Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2617/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 65
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în anulare formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței arbitrale nr. 212 din data de 30.10.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. 743/2002, în contradictoriu cu intimații și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.04.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2009, 15.04.2009, apoi la 22.04.2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra acțiunii în anulare de față,
Prin sentința finală nr.212/30.10.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului B în dosarul nr.743/2002, s-a dispus rezoluțiunea contractului nr.145/19.04.1999 încheiat între Fondul Proprietății de Stat și și, i s-a ordonat AVAS să plătească suma de 517.020 USD către și, li s-a ordonat acestora să returneze către AVAS acțiunile cumpărate de la Fondul Proprietății de Stat, i s-a ordonat AVAS să plătească către și următoarele sume: 3.289.700 USD și 1.016.386 EURO (pierderi) și 10.500.000 USD (beneficiu nerealizat).
I s-a ordonat AVAS să plătească către și dobânda legală la o de 6% pe an (sau la o eventual modificată în viitor de legea română) pentru suma plătibilă pârâților în temeiul paragrafelor 2 și 4 din această sentință, începând cu 14.02.2003 și până la data când plata este efectiv realizată.
S-a ordonat AVAS să plătească către și 70.632 USD și 147.082,37 EURO, ca și rambursare a costurilor arbitrale ale pârâților.
S-a mai stabilit că fiecare parte își suportă propriile costuri legale și costurile în legătură cu arbitrajul.
Orice altă pretenție sau cerere reconvențională a părților a fost respinsă.
În motivare se arată faptul că rezoluțiunea contractului (solicitată de ambele părți) este cauzată de neîndeplinirea fundamentală a obligațiilor de către reclamantul AVAS, adică a angajamentului de a reeșalona datoriile societății și de a anula toate întârzierile și penalitățile. Cererile pecuniare ale AVAS nu sunt bazate pe nicio probă clară, substanțială ori convingătoare și sunt greșit fundamentate.
Pârâții au suferit și dovedit daunele (inclusiv beneficiul nerealizat), ca o consecință a neîndeplinirii obligațiilor de către reclamant și sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru daune.
În conformitate cu art.10.1 (b) din contract, AVAS a garantat în mod neechivoc cumpărătorului reeșalonarea/anularea datoriilor/penalităților față de Guvernul României. Reclamantul și-a asumat o obligație de rezultat și nu doar o obligație de mijloace.
Argumentul reclamantului, în sensul că pârâții dacă ar fi avut obiecții, ar fi avut posibilitatea de a se plânge ori de a refuza plata prețului (art.10.3 din contract), nu se poate lua în considerare pentru natura pur formală, contractele trebuie interpretate conform art.970 cod civil cu bună credință și în raport de conținutul notificării din 03.06.1999, în sensul reeșalonării datoriilor SC SA Oțelul.
Declarațiile din notificarea amintită nu erau nici corecte, nici exacte. . conturilor i-a împiedicat pe pârâți să restructureze societatea.
Dovada că nu s-a respectat obligația de reeșalonare și anulare a datoriilor și penalităților de întârziere, rezultă și din nota de fundamentare din iulie 2001, precum și din mărturiile administrate în dosar ale lui, și.
De altfel, AVAS a obiectat parțial și neconvingător la existența legăturii de cauzalitate dintre nerespectarea obligațiilor sale.
Datorită constatărilor în legătură cu nerespectarea fundamentală, de durată și paralizantă a obligațiilor de către AVAS, nu există nicio necesitate logică de a examina argumentele reclamantului privind pretinsa nerespectare a contractului de către pârâți, care este în mod logic și cronologic subsecventă și secundară ca importanță.
Pârâții au dovedit în mod suficient investiția inițială în societate și contribuția la capitalul său, în ciuda efectului paralizant al înghețării conturilor.
Chiar dacă nu s-ar fi îndeplinit obligațiile de investire/contribuție, ar fi fost scuzați de o excepțieinadimpleti contractus.
Teoria "greșitei administrări" formulată de reclamantă este vagă, nedezvoltată și total nefundamentată.
Nicio obligație specifică de bună administrare nu este prevăzută în contractul de cumpărare de acțiuni, deși administrarea diligentă este o cerință universală a oricărui sistem de drept societar.
Privind dividendele societății solicitate pentru 1998 (înainte de încheierea contractului), s-a luat act de renunțarea reclamantului la acest capăt de cerere prin ordinul procedural nr.1.
Niciun dividend nu putea fi plătit de facto din cauza activelor reale negative și situației obligațiilor societății. Reclamantul nici măcar nu a încercat să-și îndeplinească sarcina de a dovedi lipsa de diligență din partea pârâților.
Nu poate fi, de altfel, atribuită pârâților nicio încălcare a contractului.
Solicitarea reclamantului de a reține prețul de cumpărare a acțiunilor cu titlu de despăgubiri este în neconcordanță cu absența unei neglijențe concurente a cumpărătorului. Nu se pot acorda compensări părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Nici măcar Legea nr.506/2002, la care s-a făcut referire de către AVAS, dar nu a fost depusă în original, în ciuda aplicabilității îndoielnice în speță, nu ar fi putut permite AVAS să rețină prețul din contract plătit vânzătorului, care este și singurul responsabil pentru încălcarea contractului.
Tribunalul arbitral este competent să determine semnificația legală a documentelor depuse de părți, fără a fi necesară opinia unui expert și a acceptat listarea, clasificarea și explicațiile pârâților cu privire la diversele plăți (investiții, contribuții la capital sau alte cheltuieli în legătură cu societatea) efectuate direct ori prin Consultants.
Din materialele depuse de pârâți, depozițiile martorilor lor (în special declarația lui și procesul-verbal al examinării sale) și mai presus de toate, raportul corect de expertiză realizat de &, depus de pârâți și niciodată pus în discuție ori criticat de reclamant (nici în documentele depuse și nici în cadrul audierilor) rezultă că beneficiul nerealizat a fost efectiv suferit de cumpărător, metodele de calculare aplicate în raport sunt corecte și larg utilizate, iar cifrele rezultate sunt convingătoare și pe deplin aplicabile.
Tribunalul arbitral este convins de acuratețea și relevanța " Planului" emis de, societate specializată numită să execute lucrările de modernizare a. După realizarea investițiilor de capital totalizând 27.200.000 USD și datorită introducerii unei noi tehnologii (sistemul ), ar fi putut produce 590.000 tone pe an, cu un profit net între 6.000.000 - 19.000.000 USD.
Pârâții au pus la dispoziție suficiente probe, în sensul că nefinalizarea tranzacției ajunsă la un stadiu avansat, s-a datorat refuzului BCR de a participa, ca o consecință a imposibilității de a accesa contul curent, ca urmare a înghețării acestuia.
a evaluat beneficiul nerealizat la nu mai puțin de 14.500.000 USD și specifică faptul că, chiar după perioada acoperită de raport și planul de afaceri, societatea ar fi generat profituri similare, evaluare confirmată de consultantul în depoziția testimonială.
Pârâții au justificat valoarea beneficiului nerealizat și pe baza planului de reorganizare judiciară realizat în martie 2004 de SA în procesul de insolvență.
Rezultatul calculelor raportului depind semnificativ și variază în conformitate cu prețul mediu de achiziție al principalei materii prime (fierul vechi) folosit în procesul de producție al țevilor rotunde.
Raportul listează 4 ipoteze cu privire la prețul de achiziție al fierului vechi, optându-se pentru adoptarea celei mai mici previziuni oferite de raport (nu mai puțin de 14.500.000 USD).
Dar și acest scenariu prudent, bazat pe prezumția că achiziția fierului vechi ar avea loc în mod egal de pe piața internă și externă, trebuie să aibă în vedere că ar putea crește mai mult decât s-a previzionat în raportul costul materiei prime.
Tribunalul a considerat corect și rezonabil să reducă la 10.500.000 USD valoarea beneficiului nerealizat.
Pârâții sunt îndreptățiți la o dobândă legală la rata de 6% asupra sumelor de 517.020 USD, 3.289.700 USD, 1.016.386 EURO și 10.500.000 USD din data de 14.02.2003 (data formulării cererii reconvenționale) până la data efectivă a plății.
Întrucât sentința acordă bani doar pârâților, reclamantul trebuie să-i compenseze pe pârâți pentru costurile lor cu arbitrajul evaluat la 70.632 USD și 147.082,37 EURO.
Totuși, datorită complexității fiecărui caz, fiecare își va suporta propriile costuri în legătură cu dosarul de arbitraj, inclusiv onorariile de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat acțiune în anulare AVAS, solicitându-se admiterea acesteia, anularea hotărârii arbitrale iar pe fond admiterea acțiunii principale formulate de AVAS și respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții și.
Acțiunea în anulare a fost depusă în termenul legal, fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În motivare s-au invocat următoarele:
Hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile care privesc ordinea publică, precum și dispozițiile imperative ale legii.
Tribunalul arbitral care a reținut că AVAS a garantat în mod unilateral cumpărătorului să reeșaloneze/anuleze debitele/penalitățile față de Guvernul României, a încălcat dispozițiile art.1 alin.4, art.61 alin.1, art.102 alin.1, art.116 alin.2, art.135 alin.1, art.137 alin.1, art.138 alin.2, art.139 alin.1 din Constituția României, dispozițiile art.1 alin.2, 3, art.5 din OUG nr.23/2004, art.1 alin.1 și 5, precum și art.5 alin.1, 5, 6 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
AVAS, ca autoritate a administrației publice centrale nu are atribuții în domeniul fiscal, care intră în competența Guvernului prin Ministerul Finanțelor Publice.
Odată cu aderarea la, soluții de genul anulării/reeșalonării datoriilor către stat acordate societăților comerciale sunt ilegale.
Clauza contractuală în discuție este una de diligență, nu de rezultat. Dacă s-ar interpreta în sensul clauzei de rezultat, s-ar impune anularea acesteia, pentru că ar presupune asumarea unei obligații în numele și pe seama unor entități distincte din punct de vedere al atribuțiilor ce le revin conform legii, situație inacceptabilă din punct de vedere juridic.
Soluția tribunalului arbitral trebuie desființată în scopul înlăturării efectelor de încălcare a legii și ordinii de drept.
Privind cererea AVAS de a reține prețul contractual, au fost încălcate dispozițiile imperative ale art.21 din OUG nr.25/2002.
Au fost încălcate reguli imperative de procedură prevăzute de Regulamentul Curții de Arbitraj B, așa cum se completează cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Împotriva supraarbitrului Pierre s-a formulat cerere de recuzare pentru încălcarea unor reguli procedurale precum și pentru antepronunțare sub aspectul aplicabilității dispozițiilor din Regulamentul de procedură a Curții de arbitraj, nu și a regulilor din Codul d e procedură civilă (fiind încălcate dispozițiile exprese ale art.79 din Regulament).
Atât prin regulile de procedură, cât și dispozițiile de ordin procedural au fost încălcate principiul confidențialității, caracterul nepublic al ședințelor de judecată și regimul probelor prin prisma obligației de confidențialitate.
Deși audierile din 20 - 21.03.2006 s-au ținut în B, martorii propuși de pârâții-reclamanți prezenți la sediul unei case de avocatură din Milano au fost audiați prin videoconferință, conform ordinului procedural nr.5/10.02.2006.
Martorii nu au putut fi identificați, deoarece în timpul audierilor s-au produs defecțiuni tehnice care au făcut imposibilă legătura video cu ședința arbitrală de la
Martorii au fost audiați cu încălcarea tuturor regulilor procedurale, fără a fi identificați și fără a avea posibilitatea de a consulta declarațiile scrise.
Nu s-a respectat principiul confidențialității ședinței arbitrale. Cu toate acestea hotărârea arbitrală este motivată pe depoziția martorului, a cărui înregistrare video nu a fost posibilă.
Au fost încălcate dispozițiile imperative ale Codului civil.
nerealizat pretins de pârâți a fost motivat pe declarația martorului, cu încălcarea art.1191 Cod civil.
Raportul realizat de în 09.03.2003, reprezintă un document extrajudiciar care nu a fost niciodată pus în discuția părților.
Reclamanta AVAS a fost în imposibilitate de a-și pregăti apărarea, atâta timp cât nu știa ce probe trebuia să combată.
Au fost încălcate principiile de bază ale procesului civil, inclusiv ale procedurii arbitrale, în special principiul egalității de tratament, al contradictorialității și principiul dreptului la apărare, prevăzute de art.358 din Codul d e procedură civilă.
Hotărârea arbitrală nu conține motivele și criteriile de calcul care au dus la stabilirea cuantumului profitului nerealizat.
Decizia trebuia fundamentată pe rapoarte de specialitate realizate prin intermediul experților autorizați în cadrul procesului în cauză, cu garantarea egalității de tratament a părților, a principiului contradictorialității și a asigurării dreptului la apărare, astfel cum prevede art.358 Cod procedură civilă.
Cu privire la sumele prevăzute în anexele 32-44 la cererea reconvențională, reprezintă presupuse plăți efectuate către mai multe persoane fizice și juridice. În absența unui raport de expertiză realizat în cadrul procesului, care să fi fost pus în dezbaterea părților, a fost imposibil de stabilit identitatea acestora.
Hotărârea arbitrală a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art.3533Cod procedură civilă (art.364 lit.e Cod procedură civilă).
Tribunalul a fost legal constituit încă din februarie 2003. Cu toate acestea, hotărârea nu a fost pronunțată decât la 30.10.2007.
Întârzierea nefirească a soluționării litigiului a dus la creșterea pagubelor suferite de AVAS. În cauză nu s-a dispus o prelungire a acestui termen, iar părțile nu au consimțit în scris la prelungirea sa.
În cauză s-a solicitat și suspendarea executării sentinței arbitrale de către AVAS, cerere respinsă prin încheierea de ședință din 17.09.2008, prin care s-a constatat suspendată de drept executarea sentinței arbitrale până la soluționării irevocabile a acțiunii în anulare, conform art.85 pct.2 din OUG nr.51/1998.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în anulare în ce privește pretinsa încălcare a ordinii publice, bunelor moravuri sau a unor dispoziții imperative ale legii și ca nefondată în ce privește celelalte critici formulate de reclamantă.
Reclamanta nu a invocat altceva decât aspecte legate de interpretarea actului juridic dedus judecății, aplicarea legii și aprecierea probelor de către arbitri, iar nu încălcări ale ordinii publice, bunelor moravuri sau dispozițiilor imperative ale legii.
Motivele de fapt și de drept invocate în acțiunea în anulare nu se circumscriu niciuneia din ipotezele expres și limitativ prevăzute în art.364 Cod procedură civilă.
Reclamanta nu a arătat în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor constituționale, limitându-se să-și invoce limita de competență și împrejurarea că o obligație legal asumată prin contract, a cărui valabilitate a fost confirmată inclusiv de către reclamantă când a solicitat rezoluțiunea, ar contraveni principiului separației puterilor în stat.
Nici pe calea acțiunii în anulare nu se poate face o verificareomissio medioa unor aspecte de drept sau de fapt care puteau fi supuse dezbaterilor contradictorii, fiind în mod nelegal invocate în fața instanței judecătorești.
Textele OG nr.-, Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și OUG nr.23/2004 nu erau în vigoare la data perfectării contractului și nici la data învestirii instanței arbitrale, încercându-se să se determine instanța la încălcarea principiului neretroactivității legii (art.15 alin.2 din Constituție).
sfera învestirii instanței calificarea clauzei prevăzute la art.10 din contract ca instituind o obligație de diligență și nu de rezultat, nefiind acceptabilă pe calea specială a acțiunii în anulare interpretarea actului juridic dedus judecății.
Atunci când părțile au consimțit asumarea unei obligații de diligență de către reclamantă, aceasta a fost prevăzută în mod expres (art.10.1 lit.c din contractul de privatizare).
Pretinsa greșită respingere a unei căi de recuzare nu poate constitui un motiv de anulare subsumat art.364 lit.i) față de împrejurarea că neregularitățile privind compunerea sau constituirea tribunalului arbitral sunt distinct reglementate de art.364 lit.c) și g) din Codul d e procedură civilă.
Aprecierile privind aplicabilitatea unor texte de lege incidente într-o cauză, nu pot constitui o antepronunțare în sensul legii.
Nu a fost încălcat principiul confidențialității, de vreme ce audierile martorilor prin intermediul videoconferinței nu au fost realizate în ședință publică, dar în aceleași condiții de confidențialitate asigurate de instanța arbitrală. Această măsură nici nu a fost contestată de reclamanta pretins vătămată.
Art.1191 Cod procedură civilă nu cuprinde dispoziții imperative, interdicția legală prevăzută de acest text fiind oricum inoperantă în raport de natura comercială a litigiului.
Dovada încălcării unui contract și a pagubei cauzate fiind o stare de fapt nu se asimilează actelor juridice, putând fi probate cu orice mijloace de probă.
Dreptul părții adverse nu a fost încălcat prin neefectuarea unei expertize în cadrul procedurii arbitrale, câtă vreme puterea de apreciere asupra concludenței probelor revine exclusiv instanței arbitrale sau judecătorești, neputând fi invocată pe calea acțiunii în anulare.
