iar reclamanta să emită factura, la aceeași valoare, pentru lucrările de demolare executate, facturile celor două părți urmând a se compensa.
A reținut tribunalul că ultima ridicare de deșeuri metalice de către reclamantă s-a efectuat la data de 17.11.2004 așa cum a precizat pârâta în concluziile sale.
La data de 21.01.2005, pârâta a emis adresa nr.1020 prin care a notificat reclamanta că începând cu 31.01.2004 contractul nr.71/2004 va fi reziliat din inițiativa pârâtei.
Deoarece data de reziliere a contractului a fost 31.01.2005 așa cum a solicitat pârâta, dreptul la acțiune s-a născut începând cu această dată, iar acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Arbitraj la 30.01.2008, deci în interiorul termenului de prescripție, motiv pentru care excepția invocată de pârâtă privind prescrierea dreptului la acțiune a fost respinsă.
Pe fondul cauzei s-a reținut faptul că pârâta avea obligația de a da posibilitatea reclamantei să preia toate deșeurile metalice rezultate din lucrările de demolare, curățire și dezasamblare executate, începând cu 17.11.2004 reclamanta nu a mai preluat deșeuri metalice iar odată cu rezilierea contractului din inițiativa pârâtei după data de 31.01.2005 nu a mai putut să preia cantitatea de deșeuri metalice rămase, fiind interzis accesul reclamantei în incinta pârâtei.
Tribunalul a reținut că lucrările de demolare au continuat și după ultima preluare de deșeuri metalice - 17.11.2004, rămânând astfel, așa cum reiese din raportul de expertiză și din declarațiile martorilor, neridicată cantitatea de 221.920 kg (diferența dintre cantitatea totală din demolări și cantitatea preluată conform facturilor).
Opoziția pârâtei privind preluarea de către reclamantă a cantității de deșeuri metalice rămase în final, respectiv 221.920 kg a lăsat neacoperită cheltuiala efectuată de reclamantă pentru ultimele lucrări de demolare - 66.878 kg, care se constituie astfel prejudiciu efectiv, motiv pentru care tribunalul arbitral a obligat pârâta la plata acestei sume.
Cu privire la beneficiul nerealizat tribunalul a reținut că acesta nu poate fi pretins pentru că în fapt valoarea deșeurilor metalice acoperea valoarea lucrărilor de demolare, neputându-se calcula valoarea deșeurilor la prețul din data acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta- LUKOIL SAchemat în judecată pârâta - SA, solicitând anularea hotărârii nr.8 din 26.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 3 /2008 de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie P, prin care Tribunalul Arbitral a admis în parte cererea de arbitrare formulată de - SA P, precum și suspendarea executării silite a hotărârii nr.8/26.11.2008, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pe care o va pronunța instanța judecătorească.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 364 lit. i Cod procedură civilă,arătând că, în mod greșit, Tribunalul Arbitral a reținut că dreptul la acțiune s-a născut pe data rezilierii contractului ( 30.01.2005), astfel încât, acțiunea a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție, fiind înregistrată la Curtea de Arbitraj la data de 30.01.2008.
Reclamanta a mai arătat că Tribunalul Arbitral nu a ținut cont de obiectul acțiunii, respectiv obligarea - -Lukoil SA la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, fiind deci o acțiune în pretenții, pentru care termenul de prescripție se calculează conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă.
Astfel, a mai arătat reclamanta, că acțiunea este prescrisă, fiind depusă la Secretariatul Curții de Arbitraj Comercial Prahova la data de 30.01.2008, după împlinirea termenului general de prescripție, întrucât așa-zisele lucrări pentru care s-a formulat acțiunea în pretenții, ar fi putut fi executate până la data de 28.01.2005, când au fost abandonate și întrerupte de către reclamantă, fapt recunoscut de către aceasta la interogatoriul administrat în ședința din data de 24.11.2008 ( întrebarea nr. 11, pag. 10 ).
De asemenea, reclamanta a invocat nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 364 lit. f Cod procedură civilă, arătând că, deși prin cererea de chemare în judecată, - SA solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, - -Lukoil SA a fost obligat la plata sumei de 66.878 lei, reprezentând prejudiciul creat prin neprelucrarea cantităților de deșeuri metalice de 221.920 kg, la prețul când trebuia preluat și rămânerea neacoperită a cheltuielilor efectuate pentru demolarea acestei cantități de deșeuri metalice, deși la dosarul cauzei nu există nici cerere de modificare a acțiunii formulate inițial de - SA.
Totodată, a mai arătat reclamanta că, - SA și-a modificat obiectul acțiunii, însă, în afara cadrului procesual, respectiv la data de 25.11.2008, prin intermediul concluziilor scrise, fiind amânată pronunțarea, modificare pe care Tribunalul Arbitral nu trebuia să o ia în considerare, întrucât nu a fost investit în mod legal cu această cerere.
Reclamanta - -Lukoil SA a mai învederat că Tribunalul Arbitral a admis acțiunea reclamantei, neînțelegând că obiectul contractului nr. 71/204 nu l- constituit demolarea întregii Instalații, ci numai demolarea a 15 baze ( cu nr. de inventar, conform anexei 2 la contract ) din Instalația și a 24 rezervoare din Parcul Rezervoare Intermediare.
A mai susținut reclamanta că cererea - SA este nedovedită, față de faptul că solicită contravaloarea lucrărilor executate, pe care le apreciază, fără a le dovedi, la suma de 123.359 lei și, de asemenea, estimează cantitatea de fier vechi rămasă și neridicată din demolarea celor 14 baze, la greutatea de 228,81 tone.
Pârâta - SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca inadmisibilă și a cererii de suspendare a executării silite formulată de reclamantă, arătând că excepția prescripției acțiunii a fost respinsă, în mod corect, întrucât termenul de prescripție extinctivă, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă la data de 31.01.2005, când a intervenit rezilierea unilaterală a contractului conform adresei emise de pârâtă.
Învederează că la dosarul cauzei, fila 357, se regăsește o foaie de parcurs, datată 31.05.2005, care atestă deplasarea unui autoturism la pârâtă, ceea ce confirmă faptul că ziua de 28.01.2005 nu poate fi un termen cert pentru nașterea dreptului la acțiune.
Referitor la motivul de nulitate invocat referitor la faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, pârâta - SA a arătat că susținerile reclamantei reprezintă o reiterare a apărărilor formulate în fața instanței arbitrale, încercându-se prin această modalitate să fie evocat fondul cauzei, aspect nepermis de dispozițiile legale invocate.
Pârâta - SA a mai precizat că a formulat cerere de arbitrare, solicitând obligarea - - Lukoil SA la plata sumei de 100.000 lei, cerere ce a fost modificată ulterior, în sensul că s-a solicitat suma de 123.359 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat societății prin nederularea completă a contractului nr. 71/20.01.2004.
De asemenea, mai arată că, din lecturarea dispozițiilor contractuale, reiese faptul că instanța s-a pronunțat, în mod strict, pe cererea de arbitrare, existând echivalență între contravaloarea lucrărilor executate și contravaloarea deșeurilor metalice nepreluate de către societatea pârâtă, a căror cantitate s- stabilit prin probele administrate în cauză.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 25-45 dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul nr.71/123/20.01.2004 pârâta s-a obligat să demoleze 15 blaze de bitum și rezervoare aflate pe terenul proprietatea reclamantei, curățarea utilajelor menționate de rămășițele de produse aflate în ele, demolarea fundațiilor rezervoarelor până la cota 0, și evacuarea materialelor și deșeurilor rezultate din demolare și curățare (filele 5-14 dosar arbitraj).
În conformitate cu art.6.1 din contract, valoarea materialului reclamantei, rezultate din curățare și demolare, va compensa valoarea lucrărilor efectuate de către pârâte, iar în conformitate cu art.6.2 din același contract, valoarea materialelor expediate se va calcula la sfârșitul fiecărei luni, urmând ca reclamanta să emită facturi către pârâtă, care vor fi compensate printr-o factură cu valoare egală emisă de către pârâtă pentru lucrările efectuate în această perioadă.
Din actele dosarului și susținerile părților, rezultă că aceste facturi nu au fost emise, deși pârâta a efectuat lucrări de demolare și curățare în favoarea reclamantei.
Prin adresa nr.1090/21.01.2005, reclamanta a notificat pârâta cu privire la rezilierea contractului începând cu data de 31.01.2005.
Din susținerile părților, rezultă că pârâta a efectuat lucrări în favoarea reclamantei inclusiv în data de 28.01.2005, următoarele două zile au fost nelucrătoare, iar luni, 31.01.2005, reclamanta nu a mai permis accesul pârâtei, considerând contractul ca reziliat în baza notificării mai sus menționate.
În conformitate cu art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, republicat în anul 1960, prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Deoarece reclamanta, în calitate de beneficiar, nu a respectat dispozițiile art.6.2 din contract și nu a emis facturi pentru valoarea materialelor rezultate din curățare și demolare, instanța arbitrală a reținut în mod corect că dreptul la acțiune s-a născut la data rezilierii contractului, respectiv la data de 31.01.2005.
În consecință, cererea de obligare a reclamantei la plata despăgubirilor formulată de pârâtă în fața instanței arbitrale, la data de 30.01.2008, nu poate fi considerată ca fiind formulată după expirarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani, precum și dispozițiile art.101 alin.3 Cod procedură civilă, în conformitate cu care termenele stabilite pe ani se sfârșesc în ziua anului corespunzătoare zilei de plecare.
Susținerile reclamantei privind curgerea termenului de prescripție începând cu data de 28.01.2005 urmează a fi înlăturate deoarece dreptul material la acțiune a început să curgă de la data rezilierii contractului, ultima zi în care pârâta a efectuat lucrări pentru reclamantă neputând avea o astfel de semnificație juridică.
În concluzie, hotărârea arbitrală nu a încălcat dispozițiile legale imperative privind prescripția extinctivă, la data introducerii cererii în fața instanței arbitrale dreptul material la acțiune nefiind prescris.
Prin această cerere, pârâta din prezenta cauză a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate până la data rezilierii contractului.
La termenul de judecată din 22.09.2008, pârâta din prezenta cauză a depus o cerere prin care și-a majorat cuantumul pretențiilor de la 100.000 lei la 123.359 lei, în baza concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză (fila 556 dosar arbitraj).
Această cerere a fost reiterată și prin concluziile scrise depuse la dosar (paginile 601-607 dosar arbitraj).
Prin hotărârea atacată, reclamanta din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de 66.878 lei reprezentând prejudiciu creat prin nepreluarea cantităților de deșeuri metalice de 221.920 kg la prețul când trebuiau preluate.
Din considerentele acestei hotărâri, rezultă că această cantitate de deșeuri metalice reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate de executant până la momentul rezilierii, în conformitate cu dispozițiile art.6.1 din contract.
Potrivit acestor dispoziții contractuale, părțile au hotărât ca plata lucrărilor de demolare și curățare să fie constituită din contravaloarea deșeurilor metalice care vor rezulta în urma operațiunilor de demolare și curățare.
În consecință, susținerile reclamantei privind pronunțarea tribunalului arbitral asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau acordarea mai mult decât s-a cerut, sunt neîntemeiate, instanța arbitrală pronunțându-se în limita cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.
În conformitate cu art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare numai pentru unul dintre cele nouă motive prevăzute de acest articol, aceste motive fiind de strictă interpretare.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în anulare pe dispozițiile art.364 lit.f și i Cod procedură civilă, susțineri care nu sunt întemeiate pentru considerentele mai sus arătate.
Reclamanta a mai invocat și alte motive privind netemeinicia pretențiilor pârâtei, dar aceste motive nu se încadrează în cele prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii în anulare.
Față de cele reținute, în baza art.365 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge acțiunea în anulare ca neîntemeiată.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de reclamanta - LUKOIL SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâta- SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
4 ex/16.04.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu
