Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 65/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.65/CA/2010 - PI
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamanta- SRLcu sediul în O, nr.15,.16, Județ B, în contradictoriu cu pârâta- SRLcu sediul în B, B, nr.231, Județ B, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta - SRL prin consilier juridic în baza delegației emisă de reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că cererea este legal timbrată cu suma de 880,68 lei achitată prin ordinul de plată nr.72 din 11.02.2010 plus timbru judiciar în valoare de 5,3 lei, precum și faptul că pârâta a depus la dosar în data de 2.02.2010 întâmpinare, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei.
Reprezentantul reclamantei precizează că, în opinia sa, competența de soluționare aparține Curții de Apel Brașov, având în vedere faptul că obiectul pricinii este reziliere - neevaluabil în bani. Conform competenței teritoriale, pricina ar reveni Tribunalului Brașov, dar ținând cont de obiect, acțiune în anulare, competența revine instanței imediat superioare. Capătul principal al cererii este neevaluabil în bani.
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materiale și teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea în anulare, înregistrată la instanță la data de 22.12.2009, reclamanta - SRL O, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL B să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr.23/24.07.2009 pronunțată în dosar nr.35A/2008 al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B - Tribunalul Arbitral De asemenea, a solicitat și suspendarea executării hotărârii arbitrale, până la soluționarea în mod irevocabil a acțiunii în anulare.
În motivarea acțiunii în anulare, reclamanta a arătat că se poate constata că, o dată cu pronunțarea hotărârii arbitrale nr.23/24.07.2009 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie B, instanța arbitrală a dispus admiterea cererii arbitrale formulată de către reclamanta-parată reconvențional " " și, în consecință, obligarea reclamantei la plata în favoarea acesteia a sumei de 24.360,48 lei, cu titlu de debit, și a sumei de 3.899,77 lei, cu titlu de dobânzi legale, precum și respingerea cererii reconvenționale, reținând în principal că, în ceea ce privește creanța în sumă de 24.360,48 lei, " " i-ar reveni obligația de plată, întrucât nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita contravaloarea retururilor de marfă, iar art.969 din civ. prevede că "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", în timp ce obligarea la plata dobânzilor ar urma să-și regăsească temeiul în art.43 din Codul comercial, ceea ce a făcut ca, față de clauzele contactule și caracterul comercial al obligațiilor, să se procedeze la obligarea reclamantei la plata în favoarea acesteia inclusiv a dobânzilor legale în sumă de 3.899,77 lei.
În ceea ce privește cererea reconvențională a " ", instanța arbitrala a apreciat că, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către reclamanta-parată reconvențional a obligațiilor sale contractuale și nici a pretențiilor asupra sumei de 16.910,19 lei, cu titlu de preț, urmează să fie dispusă respingerea capătului de cerere constând în rezilierea Acordului Comercial dintre părți din culpa exclusivă a reclamantei-parată reconvențional și a capătului de cerere privind plata sumei de 16.910,19 lei, cu titlu de preț, după cum caracterul accesoriu al capătului de cerere referitor la plata dobânzilor face ca soarta acestuia să urmeze regimul juridic al capătului principal de cerere, iar soluția de respingere a cererii reclamantei de instituire a unei popriri asigurătorii ar urma să-și găsească motivele în cuprinsul încheierii din data de 10.07.2009.
Întrucât, prin raportare la prevederile art.364, Ut e), lit.f) și lit. i), din pr.civ. hotărârea arbitrală este susceptibilă de desființare, susține că, o data cu soluționarea acțiunii în anulare, s-ar impune ca instanța de judecată să procedeze la anularea hotărârii arbitrale nr.23 din data de 24.07.2009 a Curții de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie
Astfel, față de motivul de desființare a hotărârii arbitrate decurgând din pronunțarea acesteia după expirarea termenului arbitrajului, arată că, potrivit art.353, indice 3, alin.1, din pr.civ. "dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie sa pronunțe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale".
Ca atare, susține că, în condițiile în care părțile n-au consimțit în scris la prelungirea termenului arbitrajului, iar reclamanta a notificat reclamantei-parată reconvențional și instanței arbitrale că înțelege să invoce caducitatea ca motiv de ineficacitate a arbitrajului, astfel după cum prevede art.33 din Regulamentul privind organizarea arbitrajului comercial d e către Camera de Comerț și Industrie a județului B, s-ar fi impus ca instanța arbitrală să constate că, față de momentul constituirii sale ( respectiv - data de 23.01.2009), termenul de 5 luni urma să expire la data de 22.06.2009, ceea ce înseamnă implicit că, în lipsa unei convenții a părtilor asupra prelungirii arbitrajului, instanța arbitrală avea obligația să se desiste de soluționarea litigiului dedus arbitrajului.
Ținând cont de aspectul potrivit căruia instanța arbitrală a găsit de cuviință ca, prin încheierea din data de 10.07.2009, să se pronunțe implicit asupra prelungirii cu 2 luni a termenului de soluționare a litigiului, apreciază că, în raport de prevederile art.32, alin.5, din Regulament, și art.353, indice 3, alin.4, din pr.civ. instanței arbitrale i-ar fi revenit obligația legală referitoare la indicarea motivelor temeinice de natură să justifice prelungirea cu cel mult două luni a termenului arbitrajului, după cum susține că pronunțarea de către instanța arbitrală asupra prelungirii pentru motive temeinice a termenului de 5 luni pentru efectuarea arbitrajului urma să aibă eventual loc mai înainte de expirarea termenului respectiv.
În ceea ce privește motivul de anulare a hotărârii arbitrale rezultând din incidența în speță a art.364, lit. f ), din pr.civ. învederează instanței de judecată că, prin întâmpinarea dedusă împotriva cererii principale de arbitrare, reclamanta a înțeles să invoce excepția de neexecutare de către reclamanta-parată reconvențional a Acordului comercial încheiat între părți la data de 27.03.2003, ca efect al nerespectării obligațiilor proprii referitoare la plata la termen a contravalorii produselor livrate în favoarea sa și efectuarea unor comenzi pe magazine în valoare minimă de 2.000 lei/kg/paleți, fără ca instanța arbitrală să se pronunțe în vreun fel asupra excepției respective.
De altfel, susține că, trecând peste împrejurarea potrivit căreia instanța arbitrală a încălcat în mod flagrant obligația legală decurgând din comunicarea hotărârii sale în termen de cel mult o lună de la pronunțarea acesteia, hotărârea arbitrală reprezintă în sine o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, în condițiile în care soluționarea litigiului dintre părți constituie în principal o dovadă de interpretare pur subiectivă a rolului activ al Instanței arbitrale și o sfidare vădita a principiului procedural al aflării adevărului.
Prin întâmpinare, pârâta - SRL Bai nvocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea, raportat la prevederile art.356 alin.1 Cod procedură civilă și 1 și 2 Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
Poziția reclamantei este în sensul că, competența de soluționare aparține Curții de Apel Brașov, având în vedere faptul că obiectul pricinii este reziliere - neevaluabil în bani. Conform competenței teritoriale, pricina ar reveni Tribunalului Brașov, dar ținând cont de obiect, acțiune în anulare, competența revine instanței imediat superioare, capătul principal al cererii fiind neevaluabil în bani.
La termenul din 15.02.2010, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea invocată de pârâta - SRL
Examinând excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea invocată de pârâta - SRL B, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.365 alin.1 Cod procedură civilă, "Competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art.342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul". Art.342 Cod procedură civilă se referă la instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.
Având în vedere valoarea totală de 39.706,32 lei acordată prin hotărârea arbitrală și prevederile art.1 și 2 Cod procedură civilă, cu referire la art.365 alin.1 și 342 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea invocată de pârâta - SRL B și va declina competența de soluționare a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale în favoarea Tribunalului Brașov, instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
Referitor la susținerea reclamantei cum că se impune declinarea competenței de soluționare a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale la Curtea de Apel Brașov, pe considerentul că petitul solicitat prin acțiunea reconvențională (rezilierea Acordului comercial încheiat între părți) este neevaluabil în bani, instanța o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere Decizia nr.32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat în sensul că suntevaluabile în banilitigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea,rezilierea unor acte juridiceprivind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
ADMITEexcepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea, invocată de pârâta - SRL
Declină competența de soluționare a acțiunii în anularea Hotărâriiarbitrale nr.23/24.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral B în dosar nr.35/A/2008, formulată de reclamanta- SRLcu sediul în O, nr.15,.16, Județ B, împotriva pârâtei - SRL cu sediul în B, B, nr.231, Județ B, în favoarea Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE: GREFIER:
- - - -
Red.sent. în concept: 16.02.2010
Dact.
4 exemplare/ 18 februarie 2010
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:18 februarie 2010.
- - SRL - O, nr.15,.16, Județ
- - SRL - B, B, nr.231, Județ
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
