Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 69/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 130/2008)
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 69
Ședința publică de la 05 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect acțiunea în anulare și cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale, formulate de petenta pârâtă SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE SERV SA B în contradictoriu cu intimata reclamantă SC EXPERT SRL B, împotriva Sentinței arbitrale nr.280/17.12.2007 ponunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.245/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petenta prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 111 și intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială aflată la fila 110 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că nu a fost depusă la dosar de către intimată hotărârea pronunțată în dosarul nr.2926/30.01.2006 de care face vorbire în cererea sa de la fila 129 din dosar, astfel cum s-a dispus la termenul anterior, după care:
Curtea acordă cuvântul petentei pe cererea de suspendare, care arată că își menține cererea de suspendare.
Intimata, prin avocat, consideră că trebuie achitată o cauțiune de 10% din valoarea la care a fost obligată petenta pârâtă.
Avocatul petentei solicită să se utilizeze cauțiunea depusă în dosarul ce are ca obiect cererea de suspendare formulată în contestația la executare.
Curtea apreciază că este suficientă cauțiunea achitată în dosarul de suspendare provizorie a executării și acordă cuvântul pe celelalte cereri cereri.
Petenta pârâtă, prin avocat, solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea plângerii penale de înșelăciune și a dosarului având ca obiect rezilierea contractului și depune cerere cu înscrisuri în anexă la dosar.
Intimata, prin avocat, precizează că nu sunt dovezi în sensul începerii urmăririi penale, este făcută doar plângerea penală.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecării cauzei ca neîntemeiată în temeiul art.244 pct.2 Cod procedură civilă, având în vedere
că nu rezultă că s-a început urmărirea penală, nefiind suficientă simpla formulare a unei plângeri penale.
Cu privire la art.244 pct.1 Cod procedură civilă, de asemenea, cererea este apreciată neîntemeiată având în vedere că cererea de chemare în judecată, având ca obiect constatarea rezilierii contractului este formulată după pronunțarea hotărârii arbitrale (adică la 31.01.2008), iar judecarea acțiunii în anulare de față trebuie să privească aspecte legate exclusiv de judecata cererii de arbitraj, conform art.364 Cod procedură civilă. Motivele prevăzute de art.364 Cod procedură civilă nu privesc împrejurări ulterioare pronunțării hotărârii, astfel că și din acest punct de vedere, cererea de suspendare a judecății apare ca neîntemeiată, deoarece nu este întemeiată pe existența unei cauze având ca obiect un drept a cărui dezlegare ar avea o înrâurire asupra soluționării acțiunii în anulare de față.
În continuare, acordă cuvântul pe probe.
Petenta pârâtă, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul persoanei juridice cu privire la starea de fapt pentru a dovedi inexistența debitului și expertiză contabilă, pentru stabilirea faptului dacă serviciile prestate de expertul contabil în baza contractului în litigiu reprezintă activități de evaluare a patrimoniului SC SERV SA sau sunt simple activități de audit. Depune la dosar cerere de probatorii, pe care o comunică.
Intimata reclamantă, prin avocat, consideră că petenta nu poate solicita probe noi în condițiile art.366 Cod procedură civilă iar ce se solicită a fi probat cu interogatoriu a fost probat cu acte.
Cu privire la expertiza contabilă, solicită respingerea acesteia considerând că nu este utilă cauzei întrucât expertul nu ar aduce ceva nou în cauză.
Curtea, în temeiul art.366 alin.1 teza finală Cod procedură civilă, respinge cererea de probatoriu solicitată față de împrejurarea că faptele ce se solicită a fi probate privesc fondul cauzei și nu acțiunea în anulare, ca urmare probele solicitate ar fi utile soluționării acțiunii în fond după ce Curtea ar admite acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale.
Cu privire la solicitarea Curții de a se prezenta originalul actului adițional nr.1/484/19.04.2005 depus la dosar (filele 125-126), avocatul petentei susține că nu are originalul deoarece acesta a fost sustras de expertul și depune la dosar dovada că actul a fost înregistrat în registrul de intrări-ieșiri al corespondenței.
Intimata, prin avocat, solicită Curții să înlăture actul depus la dosar dacă petenta nu îl prezintă în original, în condițiile art.139 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe acțiunea în anulare a sentinței arbitrale.
Petenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată și admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea acțiunii în anulare ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că actul adițional nu a fost depus în fața instanței arbitrale.
În replică, avocatul petentei susține că nu a invocat acest înscris în dosarul arbitral întrucât la acea vreme nu era reprezentantul societății.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 17.01.2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a Va Comercială, sub nr-, petenta SC DE INTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV" a formulat în contradictoriu cu pârâta SC EXPERT SRL, acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 280/17.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul nr. 245/2007, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea sentinței arbitrale, reținerea spre judecare a litigiului de către Curtea de Apel, în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești cu privire la fondul cauzei, în baza art. 366 alin. 1 din pr. civ. suspendarea executării sentinței arbitrale.
În motivarea acțiunii arbitrale, petenta arată că hotărârea arbitrală s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, re4spectiv ale art. 1073.civ. fapt care constituie motiv de desființare potrivit art. 364 lit. i) din pr. civ.
În fapt, arată petenta, prin sentința arbitrală, aceasta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 12.592.803, 74 lei. La data de 14.04.2005, între părți s-a încheiat contractul de consultanță nr. 484/14.04.2005, în domeniul managementului financiar, având o durată de 1 an. După 7 luni de la încheierea contractului, prin hotărârea consiliului de administrație nr. 13/18.11.2005, aceasta a reziliat contractul, întrucât s-a considerat că onorariile pe care le-a achitat pârâtei nu erau justificate în raport cu prestațiile sale. Practic pârâta nu făcea altceva, susține petenta decât să preia situațiile financiare și patrimoniale existente la data înființării sale prin nr. 74/2005. Ulterior, petenta a constatat că prin încheierea contractului, pârâta a urmărit să o înșele, prin practici dolosive, cu privire la încheierea acestui contract. Prin cererea arbitrală s-a solicitat plata unor prestații ce se pretinde a fi fost efectuate, precum și a unor despăgubiri datorate rezilierii contractului, însă confirmarea acestora a fost făcută de persoane care nu mai aveau calitatea și nici mandatul necesar angajării răspunderii societății petente. Ulterior, aceste persoane au demisionat și de conivență cu pârâta, au format un grup infracțional având ca scop sustragerea a peste 3 miliarde euro din patrimoniul societății petente.
În al doilea rând, mai arată petenta, hotărârea încalcă dispozițiile imperative ale art. 1073 din civ. deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru care pretinde plata sumelor de bani. Instanța arbitrală a reținut că între părți s-a încheiat un contract sinalagmatic ce dă naștere unor obligații reciproce, însă a respins proba cu expertiză contabilă pentru dovedirea neexecutării obligațiilor asumate de către pârâtă, în cadrul excepției de neexecutare invocată în apărare. Deoarece obligațiile asumate de pârâtă erau de natură contabilă, ar fi fost necesară administrarea unei astfel de probe, nefiind suficientă pentru aceasta depunerea unor documente de către reclamanta din acțiunea arbitrală.
O parte din aceste documente nici nu au fost comunicate petentei, ceea ce a atras lipsirea sa de posibilitatea de a se apăra.
Conform art. 1073 din civil petenta susține că avea dreptul la îndeplinirea exactă a obligațiilor contractuale din partea debitorului său, iar în condițiile în care acesta nu și-a îndeplinit obligațiile sale, în mod greșit instanța arbitrală a obligat petenta la plata sumelor de bani. Prin refuzul nejustificat de a administra proba cu expertiză contabilă, instanța arbitrală a acționat părtinitor încălcând dispozițiile art. 360 alin. 2 din pr. civ. ÎN mod eronat instanța arbitrală și-a însușit susținerile reclamantului cu privire la îndeplinirea de către acesta a obligației de a stabili și evalua patrimoniul societății petente, deoarece capitalul social al său a fost stabilit prin HG nr. 74/2005, astfel că era inadmisibil ca reclamantul să fie plătit cu -,74 lei, pentru copierea unor date contabile ale societății.
De asemenea, petenta solicită și suspendarea executării sentinței arbitrale până la soluționarea acțiunii în anulare, motivând cererea pe împrejurarea că aceasta este o societate comercială cu capital de stat care garantează siguranța întregului sistem energetic național, prin lucrările de reparații și mentenanță pe care le prestează. În condițiile în care acesta este obiectul de activitate al petentei, iar aceasta are peste 10.000 de angajați la nivelul întregii țări, executarea asupra sumei de -,74 lei ar cea acesteia probleme financiare deosebite, inclusiv falimentul societății, pierderea locurilor de muncă, producerea unor riscuri și vulnerabilități în sistemul energetic național, sector cu o deosebită importanță strategică pentru România.
La data de 19.02.2008 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de pârâta SC EXPERT- SRL, prin care aceasta solicita instanței respingerea cererii de suspendare și a acțiunii în anulare, ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței arbitrale, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acestor solicitări, pârâta arată că reclamanta a fabricat prin fals un așa-zis act adițional la contractul nr. 484/2005, cu scopul de a indice în eroare instanțele de judecată, fapt deja reușit prin obținerea suspendării provizorii a executării.
Pârâta precizează în continuare cronologia raporturilor juridice dintre părți, arătând că întrucât numai o parte din serviciile prestate și certificate au fost achitate către aceasta de reclamantă, s-a născut litigiul comercial ce a fost soluționat de către Curtea de Arbitraj. Întrucât pretinsul act adițional nu a fost niciodată semnat de pârâtă și aceasta nu îl recunoaște, se solicită instanței să nu țină seama de el.
Se mai arată că timp de peste doi ani, cât a durat litigiul, reclamanta niciodată nu a făcut vorbire de acest act adiționat fals și, mai mult, nici măcar în cuprinsul acțiunii în anulare nu precizează nimic despre modificarea contractului ori despre eliminarea clauzei arbitrale prin acest act adițional. Or, dacă acesta ar fi existat cu adevărat, era imposibil să nu amintească despre acesta. Dimpotrivă, reclamanta a recunoscut permanent contractul nr. 484/2005, existența clauzei compromisorii, chiar în fața Curții de Arbitraj, unde și-a desemnat propriul arbitru, societatea fiind și la acea dată sub conducerea aceluiași Director.
Pentru a dovedi că înscrisul este fals, pârâta solicită ca în temeiul art. 139 din pr. civ. să pună instanța în vedere acesteia, să depună originalul înscrisului și originalul registrului în care a fost înregistrat actul. Dacă nu se va prezenta actul, se solicită instanței să nu țină seama de acesta.
Acțiunea în anulare și cererea de suspendare sunt nefondate, susține pârâta, deoarece motivele invocate nu se încadrează în limitele art. 364 din pr.civ. Astfel, deși petenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 364 lit. g) și i), nu arătat în ce constă încălcarea efectivă a textelor de lege indicate. Cu referire la art. 364 lit. g), se poate constata ușor că hotărârea cuprinde atât dispozitivul cât și motivele pe larg și detaliat expuse, hotărârea indică în mod clar data și locul pronunțării, fiind semnată de toți cei trei arbitri, inclusiv de arbitrul desemnat de petentă.
