Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 783
Ședința publică de la 21 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta - - SRL C împotriva sentinței nr.860/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă prin avocat și intimata reclamantă prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru recurenta pârâtă - - SRL C, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 481 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, iar intimata reclamantă - SRL Cad epus concluzii scrise.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților:
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.860/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL C împotriva pârâtei - SRL
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.280 lei reprezentând contravaloare utilaj, sumă actualizată conform indicelui de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 29.11.2006 sub nr-, reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pe pârâta - SRL C, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună repunerea sa în termen cu privire la formularea acțiunii în anulare și anularea hotărârii arbitrale nr. 7 pronunțată de Tribunalul Arbitral Oltenia la data de 30.08.2006.
În motivarea cererii aceasta a arătat că a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare o solicită în momentul în care împotriva sa s-a pornit executarea silită, iar atât aceasta, cât și actele de procedură întocmite în dosarul instanței arbitrale nu i-au fost comunicate potrivit dispozițiilor legale, ci prin afișare, fiind astfel în termen cu privire la formularea cererii.
S- mai menționat faptul că nerealizarea legală a procedurii constituie un temei și pentru anularea hotărârii arbitrale.
Pe fond, reclamanta a apreciat că în mod greșit a fost obligat la plata unor servicii de care nu a beneficiat, utilajul fiind restituit în data de 15.04.2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103,364,365 alin. 3 și urm. pr.civ.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, iar la solicitarea reclamantei, instanța a administrat proba testimonială, fiind audiată martora.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, aceasta fiind tardiv formulată, în raport de data comunicării către reclamantă a hotărârii atacate.
Prin sentința nr. 82/27 februarie 2007, Tribunalul Dolja respins cererea de repunere în termen și a respins acțiunea în anulare ca tardiv formulată, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat că atât procedura de citare a părților în cadrul litigiului arbitral, cât și procedura comunicării către reclamantă a hotărârii instanței arbitrale au fost îndeplinite în mod legal, prin afișare, în condițiile art. 91.pr.civ. iar față de momentul comunicării hotărârii atacate, cererea în anulare este tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, criticând legalitatea și temeinicia acesteia și arătând că în mod eronat instanța a reținut legalitatea îndeplinirii procedurii de citare în cadrul litigiului arbitral, acestei proceduri aplicându-i-se dispozițiile speciale din Capitolul V "Procedura arbitrală" din Codul d e Procedură Civilă, iar nu cele generale ale art. 91.pr.civ.
Prin decizia nr. 542/06.06.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul recurentei reclamante și a casat sentința nr. 82/27.02.2007 a Tribunalului Dolj, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cuprinsul deciziei de casare, instanța de control judiciar a arătat faptul că soluția instanței de fond de respingere a cererii de repunere în termen și de respingere ca tardivă a acțiunii în anulare este eronată, procedurii arbitrale aplicându-i-se dispozițiile derogatorii ale art. 3581.pr.civ. iar nu cele ale art. 85-100.pr.civ.
Față de acest text de lege aplicabil, Curtea a constatat că hotărârea arbitrală nu a fost legal comunicată recurentei reclamante, astfel că la data promovării cererii în anulare, aceasta era în termenul de exercitare a acțiunii în anulare.
Pronunțându-se astfel cu privire la faptul că recurenta reclamantă era în termenul de exercitare a acțiunii sale, Curtea a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cauzei acțiunii în anulare cu care a fost învestită.
Dosarul a fost înaintat Tribunalului Dolj la data de 11.07.2007, fiind înregistrat sub nr-.
La data de 25.09.2007 reclamanta a depus la dosar o precizare și o dezvoltare a motivelor acțiunii sale în anulare, arătând în cuprinsul acesteia că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 364 punctul d) pr.civ. procedura de citare fiind nelegal îndeplinită la momentul dezbaterilor, la art. 364 punctul i) pr.civ. raportat la art. 354 alin. 2.pr.civ. fiind îndoielnică procedura de desemnare a arbitrilor, cât și cele ale art. 358.pr.civ.
Pe fondul cauzei reclamanta a menționat faptul că utilajul ce a format obiectul contractului de închiriere între părți nu a mai funcționat conform standardelor de utilizare după o perioadă de doar două săptămâni de la preluarea sa, pârâta refuzând în mod nejustificat să îl preia, deși a încheiat un alt contract de închiriere cu o altă societare și având același obiect.
În susținerea acțiunii au fost depuse în copie: contractul de închiriere nr.89/09.05.2006, actul adițional nr. 2 la acest contract, act adițional din 24.05.2006, proces-verbal de predare-primire din 02.05.2006, facturi fiscale.
Față de această precizare a reclamantei, pârâta a depus la dosar note de ședință, arătând în cuprinsul acestora că susținerile acesteia cu privire la rezilierea contractului dintre părți și încercările de predare a acestuia sunt nereale și contradictorii.
La data de 27.11.2007 reclamanta a mai depus la dosar note de ședință însoțite de înscrisuri, pentru susținerea motivelor invocate în susținerea cererii sale.
Prin sentința nr. 4212/27.11.2008, instanța a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea nr. 7/30.08.2006 a Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de comerț și Industrie "Oltenia", pronunțată în dosarul nr. 8/2006 al acestei instituții, acordând termen la 22.01.2008 pentru soluționarea fondului cauzei.
Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat că în cauză se îndeplinesc condițiile desființării hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 punctul d) pr.civ. procedura de citare a părților înaintea acestei instanțe s-a realizat în condițiile art. 85-100.pr.civ. iar nu potrivit art. 3581.pr.civ.
La solicitarea reclamantei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu pârâtei (fila 111 din dosar) și proba testimonială cu un martor, în cauză fiind audiat conform dispozițiilor legale martorul G, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 102 din dosarul cauzei).
La solicitarea pârâtei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu reclamantei (fila 107 - 108 din dosar) și proba testimonială cu un martor, în cauză fiind audiat conform dispozițiilor legale martorul, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 103 din dosarul cauzei).
De asemenea, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate pentru a demonstra dacă reclamanta are în patrimoniu mai multe utilaje de același fel - draglină - având în vedere că există două contracte încheiate de reclamantă atât cu pârâta precum și cu o altă societate comercială, care au același obiect - închiriere draglină, iar la termenul de judecată din data de 27.05.2008 pârâta, prin av., a învederat că nu mai insistă în proba solicitată, instanța luând act de aceste susțineri.
Atât reclamanta - SRL C, precum și pârâta - SRL C au depus la dosar concluzii scrise.
Din analiza ansamblul actelor depuse în cauză și probelor administrate instanța a reținut că, în fapt, prin contractul de închiriere nr.59/06.04.2006, pârâta a închiriat de la reclamantă pentru a perioadă de 2 luni ( 07.04.2006 - 07.06.2006) un utilaj numit "draglină cu echipament graifer". În schimbul dobândirii dreptului de folosință asupra acestuia pârâta s-a obligat să plătească o chirie calculată pentru fiecare zi de lucru sau de staționare.
Ca urmare a deficiențelor apărute în timpul utilizării acestui utilaj, fapt confirmat de către martorul G, reprezentanții pârâtei au decis, potrivit susținerilor acesteia, să înapoieze reclamantei utilajul. În acest sens, au deplasat draglina la un punct de lucru al acesteia unde starea sa de nefuncționare la data de 28.05.2006, a fost constatată de numitul, reprezentant al reclamantei, potrivit procesului-verbal încheiat cu acea ocazie (fila 98 din dosar).
Anterior, la data de 25.04.2006, reprezentanții pârâtei au întocmit un alt proces-verbal în cuprinsul căruia se menționează faptul că utilajul a fost deplasat la un punct de lucru al reclamantei, dar nu a fost recepționat de către reprezentanții acesteia, rămânând în paza pârâtei. De altfel, reprezentantul legal al acesteia la acea dată, numitul, audiat ca martor, a confirmat instanței faptul că a asigurat paza utilajului până la un moment dat pentru ca ulterior să îl lase nesupravegheat în aproprierea punctului de lucru al reclamantei.
Între părți nu a fost însă încheiat niciun proces-verbal de predare-primire a utilajului, după cum nu s-a încheiat niciun alt înscris din cuprinsul căruia să rezulte intervenirea unei rezilieri a contractului de închiriere.
Potrivit art. 969.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța a constatat astfel că, deși între părți a fost încheiat un contract de închiriere prin care pârâta dobândea pentru o perioadă de 2 luni dreptul de folosință cu privire la un utilaj industrial, obligându-se în schimb la plata unei chirii pentru fiecare zi de utilizare, aceasta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, deși utilajul i-a fost predat.
Pentru a stabili astfel instanța a avut în vedere faptul că prin niciuna din probele administrate pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei rezilieri înainte de termen a contractului, fapt care ar fi determinat o încetare a obligațiilor asumate prin acesta, după cum nu a fost făcută nici dovada predării înainte de termenul convenit a utilajului către reclamantă, niciunul din procesele-verbal invocate în acest sens de către pârâtă nefiind însușite prin semnătură și ștampilă de către reprezentanții legali ai reclamantei.
În egală măsură, instanța a considerat ca nefondate apărările pârâtei prin care aceasta a invocat faptul că utilajul ce a format obiectul contractului de închiriere a fost închiriat înaintea expirării duratei contractului încheiat între părți unei alte societăți comerciale. Aceste aspecte nu au de altfel relevanță în cauză atât timp cât pârâta nu a dovedit faptul predării către reclamantă a utilajului, și sunt contrazise chiar de către înscrisurile depuse în dosar - listele de inventar, raportul de expertiză extrajudiciară, coroborate cu declarația martorului G, care a relatat instanței faptul că, în sine, utilajul închiriat era un excavator căruia i se puteau adapta mai multe tipuri de utilaje auxiliare.
Prin urmare, reținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a plăti chiria aferentă folosirii utilajului închiriat, precum și faptul că între părți nu a intervenit o reziliere a contractului anterior expirării duratei acesteia care să poată constitui temei al exonerării sale de răspundere, instanța, având în vedere caracterul imperativ al principiului obligativității efectelor contractului reglementat de art. 969.civ. dar și faptul că pârâta nu a contestat prin apărările formulate cuantumul chiriei pretinse de către reclamant, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.280 lei reprezentând contravaloare utilaj, sumă actualizată conform indicelui de inflație la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului suferit de către reclamantă ca urmare a întârzierii la plată de către pârâtă.
În baza art. 274.pr.civ. reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat în cele două cicluri procesuale ale cauzei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - - SRL C, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada rezilierii contractului de închiriere deși, aceasta rezultă din proba cu martori și acte aflată la dosar.
În acest sens, recurenta arată că utilajul închiriat a fost adus la sediul intimatei reclamante încă din data de 25.04.2006 asigurându-se paza până la data de 28.04.2006 când, reprezentanții intimatei reclamante au efectuat proba de lucru cu acesta, încheindu-se în acest sens un proces verbal.
Mai mult, ulterior, intimata reclamantă a închiriat același utilajul unei alte societăți, respectiv - SA, conform contractului nr. 89/9.05.2006, ceea ce demonstrează rezilierea de comun acord a contractului de închiriere încheiat între intimata reclamantă și recurenta pârâtă.
Mai arată recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit că obiectul celor două contracte de închiriere, respectiv, nr. 59/06.04.2006 și 89/9.05.2007 este diferit atâta timp cât în patrimoniul reclamantei nu există decât un utilaj draglină DH 1800.
O altă critică vizează faptul că s-a reținut că apelanta nu a contestat cuantumul pretențiilor deși aceasta a susținut că a adus la cunoștință atât verbal cât și scriptic că nu datorează suma de 14.282 lei.
Pe de altă parte, recurenta mai susține că dovada restituirii utilajului a fost făcută cu listă de inventar, martori, interogatoriu.
Prin încheierea din 18 septembrie 2008, Curtea de APEL CRAIOVA dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului - întrucât prin rezoluția din 11.09.2008 a acestei instanțe a fost dispusă suspendarea judecății dosarului nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 13.03.2009 ca urmare a cererii formulate de recurenta - - SRL
Intimata reclamantă a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că în speță, nu s-a făcut dovada rezilierii înainte de termen a contractului de închiriere, astfel încât în mod corect instanța de fond a obligat-o pe aceasta să achite chiria convenită de părți.
Se mai arată că procesele verbale de predare a utilajului închiriat invocate de recurenta pârâtă nu sunt însușite prin semnătură și ștampilă de reprezentanții legali ai intimatei reclamante, acestea fiind așadar acte fictive întocmite ulterior unilateral.
Intimata reclamantă mai arată în întâmpinare faptul că utilajul închiriat celeilalte societăți, respectiv - SA nu este același utilaj ce a fost închiriat recurentei.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și în temeiul prevederilor art.304 pr.civ. constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente.
Susținerea recurentei potrivit căreia a făcut dovada rezilierii contractului de închiriere nr. 59/6.04.2006, nu poate fi primită deoarece în cazul contractului de locațiune, rezilierea se poate cere potrivit art. 139 alin.2 Cod civil, pentru neexecutarea obligațiilor de către una dintre părți numai după punerea în întârziere a debitorului cu daune interese (art. 1453 Cod civil).
În speță, nu poate fi vorba despre un acord în sensul rezilierii al intimatei reclamante de vreme ce aceasta a emis facturile de plată și a formulat prezenta acțiune.
Prin urmare, speței de față, îi sunt aplicabile regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesivă ținându-se seama dacă este cazul și de pactul comisoriu expres stipulat în contract.
Însă nu orice neexecutare dă dreptul celeilalte părți de a cere rezilierea contractului. Neexecutarea trebuie să fie cu privire la obligații principale (art. 1439 alin.2 Cod civil), prin violarea cărora se aduce o vătămare celeilalte părți.
În toate cazurile însă, rezilierea se pronunță, dacă este cazul, de instanța de judecată care va aprecia cu privire la culpa părții ce nu și-a executat obligațiile contractuale.
Prin urmare, față de dispozițiile legale invocate mai sus, Curtea, apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut existența obligației de plată a contravalorii facturilor reprezentând chiria utilajului emise în baza unui contract în ființă.
Motivele de recurs ce vizează predarea utilajului închiriat și încheierea unui alt contract de închiriere cu o terță societate, înaintea expirării duratei contractului nr.59/6.04.2006, sunt nefondate fiind contrazise chiar de înscrisurile aflate la dosar, respectiv listele de inventar, raportul de expertiză extrajudiciară coroborate cu declarația martorului G audiat de instanța de fond.
Deși recurenta susține că nu datorează suma la care a fost obligată cu titlu de chirie, nu a produs probe din care să rezulte contrariul.
În consecință, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în baza art. 312 pr.civ. îl va respinge ca tare.
Totodată, intimatul reclamant va fi obligat la plata sumei de 900 lei reprezentând diferența de taxă judiciară de timbru aferentă fondului, taxă la stabilirea căreia a fost avută în vedere valoarea chirie solicitate.
În baza art. 274 pr.civ. recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - - SRL C cu sediul în C,-, clădire Laborator, etaj 2 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C, str.-.- nr.10, -.1,.5, județul D împotriva sentinței nr.860/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SRL C cu sediul în C,-, județul
Obligă intimatul reclamant - SRL C la 900 lei taxă judiciară de timbru aferentă fondului.
Obligă recurenta pârâtă - - SRL C la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
26 Mai 2009
Red.jud./18 iunie 2009
2 ex./
jud.fond
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