Plățile au fost probate cu înscrisurile pe care partea adversă nu a înțeles să le conteste, motiv pentru care au rămas câștigate cauzei.
Caducitatea arbitrajului nu a fost invocată în formele și condițiile prevăzute de lege (art.3533alin.6 Cod procedură civilă) la prima zi de înfățișare.
Au fost depuse de către ambele părți înscrisuri.
Reclamanta AVAS a solicitat și audierea casetelor conținând înregistrarea declarațiilor testimoniale, cerere respinsă prin încheierea de ședință din data de 01.04.2009.
Se constată că reclamanta AVAS a depus la termenul de judecată din data de 23.01.2009 o completare la acțiunea în anulare, prin care s-a invocat și nulitatea minutelor încheiate la 20 și 21.03.2006, precum și nulitatea audierilor care au avut loc la aceste date, fapt de natură a atrage nulitatea sentinței arbitrale.
În legătură cu această completare a acțiunii în anulare, se constată că a fost depusă tardiv, peste termenul de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale prevăzut de art.365 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care se va admite excepția tardivității invocată de intimați, noile motive invocate peste termen neputând forma obiectul analizei Curții.
În ce privește acțiunea în anulare, analizând actele dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr.145/19.04.1999, intimații și au cumpărat un pachet de acțiuni (4.522.197), reprezentând 70% din valoarea capitalului social al SC SA Oțelul, pentru prețul de 517.020 USD.
Pentru nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de către intimații cumpărători, AVAS a sesizat instanța arbitrală, în virtutea clauzei compromisorii inserate în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, cu solicitarea de rezoluțiune a contractului, restituirea acțiunilor vândute, plata dividendelor pentru anul 1998, recunoașterea dreptului de a reține prețul plătit de 517.020 USD, obligarea intimaților la despăgubiri de 14.000.000 USD pentru management defectuos al SC SA.
În schimb, intimații au formulat cerere reconvențională, solicitând, la rândul lor, rezoluțiunea contractului din cauza încălcării fundamentale a acestuia de către AVAS, cu obligarea la restituirea prețului de achiziție a acțiunilor plus dobânda legală și despăgubirea pentru prejudiciile suferite.
În ce privește motivul invocat în cadrul acțiunii în anulare privind caducitatea arbitrajului, acesta urmează să fie înlăturat, constatându-se că nu s-a făcut notificarea celeilalte părți și a tribunalului arbitral până la primul termen de înfățișare, conform art.3533alin.6 Cod procedură civilă.
În plus, astfel cum rezultă din procesul-verbal al audierii din data de 23.06.2003, în cadrul procedurilor preliminare s-a stabilit că ambele părți au renunțat la perioada limită de la înființarea tribunalului arbitral, stabilită în art.76 din Regulile de Arbitraj, în vederea soluționării disputei.
Art.358 Cod procedură civilă stabilește că în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților, sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, principii care în speță au fost încălcate.
Principiul egalității de tratament semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii arbitrale, fără avantajarea unei părți, în detrimentul celeilalte.
Una din principalele garanții ale unei proceduri judiciare, principiul contradictorialității, presupune posibilitățile egale ale părților participante la judecarea cauzei pentru susținerea propriilor poziții procesuale. În acest sens, instanța arbitrală trebuia să-și fundamenteze hotărârea doar pe probele la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură.
Tribunalul arbitral a ajuns la concluzia rezoluțiunii contractului din cauza neîndeplinirii fundamentale a obligațiilor de către AVAS, intimații suferind daune (inclusiv beneficiul nerealizat) ca o consecință a neîndeplinirii obligațiilor de către AVAS, fiind deci îndreptățiți la despăgubiri, concluzia instanței arbitrale întemeindu-se pe probele administrate în dosar respectiv acte, dar și "rapoartele experților și depozițiile de martor".
Deși, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 20.03.2006, părțile au solicitat instanței arbitrale efectuarea unei expertize de specialitate, o astfel de probă nu a fost supusă dezbaterii părților, cu toate că ar fi impus-o complexitatea cauzei.
Deși nu a fost deci, încuviințată de către instanța arbitrală administrarea unei asemenea dovezi, în analiza materialului probator, se fac ample referiri la "rapoarte ale experților", ca de pildă raportul de expertiză realizat de & ale cărei concluzii sunt calificate de instanța arbitrală ca fiind "corecte", reținându-se, de altfel, în mod total eronat că AVAS și-ar fi însușit concluziile acestuia, "prin lipsa unor critici".
Se mai fac referiri la " Planul" emis de și la "Planul de Reorganizare Judiciară a societății SA" realizat de o societate de consultanță SA.
În realitate, toate acestea nu sunt rapoarte de expertiză, ci documente extrajudiciare care nici nu au fost supuse discuțiilor contradictorii ale părților, aducându-se o gravă atingere principiului dreptului la apărare.
Necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, pentru a se fundamenta un punct de vedere pertinent asupra stabilirii legăturii de cauzalitate între blocarea conturilor societății privatizate și neîndeplinirea obligației AVAS privind exceptarea sau reeșalonarea datoriilor societății (astfel cum susțin intimații, punct de vedere îmbrățișat de instanța arbitrală) sau a neîndeplinirii condițiilor de către intimați pentru acordarea unor asemenea facilități fiscale, ori a unei administrări greșite (punct de vedere al AVAS), precum și necesitatea unei expertize vizând stabilirea despăgubirilor solicitate de intimați, sunt aspecte relevate, de altfel, și în opinia separată a arbitrului, formulată în cauză.
Soluția instanței arbitrale se întemeiază însă și pe declarațiile testimoniale (de pildă, sub aspectul beneficiului nerealizat, în completarea concluziilor raportului extrajudiciar &, se face referire la declarația martorului - expert în cadrul aceleiași societăți & ), deși în înregistrarea acestor declarații, chestiune consemnată în ordinul procedural nr.6/18.05.2006, au intervenit grave defecțiuni tehnice, soldate cu ștergerea/împiedicarea înregistrării casetelor video, depozițiile martorilor fiind reproduse în procese-verbale semnate ulterior de aceștia, chestiune de natură să pună la îndoială autenticitatea și veridicitatea probei testimoniale administrată în aceste condiții.
Instanța arbitrală a admis solicitările intimaților privind pierderile suferite, în absența unei expertize contabile, doar în baza documentelor depuse de aceștia, nefăcând însă nici o analiză a acestora asupra conținutului, naturii juridice, absolut necesară cu atât mai mult cu cât nu s-a apelat la un expert, limitându-se doar la o trimitere formală și lacunară la aceste înscrisuri.
Se reține în schimb natura plăților efectuate de intimați ca fiind investiții/contribuții în sensul art.8.10.1 din contract, ca o prezumție, "în absența contestării acestora de către AVAS".
În realitate, AVAS s-a adresat instanței arbitrale tocmai cu solicitarea de rezoluțiune a contractului pentru neîndeplinirea de către intimați a obligației esențiale ce le incumba de a efectua investiția în societatea supusă privatizării.
Instanța arbitrală a fost învestită, pe de o parte cu solicitarea AVAS de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din cauza neîndeplinirii obligației de investiție în societatea privatizată, iar pe de altă parte cu aceeași solicitare de rezoluțiune formulată de intimați pentru alte motive și anume, neacordarea facilităților sub aspectul reeșalonării, anulării datoriilor și penalităților societății privatizate SC SA.
Astfel cum rezultă chiar din considerentele sentinței arbitrale, soluționarea cererii reconvenționale în sensul admiterii pretențiilor formulate de intimați, a dus la respingerea acțiunii principale a AVAS care, în aceste condiții, nici nu a mai fost analizată decât sumar, soluția instanței arbitrale fiind însă întemeiată pe probele administrate cu încălcarea dispozițiilor art.358 Cod procedură civilă.
În consecință, constatând că sunt incidente dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea arbitrală încalcă principiul egalității de tratament, al respectării dreptului la apărare și al contradictorialității care sunt de ordine publică, nemaifiind utilă examinarea celorlalte motive invocate de AVAS și deci nici a susținerilor intimaților în combaterea acestora, Curtea va admite acțiunea în anulare și va anula sentința arbitrală nr.212/30.10.2007 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității completării acțiunii în anulare.
Admite acțiunea în anulare formulată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței arbitrale nr.212/30.10.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.743/2002, în contradictoriu cu intimații și ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la & Asociații în B,-, sector 1.
Anulează sentința arbitrală nr.212/30.10.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Cu recurs o dată cu fondul
Stabilește termen de judecată în fond la 03.06.2009, cu citarea părților.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 20.05.2009
Tehnored. - 25.05.2009
Nr.ex.: 5
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole
