Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 7/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Sentința comercială nr. 7/04.09.2009
Ședința publică de la 4 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunilor în anulare formulate de reclamanta-pârâtă SA, cu sediul in G, șoseaua, nr.1, și pârâta - și SRL, cu sediul in G, str. -. -, nr.16, -.6,.21, împotriva hotărârii nr. 57 din 13.02.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G în dosarul nr. 57/2008.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 august 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 4.09.2009.
CURTEA
Asupra acțiunilor în anulare hotărâre arbitrală de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 57/17.06.2008 la Curtea de Arbitraj Comercial, reclamanta C și SRL, cu sediul în G, str. -. -, nr. 16, -. 21, chemat în judecată pe pârâta - SA G, cu sediul în G, soseaua, nr.1, pentru ca prin hotărârea arbitrală să fie obligată pârâta la executarea în continuare a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 130/255/18.05.2007.
În fapt, reclamanta a susținut că prin contractul de închiriere nr. 130/255/18.05.2007, pârâta G s-a obligat să-i asigure folosința activului Priza - zona nord, compus din teren în suprafață de 7.630. și construcțiile cu utilitățile aflate pe acesta, astfel cum sunt specificate în procesul-verbal de predare-primire anexă la contract.
Contractul a fost semnat din partea reclamantei de.
Conform art. 3 din contract, termenul închirierii a fost stabilit la 5 ani, iar prețul chiriei, prevăzut în art. 6 din același contract, a fost fixat la 500 lei/luna, plătibil în avans pe 2 luni, în 10 zile de la data facturării.
La contractul de închiriere, părțile au întocmit actul adițional nr.1, având ca obiect completarea capitolului II, vizând închirierea și a mijlocului fix "Stație de epurare 30 cu filtru de nisip, având număr de inventar -", iar valoarea chiriei pentru acest mijloc fix a fost stabilită la 76 lei/lună, exclusiv TVA. Actul adițional a fost înregistrat sub nr. 130/301/15.06.2007 și a fost semnat din partea reclamantei de.
Ulterior, la data de 26.06.2008, la același contract de închiriere, s-a întocmit actul adițional nr. 2, prin care părțile, de comun acord, au hotărât ca să înceteze valabilitatea acestuia, începând cu data de 27.06.2008, Acest ultim act adițional a fost semnat din partea reclamantei de.
Pe parcursul derulării soluționării cererii, reclamanta a mai formulat și alte solicitări referitoare la executarea contractului de închiriere, cum ar fi anularea actului adițional nr.2 dar și al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 500.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de renovare și modernizare asupra activului Priza - zona Nord, majorată după efectuarea expertizei tehnice de evaluare în sumă de 873.368 lei.
Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură G, prin hotărârea arbitrală nr.57/2008, a admis capătul de cerere formulat de reclamanta și privind executarea contractului de închiriere.
A obligat pe pârâta G la executarea în continuare obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 130/255/18.05.2007.
A respins ca fiind prematur introdus capătul de cerere privind despăgubirile civile.
A admis cererea de majorare a onorariului de la 1500 la 3000 lei, cerere formulată de expertul și a obligat pe reclamantă să plătească către expert suma de 1500 lei.
A obligat pârâta către reclamantă la suma de 3422,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reținut, în esență, următoarele:
Conform art. 10 din contractul de închiriere, în cazul în care locatarul nu efectuează plata chiriei în termenul stabilit ( 10 zile de la data facturării - art.8), sau refuză nejustificat plata chiriei va fi obligat să achite locatorului penalități de 0,05 % pe fiecare zi de întârziere la plata, calculate de la data scadentei până la achitarea integrală a acesteia, precum și daune în completare până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În art. 11, aceleași părți au stabilit ca în condițiile în care locatarul nu achită chiria la termenul stabilit, și această întârziere depășește 30 de zile de la data scadenței, locatorul are posibilitatea să considere contractul reziliat de plin drept, fără notificare prealabilă și fără intervenția instanțelor judecătorești, să reintre în posesia spațiului și să solicite evacuarea locatarului.
Dispozițiile art. 11 din contract au fost considerate contradictoriiși s-a apreciat că există îndoieli cu privire la intenția părților contractante.
Astfel, în prima parte a articolului citat, pentru ipoteza unei întârzieri la plata chiriei care depășește 30 de zile de la scadență, se prevede ca locatorul are dreptul să considere contractul reziliat, ceea ce implică o apreciere subiectivă din partea acestuia, mai precis de o decizie cu privire la faptul dacă contractul este sau nu reziliat. În continuarea textului art. 11 s-a prevăzut rezilierea de plin drept fără notificare prealabilă și fără intervenția instanțelor judecătorești.
În prima ipoteză, potrivit contractului se acordă locatorului dreptul de a aprecia dacă se impune rezilierea, iar în a doua ipoteză rezilierea operează de drept.
În condițiile expuse există o reglementare confuză și îndoielnică și ca atare se impune a fi urmate regulile prevăzute de art. 977, 982 și 983 cod civil.
Potrivit art. 977 cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literal al termenilor, iar conform art. 983 cod civil, când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă, deci a reclamantului.
În sfârșit, potrivit art. 982 cod civil, toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.
Având în vedere dispozițiile legale citate, conținutul art. 10 și 11 din contract, precum și faptul că pârâta a facturat din proprie inițiativă chiria până în luna august 2008 s-a dovedit că voința reală a părților a fost de a nu stabili prin contract rezilierea de drept, pentru simpla întârziere cu mai mult de 30 de zile, ci faptul de a lăsa la latitudinea locatorului soluția de a cere rezilierea contractului de închiriere, această modalitate nu poate fi însă soluționată decât de instanța judecătorească, ca urmare a introducerii unei acțiuni.
Tot în favoarea existenței unei clauze de reziliere la cererea uneia din părți poate fi socotit și faptul că pârâta a emis lună de lună facturi, inclusiv pe lunile iulie și august 2008, ceea ce înseamnă că pârâta n-a considerat reziliat de drept contractul.
Mai mult chiar, cu ordinul de plată din 25.03.2008, reclamanta a plătit pârâtei suma de 4,677,42 lei, cu titlu de chirie, deci cu mult anterior datei de 9.06.2008 când a fost trimisă notificarea 102/658, prin care i se aducea la cunoștință rezilierea de drept a contractului, începând cu data de 9.06.2008.
În aceste condiții, notificarea de reziliere nu produce nici un efect cu privire la executarea contractului de închiriere.
Având în vedere împrejurările expuse, Curtea de Arbitraj a considerat acțiunea formulată de reclamantă, prin care a solicitat obligarea pârâtei la respectarea contractului de închiriere nr. 130/255/18.05.2007, ca fiind întemeiată.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în sumă de 873.368 lei, în raport de soluția de admitere care s-a impus la primul capăt de cerere, aceasta a fost respinsă ca prematură pentru următoarele considerente:
Suma de 873.368 lei stabilită prin raportul de expertiză ar reprezenta contravaloarea cheltuielilor făcute de reclamanta pentru renovarea și modernizarea activului Priza - zona Nord.
După încheierea contractului de închiriere reclamanta, în calitate de chiriaș, a solicitat pârâtei, în calitate de proprietar, încuviințarea de a aduce modernizări activului, pentru a corespunde necesităților scopului pentru care a fost închiriat.
Cu adresa nr. 102/090/22.05.2007, pârâta a comunicat reclamantei că este de acord ca locatarul să facă lucrări de renovare și modernizare.
Cum între părți a existat această înțelegere făcută în baza contractului de închiriere și cum acesta din urmă a fost menținut prin hotărârea arbitrajului s-a considerat că introducerea cererii de despăgubire este prematură.
Dreptul de a solicita despăgubiri se naște pentru reclamant în momentul în care va pierde calitatea de chiriaș, întrucât abia atunci se va putea stabili exact cuantumul prejudiciului suferit de către reclamanta, ca urmare a amenajărilor. Reclamanta continua să folosească imobilul cu modernizările pe care le-a făcut și nu are posibilitatea să solicite returnarea cheltuielilor făcute.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat acțiune în anulare reclamanta și G, înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat acțiune în anulare și pârâta G, înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Reclamanta și a criticat hotărârea arbitrală pentru următoarele motive:
Tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (art.364 lit.f Cod procedură civilă).
Astfel inițial reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la executarea în continuare a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 130/255/18.05.2007 și a actului adițional la acesta.
În cursul soluționării litigiului, asociatul reclamantei, a procedat la încheierea actului adițional nr. 2 la contract prin care denunțat contractul și a renunțat la contravaloarea îmbunătățirilor.
Ca urmare, reclamanta prin administratorul a solicitat să se constate nulitatea actului adițional nr. 2/26.06.2008 și obligarea pârâtei la plata sumei de - RON, pentru situația în care cererea principală ar fi fost respinsă.
Instanța a omis a se pronunța asupra acțiunii privind nulitatea actului adițional nr. 2 la contract, omisiune care deschide calea acțiunii în anulare pentru motivul prev. de art. 364 lit.f, Cod procedură civilă.
A mai susținut reclamanta că, atâta vreme cât arbitrajul nu s-a pronunțat și nu a constatat nulitatea actului adițional, partea din dispozitiv referitoare la obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere rămâne fără eficiență, pârâta putând invoca încetarea convenției prin acordul părților (motiv prev. de art. 364 lit.h Cod procedură civilă).
De asemenea, în condițiile în care actul adițional ar rămâne valid, aprecierea ca prematur introdusă a cererii în despăgubiri echivalează cu o nepronunțare asupra fondului acestei cereri (art.364 lit.f, Cod procedură civilă).
Cum instanța arbitrală a acordat doar cheltuielile de judecată aferente capătului de cerere inițial funcție de soluția pronunțată în cauza de față se impune și acordarea cheltuielilor de judecată aferente celorlalte capete de cerere.
În drept, a invocat disp. art. 366 alin.1 Cod procedură civilă.
Pârâta G, prin cererea formulată a criticat hotărârea arbitrală sub următoarele aspecte:
Completul de arbitraj nu era competent să judece cauza.
Astfel, prin actul adițional nr. 2/2008, părțile au convenit încetarea contractului de închiriere.
Cum contractul de închiriere a fost desființat prin acordul părților, clauza compromisorie inclusă în acest contract nu își mai produce efectele.
De asemenea, litigiul nu putea fi supus arbitrajului și prin prisma disp. art. 340 Cod procedură civilă care îngăduie părților să convină asupra soluționării pe calea arbitrajului a unor litigii cu caracter patrimonial. Or, litigiul referitor la anularea unui contract nu intră în categoria litigiilor patrimoniale.
Pârâta a invocat de asemenea, excepția de neexecutare a contractului arătând că reclamanta nu poate solicita obligarea proprietarului să își execute în continuare obligațiile decurgând din contractul de închiriere atâta vreme cât aceasta nu și-a executat propriile obligații contractuale referitoare la plata chiriei.
O altă critică vizează omisiunea tribunalului arbitral de a se pronunța asupra capătului de cerere referitor la nulitatea actului adițional nr.2/2008, precum și asupra unei cereri de renunțare la judecata cauzei, formulată de reclamantă.
Pe fondul pricinii, pârâta a susținut, în esență, că potrivit art.11 din contractul de închiriere, această convenție a încetat de drept, urmare neplății de către chiriaș a sumei datorate în termen de 30 de zile de la scadență, ci după circa 4 luni.
A susținut totodată, că actul adițional nr. 2/26.06.2008 este perfect valabil, câtă vreme este semnat, din partea societății comerciale reclamante, de către unui din administratorii investiți cu puteri depline în raporturile cu terții.
În fine, a mai susținut că reclamanta a efectuat lucrările de îmbunătățire la imobilul închiriat fără a avea proiecte, anexe, autorizații și că, oricum valoarea acestora a fost supraevaluată de expert.
În drept, a invocat disp. art. disp. art. 364 lit.a, b, d, e,f, h și i Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta și a solicitat respingerea acțiunii în anulare formulate de partea adversă arătând, în esență, următoarele:
Cererea reclamantei s- întemeiat pe contractul de închiriere, ce cuprinde clauza compromisorie, astfel că este lipsită de relevanță împrejurarea că efectele contractului ar fi putut înceta prin încheierea actului adițional, câtă vreme însăși validitatea actului adițional a fost pusă în discuție.
Încetarea contractului de închiriere nu se confundă cu nulitatea convenției, numai în acest ultim caz având loc o desființare retroactivă a efectelor contractului.
Cererea în anularea actului adițional a avut relevanța unei cereri accesorii, fiind incidente disp. art. 17 Cod procedură civilă, conform art. 71 din Regulile procedurii arbitrale, emise de
Cât privește argumentul adus de G în sprijinul necompetenței arbitrajului pentru soluționarea cererii în despăgubiri, s-a susținut lipsa de interes în formularea acestui motiv de anulare, în condițiile respingerii acestei cereri.
Acest argument este și nefondat, câtă vreme această cerere în despăgubiri s-a întemeiat pe o clauză a contractului de închiriere (art.14).
În fine, s-a susținut că cererea în anulare act adițional, contrar susținerilor G are caracter patrimonial și este arbitrabil potrivit art. 2 alin.2 din regulile de procedură arbitrală.
Cât privește nesoluționarea de către instanța arbitrală a capătului de cerere referitor la nulitatea actului adițional și nepronunțarea asupra cererii de renunțare la judecată s-a susținut, în primul rând, că acest motiv de anulare a fost invocat și de reclamantă, singura care justifică un interes.
În al doilea rând, cererea de renunțare la judecată a aparținut celui de al doilea asociat al societății reclamante și nu poate fi considerată că ar aparține societății însăși. Nefiind o renunțare neechivocă, în afară de orice dubiu, instanța arbitrală nu a fost legal învestită și nu avea obligația a se pronunța asupra acesteia.
Celelalte critici formulate de vizează netemeinicia soluției neputând fi cenzurate în contextul prevederilor art. 364 Cod procedură civilă.
Acțiunile în anulare sunt întemeiate și urmează a fi admise, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește criticile formulate de pârâta potrivit cărora tribunalul arbitral a soluționat litigiul în temeiul unei convenții arbitrale inoperante constată că nu sunt întemeiate și, prin urmare nu este incident motivul prev. de art. 364 lit. b Cod procedură civilă.
Astfel, cererea inițial introdusă de reclamanta și a constat în obligarea pârâtei să își execute obligațiile asumate prin contractul nr. 130/255 din 18.05.2007 justificând interesul promovării unei atare cereri prin aceea că proprietarul imobilului închiriat consideră această convenție reziliată deplin drept prin efectul unui pact comisoriu de ultim grad.
Contractul în discuție cuprinde o clauză compromisorie, prin care părțile se obligă să supună spre soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă G orice diferend apărut în executarea contractului sau în legătură cu acesta (art.16).
Este adevărat că, în cursul soluționării litigiului arbitral, s-a încheiat actul adițional nr. 2/2008, prin care părțile au hotărât încetarea contractului de închiriere, prin acord de voință. Însă, în primul rând, printr-o cerere accesorie reclamanta a solicitat constatarea nulității actului adițional. În al doilea rând, încetarea efectelor contractului, prin acordul părților, nu exclude competența instanței arbitrale pentru soluționarea oricăror litigii născute în legătură cu executarea contractului, în perioada în care acesta a fost în vigoare.
Cât privește necompetența instanței arbitrale de soluționarea a celor două cereri accesorii (nulitate act adițional și plata despăgubirilor constând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului închiriat), se cuvine a face următoarele precizări:
Fiind vorba de cereri accesorii, sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală (art. 17 Cod procedură civilă aplicabil în condițiile art. 71 din Regulile procedurii arbitrale).
O acțiune în nulitate act adițional la un contract de închiriere este un litigiu patrimonial, în sensul disp. art.340 Cod procedură civilă. Astfel, contractul de închiriere dă naștere unor drepturi și obligații patrimoniale, cu conținut economic, astfel că orice litigii referitoare la drepturile și obligațiile referitoare izvorâte dintr-un astfel de contract au caracter patrimonial. Prin urmare nu este incident nici motivul prev. de art. 364 lit.a Cod procedură civilă. De altfel, instanța arbitrală nu s-a pronunțat asupra cererii în constatare nulitate act adițional, fiind lipsit de interes a invoca necompetența instanței arbitrale în raport cu o atare cerere.
Cât privește împrejurarea că cererea în despăgubiri nu era susceptibilă de soluționare pe calea arbitrajului, se impune precizarea că o atare cerere se întemeiază în mod direct pe conținutul contractului de închiriere în care este înserată clauza compromisorie (art.14 din convenție).
Instanța constată însă întemeiat motivul de anulare prev. de art.364 lit.f Cod procedură civilă. Astfel instanța arbitrală nu s- pronunțat asupra cererii de renunțare la judecată, depusă de reclamantă la data de 17.11.2008 ( fila 117 dosar fond).
Este adevărat că între cei doi administratori și asociați ai societății comerciale reclamante există litigii, ceea ce nu îndreptățește însă instanța arbitrală să nu se pronunțe asupra cererii de renunțare la judecată, chiar dacă aceasta presupune să analizeze calitatea de reprezentant a semnatarului cererii în raport cu societatea reclamantă, interesul formulării acesteia, limitele mandatului acordat unui administrator social, limite impuse de lege, actul constitutiv al societăți sau adunarea asociaților
Cât privește nesoluționarea de către completul arbitral a cererii în constatare nulitate act adițional, constata ca acest motiv este comun celor doua cereri in anulare, insa, numai reclamanta justifica vătămarea de natura procesuala si interesul in formularea acestui motiv.
Prin urmare, instanța se va pronunța asupra acestuia când va proceda la analiza acțiunii in anulare formulată de reclamantă.
Pârâta a mai formulat și alte critici referitoare la fondul pricinii, însă, deși a invocat formal prevederile art. 364 lit. i, proc. civ. nu a arătat care sunt dispozițiile imperative ale legii pretins încălcate.
De altfel, este inutilă încercarea de a subscrie vreuna din critici motivului de anulare sus arătat, câtă vreme s-a constatat deja întemeiat motivul prev. de art. 364 lit. f, pr. civ.
Referitor la criticile formulate de reclamanta - si SRL prin acțiunea in anulare constată așa cum s-a reținut și în precedent că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea actului adițional nr. 2/26.06.2008 la contractul de închiriere.
Instanța arbitrală a omis să se pronunțe asupra cererii, fiind prin urmare incident motivul de anulare prev. de art. 364 lit. f, pr.civ.
Reclamanta a mai invocat faptul ca nesoluționarea capătului de cerere în despăgubiri pe fond, s-ar subscrie motivului prev. de art. 364 lit. f cod procedura civila. Insă, acest text de lege are in vedere nepronunțarea instanței asupra unui lucru cerut iar nu împrejurarea în care instanța a rezolvat cererea fără a intra in cercetarea fondului (pronunțându-se, în speța, pe excepția prematurității).
Cât privește incidența motivului de nulitatea prev. de art. 364 lit. h, cod procedura civilă, potrivit căruia dispozitivul hotărârii atacate cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire, constata următoarele:
Textul se referă la situația în care instanța ia dispoziții contradictorii, în chiar dispozitivul hotărârii astfel încât acesta nu poate fi pus in executare. Nu poate fi invocat un atare motiv când partea susține împrejurarea că debitoarea obligației înscrise in dispozitiv îi poate opune reclamante un motiv de neexecutare (concret, o convenție de desființare a contractului, prin acordul părților).
De asemenea, textul nu vizează nici contrarietatea dintre considerente și dispozitiv.
Cât privește celelalte critici, referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, acestea vor fi analizate cu prilejul rejudecării fondului.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 366 al. 1 cod procedură civilă, rap. la art. 364 lit. f, cod procedura civilă va admite cele două acțiuni și va anula hotărârea arbitrală.
Apreciază însă, că pentru a hotărî în fond, este nevoie de administrarea de noi probe cu privire la capătul de cerere în constatare nulitatea act adițional astfel că va proceda la judecata fondului după administrarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite acțiunile în anulare formulate de reclamanta - și SRL, cu sediul in G, str. -. -, nr.16, -.6,.21 și pârâta SA G, cu sediul in G, șoseaua, nr.1.
Anulează hotărârea arbitrală nr. 57/13.02.2009 a Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură
Fixează termen pentru judecata fondului la 28.09.2009, termen pentru care e vor cita părțile.
Cu recurs odată cu hotărârea asupra fondului.
Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2009.
Președinte, Grefier,
-
Red.
Tehnored.-2 ex.
25.09.2009
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie
