Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 90/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V- A COMERCIALĂ

SENTINȚA COMERCIALĂ NR.90

Ședința publică din 02.07.2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Adriana Bucur

Grefier - -

**************************

Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta G, în contradictoriu cu pârâtele, și.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009 și apoi la 02.07.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cererii de față a reținut și constatat că:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă -UCECOM la 19.12.2005 sub nr. 22943, reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâtele și, solicitând să se constate nulitatea actelor de vânzare - cumpărare (proces verbal de adjudecare prin licitație, factură, contract de vânzare - cumpărare) încheiate între reclamantă și pârâte referitoare la spațiul comercial situat în TJs tr. - la parterul blocului de locuințe 5-7 Jud. G și restabilirea situației anterioare transferului dreptului de proprietate.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să restituie și suma de 11.000 Ron cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând chiria pe care pârâtele au încasat-o de la SC SRL T J, pe perioada cuprinsă între momentul încheierii actelor și până la 31.12.2005, cu cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că G, reprezentată de în calitate de președintă, a scos la licitație publică spațiul comercial situat în -. J, Str. -,. 5-7, parter, județul G, care a fost adjudecat de către (fiica președintei G).

Reclamanta susține că spațiul a fost înstrăinat cu încălcarea prevederilor Deciziei UCECOM nr. 184/1992 (republicată), pentru următoarele motive:

Din procesul verbal de licitație din data de 02.08.2004 nu rezultă cu claritate căreia dintre cele două pârâte i-a fost adjudecat spațiul;

-procesul verbal nu este semnat de către toți membrii comisiei de licitație, purtând semnătura unui singur membru;

-pârâtele erau incompatibile să achiziționeze spațiul proprietatea G, incompatibilitățile fiind în mod expres prevăzute în Decizia nr. 184/1992;

-procedura de publicitate nu a fost respectată în sensul că anunțul de vânzare nu a fost publicat în gazeta " Cooperației Meșteșugărești";

-spațiul nu a fost evaluat corect, iar valoarea acestuia a fost diminuată direct cu 20%, cu toate că în cazul înregistrării unui absenteism de participanți, diminuarea trebuia aplicată în trepte de câte 5% fiecare și nu mai mult de 20%) din valoarea de pornire;

-nu a fost depusă taxa de participare și nici garanția de 20% din prețul de pornire a licitației;

-deși din procesul verbal de licitație rezultă că pârâta ar fi depus la AGo cerere de participare la licitație, în numele fiicei sale, această cerere nu există.

În continuare, G arată că nu se află în posesia vreunui contract de vânzare cumpărare semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai unității, deși pe data de 05.01.2005, s-a întocmit factura fiscală nr. - din cuprinsul căreia rezultă că spațiul ar fi fost predat pârâtei, factura fiind semnată de către Pârâta, mama acesteia.

Prin întâmpinare susține că achiziționarea spațiului s-a făcut în mod legal având în vedere următoarele:

La data de 29.09.2003, în cadrul adunării generale extraordinare a activității proprii a G, pentru a evita un declin financiar al unității, pârâta a propus să achite datoriile unității prin aport personal cu suma de 80.000.000 lei, sumă ce urma a fi returnată prin echivalent cu un imobil din patrimoniul unității. Având în vedere aprobarea obținută din partea adunării generale, suma de 80.000.000 fost considerată avans pentru spațiul mijloc fix din str. -,. 5-7, parter, -.J conform facturii fiscale nr. -/28.11.2003. Până la data de 05.01.2005, pârâta a achitat diferența de preț, plătind în total suma de 309.400.000 lei ce reprezintă, prețul de achiziționare al spațiului mai sus menționat.

Pârâta susține că avizul UCECOM în ceea ce privește vânzarea spațiului comercial a fost solicitat ca urmare a inexistenței unor norme metodologice pentru vânzarea directă care se realizase deja. Având în vedere aportul pe care pârâta îl avea depus, aceasta consideră că nu mai era necesară să depună o altă taxă de participare și garanție.

Cu privire la procedura de publicitate, pârâta consideră că a fost realizată față de organizațiile cooperative având în vedere existența procesului verbal de ședință a Consiliului Executiv.

În ceea ce privește evaluarea spațiului, pârâta arată că aceasta a fost realizată în mod corect de către B, iar diminuarea de 20% s-a aplicat de asemenea în mod corect, deoarece nu existau alți participanți la licitație, iar unitatea, aflată în declin financiar, nu-și putea permite cheltuieli suplimentare cu organizarea mai multor licitații.

arată că nu a semnat procesul verbal de adjudecare, întrucât a considerat că spațiul a fost vândut anterior licitației prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 09.12.2003.

În dovedire pârâta a depus facturi fiscale, procesul verbal al consiliului executiv al G/29.04.2004, procesul verbal al adunării generale extraordinare a G, contract de vânzare cumpărare nr. 964/09.12.2003, avizul nr. 1323/22.06.2004, documentația de evaluare a spațiului.

La data de 10.02.2006, a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, motivată de faptul că nu există cauze de nulitate, întrucât contractul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 948 și 969.Civ. și având în vedere aprobarea adunării generale a

La data de 06.03.2006, pârâta a renunțat la cererea reconvențională.

Prin sentința nr.111 din 11.04.2006, Curtea de Arbitraj de pe lângă UCECOM, a admis în parte acțiunea reclamantei și le-a obligat pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 184.719.000 lei (18.471 RON) reprezentând diferență dintre prețul spațiului comercial prevăzut în avizul 1323/22.06.2004 (444.710.000 lei fără TVA) și prețul de achiziționare efectivă a spațiului (260.000.000lei fără TVA) precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2634,8 Ron.

Pentru a se pronunța astfel, arbitrajul a reținut că în cadrul ședinței de judecată de la 11.04.2006, reclamanta renunțat la capetele de cerere din acțiunea principală (constatarea nulității actelor de vânzare - cumpărare a spațiului comercial situat în TJs tr. -. 5-7 parter jud. G, repunerea părților în situația anterioară transferului dreptului de proprietate și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 11.000 Ron cu titlu de despăgubiri civile) și a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 184.719.000lei fără TVA, reprezentând diferență de preț, pârâtele neopunându-se cererii reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au formulat în termen legal acțiune în anulare reclamanta G (reorganizată potrivit Legii nr.1/2005 în G) și pârâtele și, criticile vizând nelegalitatea sentinței nr. 111/11.04.2006 pronunțată de Arbitrajul UCECOM.

Prin sentința comercială nr. 76 din 24.04.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială a respins ca neîntemeiată lipsa calității de reprezentant invocată de pârâte, a admis acțiunile în anulare formulate de G (fostă G) și de și și a anulat sentința arbitrală nr. 111/11.04.2006.

În ședința publică de la 12.06.2008 (primul termen de judecată pe fond după anularea sentinței arbitrale) reclamanta și-a întregit acțiunea în sensul că a chemat în judecată și pe pârâta, precizând că în cursul judecății cauzei a aflat că spațiul în litigiu s-a vândut acestei pârâte, situație în care solicită și anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în ce privește contractul încheiat între aceasta și.

În susținerea apărării, pârâta arată că a cumpărat spațiul la 1.09.2006,dată la care nu exista nici un litigiu între părți, că la momentul vânzării s-a făcut dovada proprietății cu contractul de vânzare - cumpărare nr. 964/2003, raportul de evaluare, Documentația cadastrală, hotărârea Curții de Arbitraj nr.111/2006,hotărâre definitivă prin care s-a conturat fără echivoc dreptul de proprietate al vânzătorului și dovada achitării prețului.

În aceste condiții, susține pârâta, că la momentul cumpărării nu a avut cunoștință de existența altui litigiu și a avut convingerea că vânzătorul este proprietarul bunului vândut, caz în care a fost de bună credință.

Susține pârâta că și dacă s-ar anula contractul dintre reclamantă și vânzător, contractul său nu poate fi anulat deoarece a fost cumpărător de bună credință

Precizează pârâta că nu poate invoca reclamanta în calitate de terț o nulitate relativă a contractului, iar în speță nu se poate vorbi de nulitate absolută deoarece nu a existat nici o cauză ilicită, fiind respectate dispozițiile articolelor 948-961 Cod civil, cauza licită fiind prezumată până la proba contrarie.

Principiul potrivit căruia actul subsecvent urmează soarta actului principal nu se aplică în cazul convențiilor de vânzare - cumpărare, pentru ca vânzarea lucrului altuia este valabilă dacă la momentul încheierii actului au fost îndeplinite condițiile legale și dacă părțile, și în mod expres cumpărătorul a fost în eroare asupra calității esențiale a vânzătorului.

Având în vedere legalitatea convenției încheiate cu respectarea articolelor 948-964 Cod civil, pârâta solicită respingerea cererii reclamantei.

În ședința publică de la 25.09.2008 (fila 109) G (fostă ) a modificat al doilea capăt din cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat să fie obligate pârâtele să-i restituie chiria pe perioada cuprinsă între momentul înstrăinării spațiului și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății.

În acest sens, reclamanta a solicitat plata sumei de 45.000 RON, din care 12.000 RON pentru anul 2005, 12.000 RON pentru anul 2006, 12.000 RON pentru anul 2007 și 9.000 RON pentru anul 2008.

La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri în susținerea cererii de chemare în judecată și respectiv a apărării pârâtelor și s-a efectuat expertiză tehnică de evaluare a valorii de piață a imobilului la data la care s-a ținut licitația, respectiv în august 2004.

Pârâtele și cât și reclamanta G (fostă G) au depus concluzii scrise prin Registratura Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială, la 25.06.2009 (fila 289) și respectiv la 23.06.2009 (fila 351).

Examinând cauza dedusă judecății în raport de susținerile părților, întregul material probator și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că cererea reclamantei este întemeiată în parte, pentru considerentele ce vor fi arătate.

Curtea reține următoarea situație de fapt:

Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 964/9.12.2003,G prin președinte a procedat la înstrăinarea imobilului situat în str. -.5-7 parter jud. G către (fiica sa) pentru suma de 250.000.000 lei inclusiv TVA, precizându-se în contract cp s-a achitat suma de 80.000.000 lei, contractul intrând în vigoare la data plății integrale (57 dosar arbitraj).

Cu adresa înregistrată sub nr. 14350 din22.06.2004UCECOM a comunicat avizul nr. 1323 cu privire la propunerea Gde a valorifica prin vânzare la licitație2 active "spații comerciale" din care unul cel situat în str. -.5-7 parter pentru care s-a stabilit prețul minim de începere a licitației nr. 444.710.000 lei fără TVA (fila 63 dosar arbitraj).

La data de2.08.2004s-a întocmitprocesul verbal de licitațieprin care s-a constatat depusă o singură cerere privind intenția de cumpărare a spațiului pe numele (în numele lui ). Constatându-se că d-na a depus la casieria, începând cu data de 27.11.2003, suma totală de 271.725.611 lei cu titlu de aport personal și că valoarea reevaluată a spațiului stabilit de B este de 386.750.000 lei cu TVA, s- ajuns la concluzia că d-na mai are de achitat suma de 37.671.369 lei pe care o va plăti la o dată ulterioară când se vor întocmi și actele de vânzare - cumpărare.

Procesul verbal de licitație s-a semnat doar de unul din cei trei membrii ai comisiei ( -președinte, -Contabil șef și - - consilier juridic), respectiv numai de (filele 24-25 dosar arbitraj).

La data de9.11.2005a fost ales alt președinte al G, care la data de 9.12.2005 a formulat la Arbitrajul UCECOM cererea de constatare a nulității actelor de vânzare a imobilului în litigiu (acțiunea ce face obiectul prezentei cauze) (filele 78-79 dosar ).

Arbitrajul UCECOM s-a pronunțat prin sentința nr. 111/11.04.2006 - pârâtele fiind obligate la plata diferenței de preț pentru spațiul achiziționat 184.710.000 ROL(fila 136 dosar arbitraj).

La data de4.08.2006a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței nr. 111/11.04.2006 G (fila 19 dosar ), iar la data de14.08.2006au depus acțiune în anulare și.

Prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la1.09.2006a înstrăinat spațiul în litigiu către cumpărătoarea (fila 48 dosar ).

Curtea reține că pârâta și au susținut constant în apărare (fila 71 dosar arbitraj, fila 42 dosar, fila 290 dosar.) căvânzarea spațiului s-a efectuat în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 9.12.2003(fila 57 dosar arbitraj) și nu prin procesul verbal de licitație de la 2.08.2004 (fila 25 dosar arbitraj).

Examinând contractul de vânzare - cumpărare nr. 964/9.12.2003 încheiat între G prin președinte și, prin prisma cerințelor de validitate cerute de articolul 948 Cod civil, Curtea apreciază că este nul absolut, pentru următoarele motive:

Potrivit Decretului Lege nr. 66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești (act normativ în vigoare la momentul nașterii și producerii efectelor actului juridic dedus judecății - regula "tempus regit actum) bunurile mobile și imobile proprietatea organizațiilor cooperației meșteșugărești pot fi înstrăinate în condițiile prevăzute în statute (articolul 21 alineat 1).

Potrivit articolului 6 alineat 6 din Statutul vizat de UCECOM (fila 54) bunurile mobile și imobile proprietate a Asociației teritoriale a organizațiilor cooperației meșteșugărești () pot fi transmise în proprietate sau date în folosință numai cu plată,în condițiile prevăzute de normele specifice cooperației meșteșugărești.

Orice înstrăinare, cu orice titlu, făcută cu încălcarea acestor prevederi, este nulă de drept.

UCECOM are puterea conferită de lege de a edicta norme obligatorii raportate la domenialitate, respectiv Decizii care țin de esența conceptului cooperatist și Statutul proprietății private cooperatiste.

Pentru respectarea regimului juridic al bunurilor din patrimoniu și pentru a se preîntâmpina actele abuzive și prejudicierea irevocabilă a interesului general obștesc, UCECOM a emis Decizia nr. 184/1992 republicată, privind vânzarea de active ale organizațiilor cooperației meșteșugărești prin care s-au aprobat Normele Metodologice privind vânzarea de active și Regulamentul de organizare și desfășurare al licitațiilor pentru vânzarea de active (file 12-4 dosar Arbitraj UCECOM ).

În aceste condiții, rezultă fără putere de tăgadă că încheierea contractului nr. 964/9.12.2003 (fila 57 dosar Arbitraj Ucecom) de către G reprezentată de -președinte, în calitate de vânzătoare, și în calitate de cumpărătoare, privind imobilul din T J--7 parter jud. G, s-a efectuat cu încălcarea normativului emis de UCECOM, respectiv a Deciziei nr. 184/1999.

Astfel vânzarea s-a efectuat direct, fără respectarea condițiilor statutare (articolul 6 alin 6) prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv prin licitație publică conform articolului 2 Decretul nr. 184/1992, fără depunerea documentației prevăzută de articolul 6 din Normele metodologice, fără avizarea vânzării activului conform articolului 7 din normele metodologice și fără aprobarea AGA după parcurgerea etapelor conform articolului 9 din Normele metodologice (fila 12, fila 9 dosar UCECOM):

Așadar, vânzarea s-a efectuat cu încălcarea Deciziei nr. 184/1992 dată în baza Decretului lege nr. 66/1990, caz în care, având în vedere că interesul ocrotit prin dispoziția legală încălcată este general, obștesc, nulitatea contractului din 9.12.2003 este absolută.

Chiar dacă nulitatea expresă nu este prevăzută în Decizia nr. 184/1992 încălcată, aceasta este prevăzută de statut (articolul 6 alineat 6) și oricum rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată condiția de validitate a vânzării cumpărării de active (nulitate virtuală absolută) prin nesocotirea limitei libertății actelor juridice.

Nerespectarea cerinței, ca obiectul contractului să fie licit și moral (care se desprinde din prevederile articolului 5 Cod civil) în sensul conduitei părților contractante caretrebuie să fie în concordanță cu legea cât și cu regulile de conviețuire socială, atrage sancțiunea nulității absolute a actului juridic.

În plus, se reține că obiectivul urmărit la încheierea contractului, scopul mediat ca motiv determinant al încheierii actului ( cu referire la calitățile cocontractului) este ilicit, având în vedere că actul s-a încheiat cu (fiică a președintelui ce a avut calitate de vânzătoare). Or, în aceste condiții, este limpede că, dincolo de interdicția prevăzută de punctul 2 din Regulamentul aprobat prin Decretul nt. 184/1992, dar interdicția prevăzută de articolul 1306 cod civil operează în ce privește sancțiunea nulității, cel puțin sub aspectul moralității sociale dacă nu și sub aspect economic, de vreme cemotivul determinantal vânzării a fost transferul dreptului de proprietate.

Prin urmare, este ilicit scopul mediat, de vreme ce motivul determinant al actului juridic s-a bazat pe gradul de rudenie, interesulpersonalal acestora privind transferul proprietății imobilului din patrimoniul în patrimoniul personal.

Or, nimănui nu-i este permisă încălcarea interesului general, obștesc pentru obținerea de foloase proprii.

Apărarea pârâtei în sensul că nu era obligatorie vânzarea prin licitație, pe de o parte în raport de prevederile contractului de administrare și gestionare a patrimoniului - anexa și pe de altă parte deoarece Decizia nr. 184/1992 nu reprezintă decât o recomandare, nu va fi primită, pentru următoarele considerente:

În ce privește regimul juridic al reglementărilor proprii cooperației, cum este Decretul lege nr. 66/1990, în temeiul căruia s-au emis de către UCEOM decizii ce privesc reguli generale care guvernează organizarea și funcționarea cooperației, Curtea le apreciază ca fiind obligatorii și nu de recomandare, acestea dobândind accepțiunea "de lege", "de norme de bază", potrivit principiilor de drept cooperatist care orientează întregul proces de funcționare și organizare a cooperației.

De altfel, în contractul de Administrare și gestionare a patrimoniului invocat de pârâtă în sprijinul apărării sale, la articolul 9 litera e pârâta s-a obligat să ducă la îndeplinire în condițiile prevăzute destatut(vezi articolul 6 alineat 6), hotărârile adunării generale, ale Consiliului Executiv, precum șiprevederile reglementărilor proprii cooperațieimeșteșugărești, iar în articolul 10 alineat 2 s-a prevăzut că beneficiază dedrepturile prevăzute de legile și reglementările proprii cooperației meșteșugărești,menționate în anexa 1 din contract (filele 53 și 54 dosar ).

Așa fiind, atât obligațiile cât și drepturile prevăzute în Contractul de administrare, se supun reglementărilor proprii cooperației meșteșugărești, respectiv Statutului.

În aceste condiții, Curtea apreciază că inclusiv competențele stabilite în anexa 1 (fila 59) se supun dispozițiilor din Decizia nr. 184/1992 date în aplicarea Decretului lege nr. 66/1990.

Prin urmare, chiar dacă pârâta se apără susținând că la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 964 din 9.12.203, au stat drepturile conferite de punctul 4 litera a (din anexa 1 fila 59 dosar Tribunalul București ), Curtea apreciază că și în această situație era obligată să se supună reglementărilor privind vânzarea de active în forma de realizare a vânzării prin licitație.

Faptul că i s-a dat Președintelui dreptulde a aprobaoperațiuni de vânzare - cumpărareîn nume propriunu exclude obligația acesteia ca vânzarea activelor să se efectueze conform reglementărilor specifice cooperației (Decizia nr. 184/1992) adicăprin licitație și cu avizul UCECOM.

Or, în lipsa unei asemenea prevederi, președintele nu avea dreptul să vândă direct, fără licitație și fără avizul UCECOM, un activ din patrimoniul.

Curtea nu apreciază ca fondată nici apărarea sprijinită pe Procesul verbal încheiat la 29.09.2003 în Adunarea Generală Extraordinară a activității proprii.

În de la 29.09.2003 nu a avut loc o aprobare a vânzării așa cum se susține în apărare, ci mai degrabă o modalitate de garantare a restituirii împrumutului.

Dincolo de faptul că nu a existat pe ordinea de zi vreun punct referitor la vânzarea activului, dar discuțiile referitoare laun imobilau fost generate depropunerea d-neide a acoperi, prin aport personal, suma necesară pentru plata unei datorii a, datorită faptului că disponibilitățile bănești ale unității nu acoperă suma necesară.

S-a propus de, în același context, casă returnezesuma depusă la valoare actualizată, ținându-se cont de rata inflației înregistratăla data restituirii, cu echivalentul unui imobil din patrimoniul.

Prin urmare poziția exprimată de nu echivalează cu o aprobare de vânzare a unui activ (nu s-a determinat nici activul și nici prețul acestuia) și cu atît mai puțin cu aprobarea unei vînzări fără licitațiecătre un terț( ) față de unitate (filele 54-52 dosar UCECOM).

S-a reținut, în același sens și că nu a făcut dovada că ar fi cerut restituirea sumei cu care a împrumutat unitatea, nu a încheiat act de vânzare - cumpărare cu -ul în contul sumei împrumutată și ca urmare nu s-a încheiat contract între și.

Vânzarea a avut loc între prin și, vânzare care nu a fost autorizată nici de și nici de UCECOM.

Că motivul determinant al încheierii contractului s-a sprijinit pe un scop ilicit, rezultă și din conduita ulterioară a conducerii prinpreședintecare, ulterior încheierii contractului de la 9.12.2003, pentru a acoperi vânzarea nelegală, a solicitat avizul UCECOM pentru vânzarea a două imobile dintre care unul fiind cel deja vândut ( cu încălcarea reglementărilor legale în materia vânzării activelor prin contractul nr. 964 din 9.12.2003), a solicitat și consultanță de pe poziția unui evaluator B în scopul vânzării prin licitație, a făcut publică organizarea licitației prin publicarea în jurnalul " Specială de Oltenia" și a întocmit proces verbal de licitație.

Astfel, avizul UCECOM eliberat sub nr. 1323 și înregistrat la 22.06.2004 prevedeprețul minim de începere a licitațieica fiind în sumă de444.710.000 fără TVA(7 mil.lei/), stabilește ca suma încasată să fie utilizată pentrurambursare împrumuturi și dobânzi la Fondul de Solidaritate Cooperatistă,pentru modernizări constructive și restituire capital social foștilor acționari (nu altă destinație).

Totodată, avizul precizează căvânzarea se va face cu plata integralăa sumei (fila 63 dosar Arbitraj Ucecom).

Potrivit articolului 9 din Normele metodologice (Decizia nr.184/1992) etapa următoare emiterii avizului Biroului Colegiului Executiv al Consiliului Național de Conducere al Cooperației Meșteșugărești, era supunerea spre aprobarea adunării generale a documentației de fundamentare privind propunerea de vânzare a activului.

În cauza de față, nu s-a făcut proba ținerii unei adunări generale în acest sens.

S-a publicat intenția de vânzare prin licitație a activului numai că nu s-a respectat articolul 12 din Norme în sensul că nu s-a publicat în gazeta Cooperației Meșteșugărești (fila 18 dosar UCECOM) și s-a încălcat și articolul 13 literele b,c,d,g,h și j din Norme. În publicația făcutănu a fost indicată adresa completă a spațiului scos la vânzare(s-a menționat doar str. -, -. J), locul unde se pot consulta datele financiare a activului, tipul de licitație utilizat, taxa de participare, garanția de 20% prețul de pornire al licitației (conform aviz), situația juridică a terenului și criteriile specifice pentru selecționarea participanților.

În aceste condiții, se poate concluziona fără îndoială că anunțul a fost formal neexistând intenția de a se aduce la cunoștința publicului date minimedespre activșimodalitatea vânzării acestuia.

Cât privește procesul verbal de licitație de la 2.08.2004, rezultă fără putere de tăgadă că acest înscris nu poate avea consecințe juridice de vreme ce s-a încălcat regulamentul de licitație (fila 12 dosar ) în sensul că nu s-au respectat dispozițiile prevăzute de: punctul 8 - privind termenele și condițiile de organizare a licitației (filele 23-21 dosar Arbitraj); punctul 9 - licitația nu a fost condusă efectiv de președintele Comisiei (filele 25-24 dosar Arbitraj); punctul 12 -nu s-a coborât succesiv, în trepte de 5% din prețul inițial ci s-a diminuat prețul direct cu 20%; punctul 15 - nu s-a anunțat adjudecatarul, nu este precizat concret dacă este adjudecatar sau (despre care doar se precizează că ar fi depus o cerere la dar care nu se regăsește în Registrul de intrări (filele 25 și 32 dosar arbitraj UCECOM), nu s-a semnat procesul verbal de către comisia de licitație și adjudecatar; punctul 16 nu s-a prevăzut termenul pentru încheierea contractului de vânzare - cumpărare a activului (vezi și art.28, art. 22 din Norme - fila 8 dosar UCECOM).

Cât privește prețulde pornireal licitației, acesta nu a fost cel pentru care s-a obținut avizul - UCECOM, adică minimum444.710.000 lei fără TVAci, prețul de386.750.000 lei inclusiv TVA propus orientativde evaluator (nivel lunamai 2004)cu precizarea evaluatorului că suma de 325.000.000 lei fără TVA reprezintă "posibilăvaloare de circulație" ( a se vedea filele 67 și 64 dosar arbitraj).

Prin urmare, s-a încălcat și obligația de a vinde activul cu prețul de pornire autorizat de organele abilitate.

Este de prisos examinarea și sub aspectul susținerilor reclamantei privind neachitarea garanției de 20% pentru participarea la licitație în condițiile în care comisia a cărei președinte a fost pârâta a constatat că la 27.11.2003 a depusca aport personalsuma de 80.000.000 lei cu care s-a apreciat că se acoperă obligația de plată a garanției. Comisia a omis și taxa de participare la licitație.

Prin urmare, rezultă fără dubiu că și procesul verbal de licitație este neproducător de efecte juridice fiind formal și ca atare nul absolut pentru încălcarea reglementărilor în materie de licitație.

În temeiul articolelor 966 -968 Cod civil se reține și că scopul determinant al acestuia a fost unul ilicit și prin urmare nu sunt întrunite condițiile de valabilitate a actului juridic, dincolo de faptul că procesul verbal nici nu s-a semnat.

De altfel, este evidentă existența cauzei ilicite și din modalitatea în care a fost încălcată prohibiția prevăzută de articolul 2 alineat 2 ultima teză din Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 184/1992 republicată dar și în temeiul articolului 1308 punctul 2 Cod civil, în care se prevede că sub pedeapsa de nulitate,nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse,mandatarii, ai averii ce sunt însărcinați să vândă.

Or, în cauză în calitate de mandatar al averii a încercat (în cadrul licitației de la 2.08.2004) fie direct, fie prin fiica sa, să devină adjudecatar.

Pentru toate considerentele din precedent, Curtea constată că nici procesul verbal de licitație din 2.08.2004 nu respectă condițiile de validitate prevăzute de articolul 948 Cod civil coroborate cu articolul 966 Cod civil în sensul că nu este cauză licită și s-a încălcat ordinea publică prin nerespectarea și a unei incapacități speciale prevăzute de articolul 1308 Cod civil.

Totodată, se reține că nulitatea ca sancțiune a nerespectării condițiilor de validitate a unui act juridic operează pentru cauze existente la momentul încheierii actului, independent de faptul îndeplinirii obligațiilor asumate (în speță sumele achitate de în regimul menționat în procesul verbal din 29.09.2003 (fila 53 verso dosar Arbitraj UCECOM și precizate în facturi filele 60-61 dosar Arbitraj Ucecom).

În aceste condiții apărarea pârâtelor și, ce se dorește sprijinită atât numai pe contractul nr. 964/19.12.2003 (fila 42 dosar Tribunalul București ) cât și pe contractul nr. 964/19.12.2003 amendat cu încercarea de a se respecta dispozițiile legale privind vânzarea activelor prin încheierea procesului verbal numit "de licitație" din 2.08.2004 (fila 71 dosar Arbitraj Uceccom), va fi înlăturată, ca nefondată, pentru aceleași motive arătate în precedent.

Prin urmare, apreciindu-se încălcarea art. 948 pct.4 și aplicabilitatea art. 968, art. 1306 și art. 1308 pct.2 Cod civil, Curtea va constata nule absolut contractul nr. 964/9.12.2003 și procesul verbal de licitație de la 2.08.2004, urmând a dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii acestor contracte.

În fine, Curtea reține că după ce pârâtele și au formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 111/11.04.2006 pronunțată de Arbitrajul -UCECOM, respectiv la data de14.08.2006(fila 20 dosar Tribunalul București ), pârâta a înstrăinat imobilul în litigiu către pârâta, prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la1.09.2006(fila 48 dosar Tribunalul București ).

În aceste condiții reclamanta (fostă ) a solicitat introducerea în cauză a acestei pârâte solicitând și constatarea nulității contractului subsecvent încheiat la 1.09.2006, ca o consecință a constatării nulității actului inițial.

Pârâta a susținut că nu a avut cunoștință de existența vreunui litigiu avînd convingerea că vânzătorul este proprietarul bunului vândut și a fost de bună credință.

A arătat pârâta, că în măsura în care ar fi fost în eroare asupra vânzătorului, nulitatea este una relativă pe care numai cumpărătorul ar fi putut-o invoca. În plus, nu a existat cauză ilicită respectându-se dispozițiile articolelor 948 - 961 Cod civil, cauza licită prezumându-se (filele 105-107 dosar Curtea de APEL BUCUREȘTI ).

A precizat pârâta, în raport de susținerile reclamantei ce vizau calitatea pârâtei de membru în Comitetul director al, că în perioada când a deținut această poziție (9.02.2006-8.11.2006 - filele 114-117 dosar Curtea de APEL BUCUREȘTI ) nu s-a pus în discuția Comitetului Director problema spațiului în litigiu, astfel că nu avea de unde să cunoască situația acestuia (fila 148 dosar Curtea de APEL BUCUREȘTI ).

Curtea apreciază apărarea pârâtei nefondată pentru următoarele considerente:

În esență, efectul nulității se exprimă în adagiul: quod nulum est, nullum producit effectum. Pentru a opera această regulă, este necesar să fie aplicate principiile efectelor nulității, respectiv retroactivitatea nulității, restabilirea situației anterioare și anularea nu numai a actului inițial, primar, ci și a actului subsecvent.

Astfel, în cauza de față este aplicabil principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, întrucât terțul achizitor în persoana pârâtei a cunoscut sau cu diligențe minime, putea să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătoarei, deci a fost de rea credință, operând regula de drept potrivit căruia neevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătoarei atrage nulitatea titlului subachizitoarei.

Dincolo de faptul că nu se poate face abstracție de calitatea pârâtei de membru al Comitetului director al reclamantei la data la care a încheiat contractul de vânzare - cumpărare (1.09.2006), situație în care nu era nevoie să semneze acțiunea în instanță sau să fie pusă în discuția Comitetului problema spațiului,pentru lua cu minima diligență cunoștință de situația juridică a imobiluluipe care vânzătoarea îl cumpărase chiar de la unitatea la care era membru al conducerii, dar, apărările pârâtei nu au suport probator al bunei credințe.

Astfel, pe rolul instanței judecătorești era promovată încă de la14.08.2006acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 111/2006 chiar de către vânzătoarea (filele 20-24)prin care se solicita anularea hotărârii arbitrale.

Susține pârâta că vânzătoarea a făcut dovada proprietății prezentându-i contractul nr. 964/2003.

În contractul nr. 964/2003 (fila 57 dosar Arbitraj Ucecom) era prevăzut că vânzătoarea este (unde pârâta avea calitatea de membru al Comitetului director), că s-a procedat la vânzarea - cumpărarea spațiului conformFF-/28.12.2003reprezentând avans -factură care încă de la 5.01.2005 fusese stornată-,iar la punctul 3 din contract se preciza că va intra contractul în vigoare la data plății prețului.

Or, cu minime diligențe, pârâta putea cere relații despre situația legalității contractului, în condiția în care era lesne de observat că nu s-a încheiat în urma unei licitații publice așa cum prevedeau Normele și Regulamentul prevăzut de Decizia nr. 184/1992 emisă în baza Decretului lege nr. 66/1990 (normativ preluat în Legea nr.1/2005).

Cu ocazia verificării cu minimă diligență a situației contractului, pârâta (membru în Comitetul director al dar șiavocat de profesie- vezi filele 85, 87, 133 dosar ) ar fi putut lua cunoștință și de Nota de constatare (fila 15 dosar Tribunalul București ) întocmită la 31.01.2006 la sediul.

Susține pârâta și că i s-a prezentat raportul de evaluare și documentația cadastrală, acte care însă nu fac dovada proprietății.

Nici hotărârea nr. 111/11.04.2006 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă UCECOMnu face dovada fără echivoc a dreptului de proprietate al vânzătoarei,pe de o parte având în vedere cererea reclamantei, considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia prin care au fost obligate pârâtele să achite 184.710.000 ROL fără TVA reprezentând diferență dintre prețul spațiului prevăzut în avizul nr. 1323/22.06.2006 și prețul de achiziționare efectiv al spațiului, și pe de altă parte, faptul că hotărârea deși era executorie nu era și irevocabilă, putând fi atacată oricând în termenul legal cu acțiune în anulare și respectiv recurs.

Așa fiind, cu minime diligențe, pârâta ar fi putut să constate că vânzătorul nu a dovedit că este proprietar.

În fine, pârâta susține că i s-a făcut dovada achitării spațiului, fără însă a preciza prin ce act a dovedit că a achitat spațiul, de vreme ce nu a fost depusă o chitanța liberatorie din partea nici pentru suma de 250.000.000 ROL cu TVA (preț contract nr. 964/2003) și cu atât mai puțin la nivelul sumei stabilită prin hotărârea Curții de Arbitraj (pe care pârâta a precizat că a cunoscut-o).

În consecință, față de considerentele arătate, Curtea apreciază că pârâta a fost de rea credință, vânzarea - cumpărarea lucrului altuia efectuată prin contractul de la 1.09.2006, a avut loc în cunoștință de cauză, fiind o operațiune speculativă, cu complicitatea pârâtei și prin urmare are o cauză ilicită, fiind nulă absolut în virtutea adagiului "fraus omnia corrumpit".

"B-credință" a părților contractante, condiție esențială pentru validitatea contractului, este definită de Codul civil, iar "aparența de drept" - nereglementată - urmează a fi interpretată și subordonată nu numai bunei-credințe, ci și existenței unei erori comune și invincibile (a se vedea Hotărârea CEDO în cauza Păduraru României).

Cât privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor și la plata despăgubirilor civile reprezentate de lipsa de folosință a spațiului și cuantificată la nivelul chiriei pe care ar fi încasat-o de la SC MG SRL (fila 45, fila 39, fila 17 dosar Arbitraj UCECOM), astfel cum a fost precizată (fila 109 dosar ), Curtea reține că este întemeiată, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate.

Potrivit articolului 129(6) Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii, în caz contrar încălcându-se principiul disponibilității.

În cauza de față, s-a solicitat obligarea la despăgubiria pârâtelor și, nu și a pârâtei. Se reține și că reclamanta a solicitat despăgubiri numai începând cu anul 2005 (fila 45 dosar Arbitraj UCECOM și fila 109 dosar ).

În aceste condiții deși a încheiat contractul cu SC MG SRL la 22 decembrie 2004 cu începere de la 1.01.2005 (fila 31 dosar Arbitraj UCECOM), Curtea apreciază că până la data notificării de către reclamantă, 23.11.2005 (fila 35 față/verso dosar ), aceasta este considerată de bună credință (simplul grad de rudenie cu neputând răsturna buna credință) astfel că în temeiul articolului 485 Cod civil, aceasta va fi obligată la despăgubiri de 9234 lei reprezentând lipsa de folosință a spațiului numai pentru perioada 23.11.2005-1.09.2006, dată când a vândut imobilul pârâtei.

Pentru perioada 1.01.2005 și până la 23.11.2005 despăgubiri pentru lipsă de folosință a spațiului în cuantum de 10756 lei datorează pârâta, ca urmare a constatării nulității absolute a actelor juridice încheiate de aceasta în dauna proprietarului.

Sumele datorate de cele două pârâte cu titlu de despăgubiri vor fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.

Curtea reține că pârâta nu poate fi obligată la plata despăgubirilor începând cu 1.09.2006, având în vedere că reclamanta nu a solicitat și obligarea acesteia la despăgubiri, în petitul cererii figurând doar pârâtele și, iar în cererea precizatoare nefiind indicată pârâta (fila 45 dosar Arbitraj, fila 98 și fila 109.).

Pârâtele și nu pot fi obligate la despăgubiri pentru lipsă folosință spațiu după vânzarea acestuia de la 1.09.2006, neexistând temei legal pentru a restitui fructele bunului, de vreme ce nu le-au cules ca urmare a înstrăinării spațiului.

Curtea va face aplicarea dispozițiilor articolului 274 (1) Cod procedură civilă și în consecință, față de totalul cheltuielilor efectuate de reclamantă, astfel cum au fost solicitate și dovedite (filele 297-350 dosar ), reținând că s-au admis ambele acțiuni în anulare îndreptate împotriva sentinței arbitrale, reținând și data la care a fost introdusă în cauză pârâta, dar și cuantumul despăgubirilor admise reclamantei, pârâtele vor fi obligate la următoarele cheltuieli de judecată:

va fi obligată la suma de 3770,38 lei (120,9 lei cotă parte transport și diurnă de la 12.06.2008 primul termen după admiterea acțiunii în anulare; 540,46 lei cotă parte contravaloare transport și diurnă în perioada 25.09.2008-18.06.2009; 768,4 cotă parte taxe judiciare 5 lei timbru judiciar; 1250 lei cotă parte onorariu expert; 357 lei cotă parte cheltuieli expert parte; 728,62 lei taxe judiciare aferente pentru despăgubirile la care a fost obligată).

va fi obligată la cheltuieli de judecată în sumă totală de 3674,06 lei compusă din (120,9 lei cotă parte contravaloare transport + diurnă de la 12.06.2008; 540,46 lei cotă parte contravaloare transport + diurnă de la 25.09.2008 la 18.06.2009; 768,4 lei cotă parte contravaloare taxe judiciare; 1250 lei cotă parte onorariu expert; 357 cotă parte cheltuieli expert parte; 637,3 lei taxe datorate corespunzător despăgubirii la care a fost obligată).

va fi obligată la cheltuieli de judecată în sumă totală de 552,46 lei compusă din: (540,46 lei cotă parte contravaloare transport + diurnă după 25.09.2008 până la 18.06.2009 și 12 lei taxă judiciară pentru nulitate).

judiciare achitate la Tribunalul București și Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru acțiunea în anulare nu vor fi suportate de pârâte în considerarea faptului că acestea nu au căzut în pretenții în acțiunea în anulare și nici contravaloare transport și diurnă deplasare până la primul termen de judecată pe fond (12.06.2008) pentru aceleași motive arătate în precedent.

Din perspectiva considerentelor evocate mai sus,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea reclamantei G, cu sediul în T-J,--20, Județ

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr.964/9.12.2003, încheiat între G și, domiciliată în C N, -, nr. 14-20,. 43, Județ C, a procesului verbal de licitație nr. 503 din 02.08.2004 și a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 1.09.2006 între și, privind spațiul situat în T J, str. -,. 5-7 parter, jud.

Repune părțile în situația anterioară încheierii acestor contracte.

Obligă pe pârâta, domiciliată în T-J, Str. -, nr. 2, Județ G, să plătească reclamantei suma de 10756 lei actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a spațiului pentru perioada 1.01.2005-23.11.2005 și cheltuieli de judecată în sumă de 3770,38 lei.

Obligă pe pârâta să plătească reclamantei suma de 9234 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a spațiului în perioada 23.11.2005- 01.09.2006 și cheltuieli de judecată în sumă de 3674,06 lei.

Obligă pe pârâta, domiciliată în T J, str. -. -..4.1.15 jud. G, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 552,46 lei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi,2.07.2009.

PREȘEDINTE

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

6 ex.

29.07.2009

Președinte:Adriana Bucur
Judecători:Adriana Bucur

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

    Comentarii despre Acțiune în anularea hotărârilor arbitrale. Sentința 90/2009. Curtea de Apel Bucuresti