Referitor la art. 364 lit. i), din orice unghi s-ar privi sentința atacată, nu de poate găsi nimic care să indice că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. În acest sens, în mod neadevărat susține petenta că rezilierea contractului s-ar fi produs ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă, în hotărârea Consiliului de Administrație nefăcându-se vorbire de vreo împrejurare imputată acesteia. De asemenea, din probele administrate a rezultat că până la momentul pretinderii plății de către pârâtă, reclamanta nu a refuzat nici o lucrare efectuată de pârâtă, a confirmat realitatea și necesitatea serviciilor sale, iar plata parțială a acestora timp de mai bine de 7 luni dovedește că raporturile dintre părți au funcționat, iar reclamanta a beneficiat de serviciile pârâtei.
Dovada efectuării prestațiilor s-a făcut cu lucrarea în sine, nefiind necesară întocmirea unui raport suplimentar de către pârâtă, mai ales că au existat aprobări exprese ale reclamantei pentru plata deconturilor referitoare la cheltuielile de deplasare întocmite de pârâtă pentru efectuarea de lucrări la filialele din T, B, B, P și
De asemenea, apare neadevărată susținerea reclamantei în sensul că suma pretinsă prin cererea arbitrală cu titlu de despăgubire pentru rezilierea contractului ar fi nedatorată, de vreme ce părțile au convenit expres că rezilierea unilaterală a contractului este posibilă numai în condițiile în care pârâta achită către reclamantă valoarea rămasă de executat conform art. 4.1. din contract.
Cu privire la afirmația reclamantei în sensul că inventarierea și evaluarea patrimoniului pentru preluarea activului și pasivului la înființarea firmei, prin divizarea SC nu erau necesare, aceasta este contrară realității, deoarece petenta a primit lucrările astfel efectuate și a confirmat și certificat necesitatea și realitatea lor prin raportul nr. 2 înregistrat sub nr. 9900-10.551/02.06.2005. Lipsa unui refuz din partea sa atestă netemeinicia acestei apărări. Faptul că, după ce a recunoscut necesitatea și realitatea lucrării, reclamanta s-a răzgândit și inventează tot felul de acuze la adresa pârâtei și falsifică acte pentru a evita plata unor servicii de care a beneficiat, nu poate constitui un temei al anulării sentinței arbitrale.
În ce privește susținerea în sensul că instanța arbitrală a refuzat nejustificat să administreze proba cu expertiză contabilă, pârâta arată că nu s-a solicitat această probă de către petentă în fața instanței arbitrale, nici prin întâmpinare nici prin memoriu separat și nici nu a dovedit că această probă ar fi utilă cauzei. Cererea sa a fost făcută oral, contrar art. 542din Regulamentul Curții pentru a împiedica judecarea fondului cauzei.
Toate documentele dosarului au fost comunicate de două ori către petentă, astfel încât și această susținere se solicită să fie înlăturată.
În fine, pârâta menționează că nu este vorba nicidecum de o încălcare a art. 1073 din civil, deoarece, în calitate de creditoare, reclamanta a pretins petentei (pârâtă în dosarul arbitral) plata serviciilor prestate, textul fiind unul favorabil chiar pârâtei, iar nu SC SERV, care avea calitatea de debitoare în raportul juridic dedus judecății.
La dosar s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 25.02.2008, petenta a depus la dosar o cerere precizatoare la acțiunea în anulare în sensul că a invocat și dispozițiile art. 364 lit. a) și b) din pr. civ. susținând că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, întrucât prin actul adițional nr. 1 la contractul de consultanță nr. 484/2005, părțile au prevăzut competența de soluționare a litigiilor dintre ele, în favoarea instanțelor judecătorești. Pe de altă parte, arată petenta, convenția arbitrală era nulă, inoperantă deoarece la data soluționării cererii, contractul de consultanță fusese desființat prin reziliere.
De asemenea, petenta susține că hotărârea este nulă și sub aspectul calității procesuale active a reclamantei, deoarece expertul contabil nu mai putea desfășura activități de audit financiar din data de 12.10.2006, fiind pronunțată în acest sens hotărârea nr. 2/2006 de, Comisia de Disciplină prin care acestuia i se interzice dreptul de exercitare a profesiei de expert. Reînființarea societății sub o altă denumire nu poate justifica calitatea sa în cauză.
Petenta mai arată în această precizare, că hotărârea este lovită de nulitate și pentru faptul că nu a fost administrat probatoriul util și necesar cauzei, respectiv expertiza contabilă care să aibă ca obiectiv stabilirea naturii serviciilor prestate de către reclamant și precizarea dacă activitatea sa a fost sau nu de evaluare a patrimoniului sau un simplu aviz de audit.
În fine, în aceeași precizare, petenta arată că Tribunalul Arbitral a pronunțat hotărârea peste termenul de 5 luni de la data constituirii sale, prevăzut de art. 353 alin. 3 din pr. civ. (cererea fiind înregistrată la data de 16.07.2007, iar hotărârea fiind pronunțată la 17.12.2007 ).
Analizând sentința arbitrală, prin prisma motivelor invocate în acțiunea în anulare și a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. 364 lit. g) și i) din pr. civ. Curtea apreciază că atât cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale cât și acțiunea în anulare sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În ce priveștecererea de suspendare a executării sentinței arbitrale,Curtea constată că motivele invocate de petentă în susținerea cererii sunt unele cu caracter general și nu se referă la crearea unui prejudiciu iminent care nu ar mai putea fi reparat dacă s-ar executa hotărârea, iar ulterior, aceasta ar fi desființată.
Susținerea petentei cu privire la calitatea sa de societate cu capital de stat nu poate avută în vedere, deoarece aceasta, de sine stătătoare, nu atrage un tratament preferențial și privilegiat în procesele civile, de vreme ce statul este egal cu alte părți din procesul civil ( fie acestea persoane fizice sau juridice de drept public sau privat), susținerea acesteia fiind una discriminatorie, contrară dispozițiilor art. 16 din Constituția României.
Referitor la susținerea în sensul că prin executarea hotărârii s-ar perturba însăși siguranța națională, nici aceasta nu poate fi primită, deoarece obligațiile petentei cuprinse într-o hotărâre arbitrală cu caracter executoriu conform art. 363 alin. 3 din pr. civ., derivând dintr-un contract ce are putere de lege între părți conform art. 969 din civil, nu s-a dovedit că produc efecte asupra siguranței naționale, mai ales că petenta nu a dovedit în ce mod s-ar putea produce concret această pagubă.
De aceea, Curtea a apreciat că, față de dispozițiile art. 365 alin. 3 și art. 403 alin. 3 și 4 din pr. civ. cererea de suspendare a executării este neîntemeiată.
II. În ce privește acțiunea în anulare propriu-zisă, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată deoarece, pe de o parte petenta nu a invocat în mod concret în motivele sale, nici faptul că hotărârea nu ar cuprinde dispozitivul și motivele, data și locul pronunțării sau că nu este semnată de arbitri (pentru a fi incident motivul prevăzut de art. 364 pct. g) din pr. civ.) și nici încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a unor dispoziții imperative ale legii.
În primul rând, reținem că simpla inserare a art. 364 lit. g) din pr. civ. în cuprinsul acțiunii în anulare, la motivele de drept ale acesteia ( a se vedea fila 6 din dosar), fără explicații în fapt cu privire la aplicabilitatea acestui motiv de anulare a sentinței arbitrale, în sensul de a se arăta care dintre omisiunile pretinse ar exista în cauză, nu este de natură conduce la concluzia că petenta ar fi motivat corespunzător această simplă mențiune.
Pe de altă parte, însă, Curtea, analizând forma și conținutul sentinței arbitrale, constată că aceasta cuprinde atât dispozitivul, cât și motivele ce au condus la soluția pronunțată, iar pe aceasta este menționată atât data și locul pronunțări, dar sunt aplicate și semnăturile arbitrilor, ceea ce face ca motivul astfel invocat să fie apreciat ca vădit netemeinic.
Referitor la al doilea motiv de anulare, prevăzut de art. 364 lit. i) din pr. civ. Curtea constată că acesta a fost detaliat pe tot cuprinsul acțiunii în anulare, însă toate susținerile sale privesc nemulțumiri față de soluția pronunțată și față de modul cum instanța arbitrală a interpretat probele administrate în cauză, pe aspectul executării/neexecutării obligațiilor contractuale rezultate din contractul de consultanță în domeniul managementului financiar nr. 484/14.04.2005, dintre părți.
Plecând de la această premisă, Curtea reține că dispozițiile art. 1073 din civil nu pot fi considerate dispoziții cu caracter imperativ, ci dispozitiv.
Normele cu caracter imperativ impun părților o acțiune ori le obligă la o abstențiune și, sub sancțiune, nu îngăduie să nu se aplice sa să se deroge de la ele.
Normele dispozitive, suplinind sau interpretând voința neexprimată ori insuficient exprimată a părților în actele lor sau protejând interesele uneia dintre părți, îngăduie chiar prin conținutul lor ca părțile să-și exercite dreptul de dispoziție, derogând de la dispozițiile pe care le cuprind.
Or, din conținutul art. 1073 din civil, care reglementează: " Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare." nu rezultă nicidecum caracterul imperativ al normei, acesta fiind de fapt un text ce reglementează efectele obligațiilor civile ale părților ( Capitolul VII- Despre efectele obligațiilor) fără a impune o anumită conduită părților sau arbitrilor investiți cu soluționarea cererii de arbitrare.
Invocarea art. 1073 din civil, sub pretextul că acesta ar avea un caracter imperativ și că instanța arbitrală l-a încălcat la pronunțarea hotărârii, este forțată și neîntemeiată, nemulțumirea petentei privind, în realitate, însăși judecata fondului pretențiilor deduse judecății și a excepției de neexecutare a contractului invocată în apărare de aceasta.
Cum problema neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de către reclamanta din cererea arbitrală, constituie o problemă de fond, Curtea constată că analiza în concret a tuturor susținerilor legate de aceasta nu s-ar putea face decât în condițiile art. 366 alin. 1 teza a doua din pr. civ. adică după admiterea acțiunii în anulare în cazurile exprese prevăzute de art. 364 din pr. civ.), anularea sentinței arbitrale și fixarea unui termen de judecată pentru rejudecarea cererii arbitrale, în fond.
Or, negăsind întemeiat nici unul din motivele de anulare invocate de petentă ( art. 364 lit. g) și art. 364 lit. i) din pr. civ.), Curtea nu va face o analiză a fondului acestor nemulțumiri, deoarece aceasta excede limitelor fixate de art. 364 și art. 366 din pr. civ.
Pentru aceasta, amintim caracterul special al acțiunii în anulare, respectiv mixt, atât legal cât și convențional, dat de reglementarea acestei proceduri atât în lege cât și în clauza compromisorie a părților și considerăm că acesta exclude caracterul devolutiv al acțiunii în anulare, prin aceasta părțile neputând obține o nouă judecată a fondului. Subliniem că rejudecarea fondului cererii arbitrale s-ar putea efectua numai în condițiile în care acțiunea în anulare ar fi apreciată ca întemeiată, aceasta s-ar admite și instanța ar dispune în prealabil, anularea sentinței arbitrale.
În lipsa acestei etape procesuale, prealabile celei de rejudecare a fondului, petenta nu poate pretinde Curții să judece din nou chestiunile de fond dintre părți, în cadrul acțiunii în anulare.
Singurul text de lege invocat de petentă ca fiind încălcat de Curtea de Arbitral, fiind art. 1073 din civil, iar acesta nu a fost încălcat în nici un mod de instanța arbitrală ( dimpotrivă prin aplicarea sa literală, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei și a admis-o), Curtea concluzionează asupra netemeiniciei acestui motiv de anulare.
Nici bunele moravuri și nici ordinea publică nu au fost încălcate prin pronunțarea în acest fel a sentinței arbitrale, instanța nefăcând altceva decât să dea eficiență convenției părților cuprinsă în contractul dintre ele, prin aceea că a obligat pârâta la îndeplinirea obligațiilor asumate, cu putere de lege, conform art. 969 din civil, prin contractul de consultanță nr. 484/14.04.2005.
De altfel, interpretarea într-un anumit mod a raporturilor juridice deduse judecății, care o nemulțumește pe petentă, nu poate prin ea însăși să atragă anularea sentinței arbitrale, în lipsa încălcării unei dispoziții exprese cu caracter imperativ sau de ordine publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 364 pct. i) din pr. civ.
Referitor la cererea precizatoare a acțiunii în anulare, depusă la data de 25.02.2008, prin care, în realitate, petenta invocă noi motive de anulare și nu precizează acțiunea în anulare inițială, Curtea reține următoarele:
În primul rând, cu privire la forța probantă a înscrisului depus în copie la dosar, intitulat act adițional la contractul de consultanță în domeniul managementului financiar nr. 1 /484/19.04.2005 ( filele 125-126 din dosar), Curtea apreciază că față de împrejurarea că, în condițiile contestării existenței acestuia și ale solicitării de către instanță de a se depune originalul acestui înscris, față de care petenta a arătat că nu se află în posesia originalului, în temeiul art. 139 alin. 1 și 2 din pr. civ. nu poate ține seama de această copie, astfel încât nu poate acorda vreo forță probatorie acestuia.
Dispozițiile art. 139 alin. 1 din pr. civ. stabilesc că:" Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu ține seama de înscris. " În acest sens și față de cele susținute de pârâtă prin întâmpinare în sensul fabricării acestui înscris și falsificării sale ( fără ca pârâta să se înscrie în fals cu privire la acesta), la termenul de judecată din 25.02 ( fila 127) Curtea a pus în vedere petentei să prezinte originalul acestui înscris conform art. 139 din pr. civ. La termenul de judecată acordat printre altele și pentru acest motiv, din 05.05.2008, petenta a arătat că nu se ală în posesia originalului, astfel încât Curtea face aplicarea art. 139 alin. 1 din pr. civ.în sensul că nu va ține seama de acesta.
Prin urmare, convenția arbitrală cuprinsă în art. 8 pct. 8.2 din contractul de consultanță nr. 484/14.04.2005 ( fila 38 ) nu a fost modificată, deoarece actul adițional pretins modificator nu a fost dovedit în condițiile reținute mai sus. Ca atare, nici motivul de anulare prevăzut de art. 364 pct. a) din pr. civ. nu poate fi reținut, adică inexistența convenției arbitrale ( a clauzei compromisorii).
Pe de altă parte, Curtea mai reține și împrejurarea că nu există nici o explicație logică și de bună-credință pentru care să se justifice împrejurarea că petenta nu a invocat niciodată în perioada 16.07.2007 ( data înregistrării cererii de arbitrare) -25.02.2008 ( data depunerii cererii precizatoare la acțiunea în anulare în fața Curții de Apel), existența acestui act adițional, a cărui dovadă nu a fost făcută în condițiile art. 1169 din civil, art. 139 din pr. civ. și art. 129 alin. 1 din pr. civ cu referire la art. 723 din pr. civ.
Invocarea cu rea-credință a acestuia după pronunțarea hotărârii arbitrale și mai mult, ulterior formulării acțiunii în anulare nu poate fi considerată decât ca o manifestare abuzivă a drepturilor procedurale, contrară art. 723 din pr. civ., care coroborată cu dispozițiile art. 139 din pr. civ. și ale art. 364 din pr. civ. atrage ca și sancțiune și lipsirea de efecte a actului de procedură exercitat abuziv.
Motivul privind convenția nulă sau inoperantă prevăzut de art. 364 lit. b) din pr. civ. este de asemenea nefondat, deoarece litigiul arbitral de față, fiind izvorât din contractul de consultanță nr. 484/2005, ce cuprinde în art. 8 pct. 8.2, clauza compromisorie, independent de o reziliere convențională ce ar fi operat sau nu, are natura unui litigiu izvorât din acest contract.
Faptul că rezilierea acestui contract ar fi operat sau nu, unilateral, convențional sau judiciar ( dată fiind în prezent acțiunea în justiție cu privire la aceasta invocată în susținerea cererii de suspendare a judecății) nu atrage considerarea clauzei din art. 8 pct. 8.2 din contract ca fiind nulă sau inoperantă, ci dimpotrivă atrage aplicabilitatea pe deplin a acesteia.
Este așa, deoarece pretențiile privind plata contravalorii prestațiilor executate de reclamanta din cererea de arbitrare sunt izvorâte în mod indiscutabil din contract [ art. 6 pct. 6.2, lit. a)- fila 38 ], iar cele privind plata despăgubirilor datorate rezilierii unilaterale, în aceeași măsură sunt izvorâte din contract [ art. 10 lit. f)-fila 39]. Prin urmare, nu poate fi primită susținerea petentei în sensul că prin rezilierea unilaterală a contractului, clauza compromisorie a devenit inoperantă deoarece ar însemna că tocmai în condițiile în care se ajunge la momentul litigios convenit prin contract și care produce anumite efecte, clauza să devină inoperantă, ceea ce ar fi contrar tocmai scopului pentru care clauza este prevăzută. Altfel spus, dacă am fi de acord cu susținerea petentei din cererea precizatoare ar însemna să acceptăm că în caz de litigiu datorat rezilierii contractului, clauza prevăzută tocmai pentru cazul acesta, să devină inoperantă.
Cum convențiile trebuie interpretate conform art. 978 din civil în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce nici unul conform principiului de drept recunoscut și sub forma adagiuluiactus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, rezultă că și clauza compromisorie trebuie aplicată în sensul aplicării sale în caz de reziliere a contractului și de neînțelegere între părți, nicidecum în sensul considerării sale ca inoperantă.
Referitor la motivele de nulitate ale sentinței arbitrale datorită lipsei calității procesuale active a reclamantei și pentru neadministrarea probatoriului necesar soluționării cauzei, Curtea reamintește că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 364 din pr. civ. petenta nefăcând de altfel această încadrare juridică, astfel că aceste apărări ce puteau fi invocate în fața instanței arbitrale ar putea fi avute n vedere numai la o nouă judecată a fondului, în condițiile art. 366 alin. 1 teza finală din pr. civ.
În fine, față de susținerea că hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului prevăzut de art. 3533din pr. civ. ( motiv de anulare prevăzut de art. 364 pct. e) din pr. civ. Curtea constată că și aceasta este nefondată deoarece Tribunalul arbitral a fost legal constituit la data de 20.11.2007 ( întrucât la termenele de judecată din 23.10.2007 și 15.11.2007 cauza a fost amânată pentru neîntrunirea tribunalului arbitral și lipsă de apărare ). În acest sens, data înregistrării cererii nu are nici o relevanță cu privire la curgerea termenului de 5 luni prevăzut de art. 3533alin. 1 din pr. civ. mai ales că petenta nici nu a notificat celeilalte părți și tribunalului arbitral, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea arbitrajului pentru acest motiv, în condițiile art. 3533alin. 6 din pr. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea conchide că, în cauză, nu este incident nici unul din motivele de anulare a sentinței arbitrale prevăzute de art. 364 din pr. civ. astfel că acțiunea în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale nr. 280/17.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul nr. 245/2007, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea în anulare formulată de petenta SC DE INTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV", cu sediul în B, Șoseaua cel M nr. 1, sector 1, în contradictoriu cu pârâta SC EXPERT SRL, cu sediul în B, nr. 102-110, bloc 2, scara 3, etaj 3,. 74, sector 1 împotriva sentinței arbitrale nr. 280/17.12.2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în Dosarul nr. 245/2007, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 05.05.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED/DACT/RE/4 EX.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu
