Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 70/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 70/2010
Ședința publica din data de 22 februarie 2010
Instanța constituita din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după declinare de la Tribunalul Comercial Cluj, acțiunea în contencios administrativ formulată de petenta REGIA AUTONOMĂ A DRUMURILOR JUDEȚENE în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect acțiune în anularea hotărârilor arbitrale.
În data de 17.02.2010, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reprezentantului ales al petentei Regia Autonomă de Drumuri Județene C ( 13-18).
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin acțiunea înregistrată la data de 02 iunie 2009 la Tribunalul Comercial Cluj, reclamanta Regia Autonomă a Drumurilor Județene Cas olicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta SC SRL, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 14/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr. 1/2009 de către Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț si Industrie C ca nelegală și neîntemeiată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că se impune anularea hotărârii amintite anterior întrucât sunt incidente în speță dispozițiile art.364 lit.f, g și i pr.civ. întrucât Tribunalul arbitral C s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut iar hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul si motivele,nu arata data si locul pronunțării, nu este semnată de arbitrii, iar hotărârea încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
În esență, reclamanta arată că Tribunalul arbitral nu s-a pronunțat sinumotivează în nici un fel respingereaapărării sale cu privire la apărarea invocata în întâmpinarea depusa la dosar, precum si la susținerile orale din cadrul ședinței arbitrale cu privire lainadmisibilitateaacțiunii motivat pe faptul că factura cu nr.-/4 dec.2007 in suma de 118.898 lei nu este înregistrată în contabilitatea C, aceasta fiind returnata subantreprenorului SC cu adresa nr. 10302/6.12.2007 cu mentiunea ca beneficiarul lucrarii, a jud. C nu a acceptat situatiile de lucrari depuse de reclamanta in vederea alocarii sumei de plata a facturii.
Susține că a mai aratat ca antreprenorului general C nu i se poate retine CULPA ca și condiție esențială a răspunderii civile contractuale, deoarece si-a îndeplinit obligațiile contractuale cu buna credință si a întreprins demersurile necesare cu beneficiarul lucrării respectiv a jud. C, in vederea decontarii si platii lucrarilor (a inaintat situatiile de lucrari beneficiarului lucrarii pentru a fi platite si a solicitat beneficiarului lucrarii a jud. C decontarea lucrarilor adresele nr. 6388/08.08.2007, 6701/21.08.2007, 6845/29.08.2007 cu mentiunea ca oferta de pret care face parte integranta din contract, fost acceptata si de beneficiarul lucrarii - a jud. C - fiind necesar sa ramana valabil modificata pe durata de realizare a contractului).
In ceea ce priveste apararea invocata pe prevederile art.18.1 din contractul de subantrepriza nr.141/2007 "antreprenorul are obligatia de a efectua plata catre subantreprenor in termen de 5 zile de la incasarea sumelor de la a jud. C în baza facturii emise pe baza atasamentelor si a situatiilor de lucrari acceptate si semnate de dirigintele de santier al beneficiarului, în limita programelor aprobate si a fondurilor alocate de catre investitorul Consiliului Judetan prin."
Se susține, de asemenea, că este total criticabilă intruziunea Tribunalului arbitral în vointa partilor semnatare ale contractului si deturnarea acordului de vointa al partilor catre o alta finalitate întrucât Tribunalul arbitral întelege sa interpreteze aceasta clauza ca o obligatie afectata de o conditie suspensiva motivand ca este ilicita deoarece " creditorul platii la discretia debitorului".
Se arată că in lecturarea clauzei acestui articol rezulta fără echivoc că efectuarea plății nu este la discretia reclamantei ci este conditionata de indeplinirea unor obligatii ale pârâtei, obligatii a caror indeplinire este constatata de beneficiarul lucrarii (tertul a jud. C). Totodata, conditia ca plata sa fie facuta in anumite conditii nu înlatura posibilitatea partilor sa stabileasca ca un anumit element al contractului sa fie determinat în viitor, spre exemplu partile pot stabili ca plata sa fie stabilita de un tert sau în functie de realizarea anumitor conditii. (Conditia ca plata sa fie facuta la un anumit pret nu inlatura posibilitatea partilor sa stabileasca ca un anumit element al contractului sa fie determinat in viitor, spre exemplu partile pot stabili ca pretul de vanzare sa fie stabilitde un tertsau în functie de pretul pe care îl vor avea acele bunuri la bursa de marfuri din ziua perfectarii contractului - a se vedea Com.6 martie 1990 - periodique, 1990 II 21583)
In speta, partile de comun acord au stabilit ca plata sa se efectueze în functie de situatiile de lucrari acceptate de catre beneficiarul (tert) lucrarii respectiv a jud.
Se arată că este de remarcat ca pârâta nu a motivat cererea de chemare in judecata invocand ca art. 18.1 ar contine o conditie suspensiva ilicita, iar pe de alta parte nici nu a solicitat anularea acestei clauze privind
modalitatea de plata, Tribunalul pronuntandu-se asupra acestor aspecte care insa nu au fost cerute de catre nici una din parti.
In aceste conditii considerentele care au stat la baza hotararii arbitrale sunt nefondate pentru ca Tribunalul Arbitral anuleaza o clauza contractuala in sensul ca o lipseste de efecte juridice desi nu a fost anulata, pronuntandu-se astfel asupra unor lucruri care nu s-au cerut si nepronuntandu-se asupra motivelor invocate în aparare de parata C (exceptia inadmisibilitatii actiunii). Nu în ultimul rand, este gresita indicarea art.1 008.civ. ca avand incidenta in speta întrucat,conditia suspensivacontinuta de art. 18.1 din Contractul de subantrepriza nr.141/2007 nu este imposibila, nu este nici contrarie bunelor moravuri si nici prohibita de lege.
Plata facturilor urma sa se faca dupa verificarea situatiilor de lucrari si ale atasamentelor, verificari care le facea inspectorul de santier al beneficiarului al jud. C (conform Contract) ceea ce nu inseamna ca aceasta clauza este imposibila, contrara bunelor moravuri sau prohibita de lege.
Faptul ca, inspectorul de santier al beneficiarului ( al jud. C) nu a acceptat în totalitate situatiile de lucrarii (datorita faptului ca subantreprenorul SRL C nu a respectat sursa de aprovizionare din oferta), ceea ce a condus implicit la neachitarea restului de suma din contract (118.898 lei) nu poate fiimputatantreprenorului general- C si retinut ca oîmbogatire fara justa cauza"deoarece, nu se poate vorbi în speta de marirea patrimoniului C pe seama subantreprenorului SC SRL Pentru a ne afla in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza este necesar ca cel al carui patrimoniu s-a diminuat sa nu fi avut intentia de a face o lucrare celui al carui patrimoniu s-a marit, asadar trebuie ca intre parti sa nu fi existat un temei juridic (Contract).
Se susține că dacă ar fi să ne raportăm la aceasta institutie a dreptului civil, cel care s-a imbogatit fara justa cauza sau si-a marit patrimoniul pe seama altei persoane este beneficiarul lucrarii al jud. C care nu ne-a alocat suma necesara pentru a efectua plata catre subantreprenorul SC SRL C, desi initial a acceptat situatia de lucrari si ulterior a modificat sumele alocate.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii arbitrale susținut de reclamantă este cel care vizează împrejurarea că otărârea arbitrală nu este semnata de către arbitrii.
Tribunalul arbitral încalca legea partilor care in speta este Contractul nr.141/2007 conform art. 969 Cod civil, imixtandu-se în interpretarea clauzelor (lucru necerut de reclamant) aplicand în mod arbitral clauzele contractuale (pe unele le aplica iar pe altele le anuleaza).
de acest aspect contractul are forta obligatorie în raport cu instanța de judecata. Interpretarea contractului este reglementata prin cateva reguli sau prevederi cu caracter supletiv sau de recomandare inscrise în art. 970 alin.2 si art.977 - 985.civ. Una dintre aceste reguli este aceea de a permite judecatorului sa stabileasca vointa reala a partilor contractante. Principala regula este cuprinsa în art. 977.civ. care consacra prioritatea vointei reala a partilor.
Sarcina de a dovedi că voința reala este alta si nu corespunde cu vointa declarata revine partii interesate ( Teoria generala a obligatiilor. Forta obligatorie a contractului în raport cu instanța de judecata. Interpretarea contractului - editia 2000). Din acest punct de vedere consideram ca Tribunalul arbitral a încălcat legea părților (Contractul) interpretând o clauza care din punctul nostru de vedere era si asumata de reclamant (art.18 pct.1 Modalități de plata).
De asemenea, prin faptul ca nu a motivat în nici un fel respingerea apărărilor noastre din întâmpinarea depusa la dosar, apreciază că Tribunalul arbitral i-a încălcat dreptul la apărare constituit prin dispozițiile imperative ale legii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC SRL solicită respingerea acțiunii în anulare și menținerea în întregime a hotărârii arbitrale atacată.
În principal, pe cale de excepție, invocă necompetenta materiala a instanței în solutionarea prezentei cauze, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiata.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că referitor la primul motiv invocat, respectiv cel prevazut la art.364 lit.f pr.civ. din considerentele expuse în sustinerea acestuia, apreciează ca C se afla într-o confuzie totala, neîntelegand notiuni de baza ale dreptului procesual civil. Astfel, aceasta nu realizeaza faptul ca pârâta a avut calitatea de reclamanta si ca in aceasta calitate a investit instanta arbitrala cu solutionarea unei cereri de arbitrare, formulând în acest sens petitele, asupra carora instanta arbitrala s-a și pronuntat de altfel. Prin urmare, instanta arbitrala - ca si cea de drept comun de altfel - este tinuta a se pronunta asupra petitelor cu care a fost investita de catre cel ce a formulat cererea, de catre reclamant, subscrisa în speta, parata neputand formula capete de cerere în calitatea pe care aceasta o avea în cauza, ci eventual pe calea unei cereri reconventionale, ceea ce nu a fost cazul în speta. Or, cum din dispozitivul hotararii arbitrale atacate cu prezenta actiune, rezulta cu evidenta faptul ca instanta arbitrala s-a pronuntat asupra petitelor cu care a fost investita de catre parte, motivul invocat de catre C nu are nici un suport, urmand a fi respins ca atare.
In ceea ce priveste cel de al doilea motiv invocat, respectiv cel prevazut la art.364 lit.g pr.civ. apreciază că si acesta este neintemeiat, hotararea arbitrala fiind semnata de catre arbitrii.
In ceea ce priveste al treilea si ultimul motiv invocat, respectiv cel prevazut la art.364 lit.j pr.civ. apreciază ca hotararea arbitrala în nici un caz nu încalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.
Prin sentința comercială nr.5568 din 16 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Comercial Cluja admis excepția necompetentei materiale a TRIBUNALULUI COMERCIAL CLUJ si in consecință, a declinat competenta în favoarea CURTII DE APEL CLUJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că exceptia necompetentei TRIBUNALULUI COMERCIAL CLUJ este întemeiată, întrucât valoarea obiectului litigiului este de 118.098 lei, fapt care ar atrage competenta judecării, în prima instanță, de către Tribunalul Comercial Cluj (art. 2 cpt. 1 lit. a) si art. 342 alin. 1.pr.civ). Insa, in conformitate cu dispozițiile art. 365.pr.civ. competenta de a judeca în prima instanță acțiunea in anulare revine instanței judecatoresti imediat superioare celei prevazute la art. 342, in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul."
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale a TRIBUNALULUI COMERCIAL CLUJ si a declinat competenta în favoarea CURTII DE APEL CLUJ pentru judecarea cererii formulate de reclamanta REGIA AUTONOMA A DRUMURILOR JUDETENE împotriva paratei SC SRL pentru anularea Hotararii nr. 14/2009 pronuntata de catre Curtea de Arbitraj Comercial d e pe langa Camera de Comert si Industrie C, cauza fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
1. Prin hotărârea arbitrală nr. 14/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr. 1/2009 de către Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț si Industrie C s-a admis în parte acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie C sub nr. 54 din data de 13.01.2009 formulată de SC S SRL în calitate de reclamantă împotriva pârâtei REGIA AUTONOMĂ DE DRUMURI JUDEȚENE C și în consecință pârâta Regia Autonomă de Drumuri Județene Caf ost obligată să plătească reclamantei suma de 118.898 lei reprezentând lucrări executate și suma de 9200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul arbitral a reținut următoarele:
1.Starea de fapt.
între pârâți, adică autoritatea contractantă-achizitor, C și executantul C, ambele în subordinea Consiliului Județean C, a intervenit contractul de execuție lucrări nr. 2I/CB din 4.12.2006, de la filele 73-72, contract ce a avut în vedere Hotărârile Consiliului Județean C nr. 6 din 26 ianuarie 2005 ( 83-84) și 131 din 21 iunie 2006 ( 85-86).
Obiectul contractului l-a constituit " in situ a sistemului rutier pe DJ 161C:, km 10+300 - 13+000, m" prețul convenit fiind de 747.487,79 lei, inclusiv TVA.
Finanțarea lucrărilor urma să se facă dintr-un credit bancar acordat beneficiarului investiției, prin efectuarea de trageri, conform graficului de plăți (art. 18.1 din contract).
Pârâta C, la rândul ei, a încheiat cu reclamanta contractul de subantrepriză nr. 141 din 18 mai 2007 (filele 3-12), având același obiect Valoarea contractului, care include și TVA, este de 527.705,50 lei.
Printre documentele contractului de subantrepriză figurau graficul de execuție a lucrărilor, propunerea tehnică și financiară, adică oferta și caietul de sarcini.
Pentru lucrările executate de subantreprenor, în valoare totală de 440.548 lei s-au emis 2 facturi. Prima factură, nr. - din 17.07.2007, în valoare de 321.650 lei, s-a achitat integral, iar ultima, pentru suma de 118.898 lei, ce poartă nr. -, din 4 decembrie 2007, de la fila 14, nu s-a plătit, deoarece beneficiarul investiției, pârâta C nu a acceptat prețurile practicate de reclamantă. Această factură este în litigiu. Rezolvarea litigiului pe cale amiabilă s-a încercat prin adresele reclamantei de la filele 16 și 18 din dosar.
II.Aspecte de drept ale dezlegării litigiului
Cu privire la temeiul juridic al acțiunii subantreprenorului, față de antreprenorul general potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal încheiate au putere de lege față de părțile contractante. În conformitate cu art. 970 din același cod, convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Cele două Regii în cauză, la fel ca reclamanta, sunt comercianți în sensul art. 1 alin. 2 din Legea 26/1990.
Este de esența raporturilor comerciale caracterul lucrativ al acestora. Obținerea profitului este scopul activităților comerciale.
Cât timp este de necontestat că nu s-a practicat, de către reclamantă, un preț mai mare decât cel prevăzut în contract - documentați a financiară și tehnică făcând parte integrală din acesta, nu se poate reproșa reclamantei că a găsit o sursă de aprovizionare cu agregate mai apropiată decât cea stipulată în proiectul de execuție al lucrării, deci prețul din contract este obligatoriu pentru antreprenorul general.
Cu privire la clauza de la art. 18.1 din contractul de subantrepriză.
Aceasta are următorul conținut: "antreprenorul are obligația de a efectua plata către subantreprenor în termen de 5 zile de la încasarea sumelor de la C, în baza facturii emise, pe baza atașamentelor și situațiilor de lucrări acceptate și semnate de dirigintele de șantier al beneficiarului, în limita programelor aprobate și a fondurilor alocate de către investitorul Consiliul Județean C prin C".
Se impune a se invedera un prim aspect: refuzul de a semna situațiile de lucrări reale și legale nu se poate exercita abuziv, ci pe baza unor motive întemeiate.
Dacă se interpretează această clauză că nesemnarea situațiilor de lucrări este un act discreționar, se impune concluzia că ne găsim în fața unei obligații afectate de o condiție suspensivă. Condiția, ca modalitate a obligațiilor, este reglementată de dispozițiile art. 1004-1021 cod civil și constă "într-un eveniment viitor și nesigur care suspendă sau care rezolvă retroactiv existența unui drept (și a obligațieie corelative)" -, în,de drept civil,Ed. și, B, 1980, pag. 96.
Clauza la care ne referim a intervenit într-un contract semnat de două persoane juridice, care sunt comercianți. Nu se poate concepe ca pentru o prestație să nu se obțină echivalentul ei și ca îndeplinirea obligației să fie lăsată la liberul arbitru al unei terțe părți exterioare raportului contractual ce s-a încheiat între o societate comercială și o regie autonomă. În acest context, o astfel de condiție, în sensul art. 1008 Cod civil, este ilicită, deci urmează să se considere că nu produce efecte juridice, deoarece lasă creditorul plății la discreția debitorului care, ipotetic, poate acționa în coliziune cu terțul finanțator pentru a nu-și onora obligația de a achita prețul prestației. (Pentru caracteristice care trebuie să le îndeplinească o condiție, a se vedea:,Tratat de drept civil. Obligațiile,voI. I, Ed. CH,. 2006, p. 132-137)
Pârâta C are posibilitatea să se îndrepte împotriva pârâtei C beneficiarul investiției, deoarece suma la care urmează a fi obligată se încadrează în limita valorii contractului de antrepriză generală și a documentației tehnico-economice. Nu s-a dovedit de părți că reclamanta a practicat prețuri, pentru produsele de balastieră, contrare prevederilor nr. 36/2001.
Chiar dacă se face abstracție de cele arătate mai sus, și deci se consideră că întregul contract de subantrepriză este lovit de nulitate, deși regula în dreptul privat român este cea a nulității parțiale, obligația de plată a pârâtei C subzistă față de reclamantă, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză.
III: Cu privire la temeinicia acțiunii
Acțiunea modificată a reclamantei se admite față de pârâta C, pentru suma de 118.898 lei, contravaloarea prestațiilor de care a beneficiat. Așa cum s-a arătat mai înainte, temeiul de drept este art. 969 Cod civil. Mai trebuie arătat că reprezentanții pârâtei C au învederat, în ședința arbitrală, că reclamanta nu a solicitat contravaloarea unor prestații neefectuate.
Cu privire la suma de 29.606 lei penalități de întârziere în plată. Se impune o primă observație: reclamanta nu a calculat pretențiile de la 11 septembrie 2008 și până la înregistrarea cererii de arbitrare, pentru a fi taxate corespunzător.
În al doilea rând, deși penalitățile reprezintă un accesoriu al pretenției principale, pentru care s-a admis acțiunea, Tribunalul arbitral apreciază că, în speță, C, prin adresa nr. 6815/2007 de la fila 87, făcut demersuri la beneficiarul investiției pentru a se finanța factura reclamantei, ceea ce ar fi evitat ivirea acestui litigiu.
Pentru circumstanțele arătate mai înainte, se respinge cererea reclamantei pentru penalități de întârziere în plată.
Trebuie relevat că reclamanta nu a cerut indexarea creanței, pentru ca Tribunalul arbitral să se poată pronunța asupra acesteia.
În baza art. 359 Cod pr. civ. și a art. 88 din Regulile procedurii arbitrale, pârâta se obligă și la cheltuieli de arbitrare în sumă de 9200 lei, proporțional cu modul cum s-a admis acțiunea. Cheltuielile de arbitrare se compun din 6527 lei taxă de arbitrare și 5000 onorar de avocat, în total 11527 lei, conform actelor doveditoare depuse de reclamantă la dosar.
Întrucât reclamanta nu are raporturi juridice cu C (art. 973 Cod civil), și pentru considerentele arătate, prin care s-a justificat admiterea acțiunii față de C, se respinge acțiunea față de C, ca neîntemeiată. Această soluție se circumscrie exclusiv la raportul juridic dintre reclamantă și C și nu afectează posibilitatea pârâtei C de a acționa, la rândul ei,
Având în vedere ca pârâta C este persoana juridică de drept privat, comerciant si nu instituție de drept public, căreia sa i se aplice prevederile OG 22/2002, deci creanța reclamantei se poate realiza prin executare silita si luând în considerare ca acțiunea s-a admis de aceasta (antreprenorul general), se respinge acțiunea directa formulata, în baza art.1488 Cod Civ. de parata C, ca neîntemeiata. Aceasta soluție se circumscrie exclusiv la raportul juridic dintre reclamanta și C și nu afecteaza posibilitatea paratei C de a acționa la, rândul ei, C pentru sumele la care a fost ținuta la plata, în baza art.969 și 973 Cod civ. potrivit contractului de antrepriza.
Analizând conținutul hotărârii arbitrale contestate prin prisma acțiunii adresate Tribunalului arbitral se poate observa că această instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de către reclamanta SC SRL, analizând totodată apărările și cererile formulate de către pârâta Astfel, se poate constata că instanța arbitrală a analizat cererea reclamantei care privește obligarea pârâtei la plata pretențiilor solicitate în sumă de 118.898 lei și, constatând că aceasta este întemeiată a obligat pârâta la plata sumei.
Se poate conchide, așadar, că Tribunalul arbitral a soluționat cererea cu care a fost investit și că nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, ipoteza normei legale instituită prin art.364 lit.f pr.civ. nefiind întrunită.
2. Analizând conținutul hotărârii atacate se poate constata că aceasta întrunește exigențele art.261 pr.civ. și cuprinde inclusiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care au fost înlăturate unele apărări ale părților chiar dacă arbitrii nu au înțeles să răspundă separat pentru fiecare critică sau apărare formulată iar hotărârea este semnată de către arbitrii, susținerile contrare nefiind fondate.
De altfel, pentru a statua că o hotărâre judecătorească este sau nu motivată trebuie analizat dacă din cuprinsul acesteia rezultă că cererea și apărările părților au fost efectiv analizate iar dreptul părților la un proces echitabil a fost respectat.
În speță, după cum s-a menționat anterior, rezultă fără echivoc că au fost examinate toate probele administrate și s-a răspuns tuturor argumentelor invocate chiar dacă nu într-o manieră exhaustivă și se poate conchide, așadar, că hotărârea contestată este motivată.
Este cunoscut faptul că bligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. . acestei obligații poate în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; den împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că noțiunea deproces echitabilpresupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu unele concluzii - (HotărâreaHelle împotriva Finlandei,din 19 decembrie 1997, de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60), chiar dacă obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (HotărâreaPerez,precitată, paragraful81; Hotărâreader,precitată, p. 20, paragraful 61; HotărâreaRuiz, precitată, paragraful 29).
Se impune, prin urmare, concluzia potrivit căreia hotărârea arbitrală este motivată și întrunește exigențele art.261 pr.civ. susținerile contrare nefiind fondate.
3. În fine, se susține că hotărârea arbitrală este nelegală întrucât încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii deoarece Tribunalul arbitral încalcă legea părților care în speță este contractul nr.141/2007.
Potrivit ului explicativ al limbii române, prinlegese înțelege un ct normativ adoptat de organul legislativ i apărat de puterea de stat; normă cu caracter obligatoriu, stabilită i apărată de puterea de stat.
Pornind de la aceste constatări se poate statua că legiuitorul, prin art.364 lit.i pr.civ. a înțeles să asigure o modalitate de desființare a unei hotărâri arbitrale care încalcă dispoziții imperative ale legii, legea având înțelesul amintit mai sus și nu o convenție a părților, în speță contractul nr.141/2007.
Se poate conchide, prin urmare, că nici ipoteza normei legale ale art.364 lit.i pr.civ. nu este întrunită și, ca atare, acțiunea reclamantei nu este admisibilă.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul art.364 și urm. pr.civ. va respinge acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă a Drumurilor Județene C ce are ca obiect anularea hotărârii arbitrale nr. 14/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr. 1/2009 de către Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț si Industrie
Fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de petenta REGIA AUTONOMĂ A DRUMURILOR JUDEȚENE C cu sediul în C-N,- în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în C-N, Calea, nr.113.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red./
24.02.2010 - 4 ex.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
