Acțiune în concurența neloială. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/COM
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul ales în C,-, -7,.B,.17, împotriva Sentinței civile nr. 2753/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL, cu sediul în C,-, -a,.4,.13 și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în B,-, -B, sect.3, având ca obiect acțiune în concurență neloială.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.03.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții - SRL și Oficiul Național al Registrului Comerțului, solicitând:
- obligarea - SRL la schimbarea denumirii societății prin eliminarea particulei,
- interzicerea comercializării sau deținerii în scopul comercializării de către pârâta a produselor purtând semnul,
- interzicerea importului - exportului produselor purtând semnul de câtre pârâtă,
- interzicerea utilizării pe documentele societății pârâte sau pentru publicitate a semnului,
- prezentarea listelor cu clienții societății, cantitatea de marfă vândută, stocurile de marfă și materii prime începând cu 01.12.2004, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, s-a arătat ca asociatul unic și administratorul - SRL este un fost angajat al societății reclamante, in cadrul căreia a deținut funcția de director. Acesta utilizează cu rea credința numele societății reclamante, producând astfel confuzie în rândul clientelei acesteia.
Marca a fost înregistrata la Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci de către reclamanta, conform certificatului nr.54524/04.07.2002.
A susținut că prin folosirea de către pârâtă a denumirii, se produce confuzie cu denumirea folosită legitim de către reclamanta, iar publicul considera ca se adresează acestei firme, produsele comercializate fiind similare, existând astfel riscul de asociere cu marca reclamantei.
Conform art.35 din Legea nr.84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului un drept exclusiv asupra mărcii. Pârâta utilizează in prezent, fără acordul reclamantei, marca, producând prejudicii importante societății reclamante, dar si consumatorilor care sunt înșelați cu privire la calitatea bunurilor pe care le achiziționează, pentru că mărfurile sunt prezentate ca fiind originale.
In temeiul art.89 din Legea nr.84/1998 reclamanta solicita instanței sa dispună paratei înfățișarea mijloacelor de proba pe care le deține in prezent, pentru a putea cuantifica prejudiciul real cauzat prin contrafacerea produselor societății reclamante.
În concluzie, faptul că denumirea societății pârâte conține particula este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate industrială protejat de reclamanta, prin similitudinea cu marca, comerțul exercitat si produsele paratei fiind identice sau similare cu cele comercializate de către reclamantă.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.35 si 89 alin.2 din Legea nr.84/1998, art.11lit.c, art.2, 3, 6 din Legea nr.11/1991, art.5,6 si urm. OUG nr.100/2005.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin notele de ședința depuse la dosar la data de 19.02.2008, paratul Oficiul Național al Registrului Comerțului a arătat faptul ca prin Încheierea nr.12631/22.02.2007 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Constantaa fost admisa cererea de mențiuni formulata de - SRL privind schimbarea denumirii in - SRL. Totodată a invocat pe cale de excepție lipsa calității sale procesual pasive, motivat de împrejurarea ca opozabilitatea fata de oficiile registrului comerțului a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea de înregistrări in registrul comerțului este asigurataope legispotrivit art.7 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului.
Prin Încheierea din 19.03.2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Oficiul Național al Registrului Comerțului, reținând că acesta nu poate sta în judecată in calitate de parat, în condițiile in care reclamanta pretinde ca vinovata de săvârșirea actelor de încălcare a dreptului la marca se face parata - SRL.
Susținerile reclamantei potrivit cu care paratul Oficiul Național al Registrului Comerțului a fost chemat in proces pentru opozabilitate, nu au fost primite, întrucât în situația pronunțării unei hotărâri referitoare la acte, fapte si mențiuni ce trebuie înscrise în registrul comerțului, instanța este obligată potrivit legii să dispună din oficiu înregistrarea mențiunilor corespunzătoare.
De asemenea, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt de cerere și de schimbarea denumirii societății pârâte în - SRL.
Prin notele de ședință depuse la data de 11.06.2008 parata - SRL a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii. In esență, parata a arătat că la data promovării cererii societatea își schimbase denumirea în - SRL, iar in ce privește comercializarea, deținerea, importul, exportul produselor purtând semnul, reclamanta nu a produs niciun fel de dovezi în acest sens.
In aceste condiții si cererea de prezentare a listelor cu clienții societății, cantitatea de marfa vânduta si materii prime, este o cerere fără suport legal sau probant.
Prin Sentința civilă nr. 2753/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă excepția lipsei de interes in promovarea acțiunii invocată de către pârâta - SRL, ca nefondata. A respins acțiunea astfel cum a fost restrânsă, ca nefondată.
In temeiul art.246 pr.civilă a luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind obligarea paratei la schimbarea denumirii societății prin eliminarea particulei. A obligat reclamanta la plata către parata a sumei de 4.230 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a examinat cu prioritate în condițiile art. 137 Cod pr. civilă, excepția lipsei de interes, reținând următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere, reclamanta a înțeles să renunțe la judecata acestuia, întrucât în cauza s-a făcut dovada faptului ca parata si-a schimbat denumirea, care în prezent nu mai include particula.
Cat privește celelalte capete de cerere referitoare la interzicerea utilizării mărcii, interesul reclamantei este determinat de necesitatea înlăturării oricăror acte de încălcare a dreptului sau la marca protejat prin înregistrare, faptul dovedirii existentei unor acte de încălcare a dreptului la marca prezentând importanta sub aspect probator, iar nu în planul condițiilor de exercitare a acțiunii civile, considerente pentru care a respins ca nefondată, excepția lipsei de interes invocata de către parata - SRL.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta este titulara mărcii, cu element figurativ, înregistrată conform certificatului de înregistrare nr.54524 din 04.07.2002 asupra claselor de produse si servicii 6, 17, 27, 37, 39 si 40 pentru metale comune si aliajele lor, minereuri;, gutaperca, guma, azbest, si produse din aceste materiale necuprinse in alte clase, materiale de calafatuire, etanșat si izolat, conducte flexibile nemetalice; covoare, presuri, rogojini, linoleum si alte produse pentru acoperirea podelelor, tapete murale, nu din materiale textile; servicii de instalare; transport si depozitare de mărfuri, organizare de calatorii; tratament de materiale.
Potrivit certificatului eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanta, parata are in obiectul sau de activitate potrivit codificării 5154 - comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare si de încălzire.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a invocat doua temeiuri distincte, art.35 din Legea nr.84/1998 si Legea nr.11/1991, în ambele situații prevalându-se de drepturile sale exclusive dobândite prin înregistrarea mărcii si invocând in prima situație conflictul dintre marca sa si numele comercial al pârâtei dobândit ulterior înregistrării mărcii - din perspectiva contrafacerii, iar pentru a doua ipoteza, folosirea de către parata a propriei firme de o maniera susceptibila a produce confuzie cu marca reclamantei - concurenta neloiala.
A constatat prima instanță că potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr.84/1998, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, in temeiul căruia acesta poate cere instanței judecătorești competente sa interzică terților sa folosească în activitatea lor comerciala, fără consimțământul titularului, un semn care, dată fiind asemănarea produselor/serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrata, ar produce in percepția publicului un risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Întrucât pe parcursul judecării cauzei s-a făcut dovada faptului ca parata si-a schimbat denumirea din - SRL in - SRL, sens in care reclamanta a declarat ca renunța la judecata capătului de cerere privind obligarea paratei la schimbarea denumirii, instanța a analizat acțiunea din perspectiva celorlalte aspecte învederate de reclamanta referitoare la folosirea fără drept de câtre parata a semnului.
Raportat la clasele de produse si servicii pentru care este înregistrata marca, tribunalul a reținut că domeniile de activitate ale celor doua societăți nu sunt nici măcar similare, astfel ca din perspectiva art.35 din Legea nr.84/1998, nu se poate retine existenta vreunui risc de confuzie intre produsele celor doua societăți.
In speță, reclamanta nu a făcut nicio dovadă a faptului ca pârâta folosește efectiv numele sau comercial prin aplicare pe produsele ce intra in domeniul său de activitate, pe documente sau pentru publicitate, neoferind vreun indiciu care să permită instanței încadrarea acestor acte de folosința în dispozițiile art.35 alin.3 din lege.
Prin urmare, reclamanta a lipsit instanța de mijloacele concrete de evaluare a riscului de confuzie, deoarece chiar daca aprecierea se face in abstract, prin raportare la percepția consumatorului mediu, nu înseamnă ca instanța trebuie să presupună că pârâta a utilizat această denumire și să-si imagineze modalitatea în care aceasta a folosit-
În ce privește acțiunea în concurența neloială, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.11/1991, instanța a reținut că reclamanta nu a produs dovezi in sensul săvârșirii de către parata a vreunei fapte de concurenta neloiala. Și in aceasta situație, era imperios necesar a se dovedi folosirea numelui comercial si modalitatea în care aceasta utilizare de către parata are loc, astfel încât să permită instanței stabilirea concluziei unei folosiri abuzive si de natura a produce confuzie cu folosirea legitima de către reclamanta a propriei sale mărci sau obținerea finalității deturnării clientelei sau doar inducerea ei in eroare.
De altfel, însăși reclamanta prin notele de concluzii scrise, a precizat ca fata de schimbarea denumirii societății parate, nu mai insistă in soluționarea primelor patru capete de cerere.
In ce privește cererea de obligare a paratei la prezentarea listei cu clienții societății, cantitatea de marfa vândută, stocurile de marfa si materie prima existenta in perioada 2004-2007, fost apreciată ca fiind lipsita de suport legal ca și capăt de cerere distinct în cadrul acțiunii promovate de către reclamantă. O atare solicitare ar prezenta relevanță în plan probator și ar putea fi valorificata în cursul judecății, in situația în care prin acțiunea introductivă de instanță se solicita obligarea paratei la daune.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta - -,care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
O primă critică adusă de apelantă hotărârii pronunțată de instanța de fond vizează excepția lipsei de interes invocată de pârât, susținând că cererea referitoare la schimbarea denumirii de către pârâtă a rămas fără obiect în condițiile în care aceasta și-a schimbat denumirea din - SRL în - SRL în februarie 2007. În opinia apelantei acest lucru s-a întâmplat numai ca urmare a depunerii unei plângeri penale și nicidecum din inițiativa reprezentanților societății pârâte, motiv pentru care nu poate fi interpretat ca un act de bună - credință. Solicită să se aprecieze acest aspect ca fiind o recunoaștere a faptului că au folosit particula "" cuprinsă în denumirea - în mod ilegal, împrejurare care a adus atingere dreptului de proprietate industrială protejat de către firma reclamantă.
În al doilea rând, s-a referit la constatarea lipsei similitudinii între clasele de produse și servicii pentru care este înregistrată marca și obiectul de activitate al pârâtei, față de care susține că societatea - este titularul exclusiv al mărcii "" încă din anul 2002 pentru 6 clase de produse și servicii, drept exclusiv ocrotit și recunoscut de lege odată cu obținerea certificatului de înregistrare nr. 54524 emis de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Mai mult a arătat că marca "" a fost înregistrată pentru clasa 6 - metale comune și aliajele lor, minereuri, precum și pentru clasa 37 - servicii de instalare. Faptul că produsele și serviciile pentru care s-a înregistrat marca nu este deloc străină activității principale pe care o desfășoară societatea pârâtă și anume, comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire, este foarte simplu de sesizat în condițiile în care sfera noțiunilor, ce reprezintă clasele la care a făcut referire mai sus, este una foarte largă, incluzând-o și pe cea care reprezintă activitatea principală a pârâtei. În acest sens apelanta a făcut trimitere la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 84/1998 la art. 35 lit.b, Convenția d l Paris privind protecția proprietății industriale, art. 10 bis alin.3 care definește actul de natură a crea confuzie în rândul consumatorilor.
A mai criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond și cu privire la aprecierea că nu există risc de confuzie raportat la prevederile legale. În opinia apelantei riscul de confuzie a început să existe încă din momentul înfățișării societății pârâte sub vechea denumire " " moment de la care societatea reclamantă a început să sufere un prejudiciu. Legiuitorul a prevăzut în mod expres și această formă de săvârșire a faptelor de concurență neloială pentru că legea are ca destinatar consumatorul cu un nivel de educație și inteligență mediu.
De asemenea apelanta a mai arătat că singurul capăt de cerere admisibil, urmarea schimbării denumirii societății pârâte, îl constituie capătul 5 din acțiune prin care solicita să se prezinte listele cu clienții societății, să se stabilească cantitatea de marfă vândută, stocurile de marfă și materia primă existentă în perioada 01.12.2004 - 22.02.2007, pentru soluționarea căruia a solicitat reclamanta proba cu expertiză contabilă, care era indispensabilă pentru evaluarea prejudiciului suferit, cerere ce a fost respinsă de instanță.
Or, actele contabile sunt singurele probe în susținerea pretențiilor formulate, acte care se află sub controlul pârâtului și pe care instanța putea să ordone să fie aduse pentru a soluționa corect cauza dedusă judecății, având ca temei legal art. 5 alin.1 din OUG nr. 100/2005 precum și a art. 89 alin.2 din Legea nr. 84/1994. Asigurarea dovezilor nu este legată de acțiunea pe fond pentru repararea prejudiciului pentru ca legiuitorul a instituit o procedură specială și derogatorie de obținere a probelor ce se află în mâna părții adverse. este firesc ca aceasta având un interes contrar să refuze prezentarea probelor, singura posibilitate fiind cea judiciară prin intermediul unei expertize.
Consideră apelanta că hotărârea atacată este cu atât mai eronată cu cât art. 235 și următoarele din Codul d e pr. civilă, permite asigurarea de dovezi și fără cercetarea fondului cauzei, astfel că era firesc ca pentru identitate de rațiune o asemenea procedură să fie admisibilă și în prezenta cauză.
Intimații legal citați nu au formulat apărări în cauză.
Prin Încheierea din 18.02.2009 Curtea a respins ca nefondată excepția necompetenței funcționale a Secției comerciale, invocată de apelantă, la termenul următor rămânând a se discuta excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea cauzei, excepție pe care apelanta a înțeles să nu o mai susțină.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, invocată de pârâtă va fi înlăturată având în vedere soluția dată de instanța de fond, în sensul respingerii acestei excepții.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect invocat în cererea de apel, Curtea reține că, potrivit art.35 din Legea nr.84/1998, Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;
În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
c) importul sau exportul produselor sub acest semn;
d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Având în vedere că înainte de înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 13.11.2007 pârâta și-a schimbat denumirea în - SRL, conform Încheierii nr.12631/22.02.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, devine inutil a se mai analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.35 din Legea nr.84/1998, în scopul soluționării primelor patru capete de cerere, astfel cum au fost formulate de reclamantă, referitoare la:
- obligarea - SRL la schimbarea denumirii societății prin eliminarea particulei,
- interzicerea comercializării sau deținerii în scopul comercializării de către pârâta a produselor purtând semnul,
- interzicerea importului - exportului produselor purtând semnul de câtre pârâtă,
- interzicerea utilizării pe documentele societății pârâte sau pentru publicitate a semnului
De altfel, însăși apelanta, la pagina 3, paragraful 7 menționează că urmare a schimbării denumirii, singurul capăt de cerere admisibil, din punctul său de vedere, a rămas cel de-al cincilea, în care a insistat să i se prezinte listele cu clienții societății, să se stabilească cantitatea de marfă vândută, stocurile de marfă și materie primă existentă în perioada 01.12.2004 - 22.02.2007.
Referitor la cel de-al cincilea capăt de cerere, apelanta reclamantă a arătat că a solicitat instanței de fond încuviințarea probei cu expertiză contabilă, indispensabilă, din punctul său de vedere soluționării cauzei. Actele contabile, singurele probe în susținerea pretențiilor sale, se află sub controlul pârâtului, iar tribunalul putea să ordone să fie aduse pentru a soluționa corect cauza, având ca temei legal art.5 alin.1 din OUG nr.100/2005 și art.89 alin.2 din Legea nr.84/1994.
Prin schimbarea denumirii societății pârâte, primele patru capete de cerere ce constituiau în fapt ondul cauzei având ca obiect un drept de proprietate industrială protejat, au rămas fără conținut. Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță că cel de-al cincilea capăt de cerere este doar o solicitare de administrare de probe în susținerea fondului cauzei, fără existența acestuia neavând suport.
Acest aspect rezultă chiar din dispoziții legale invocate de reclamantă, respectiv, conform art.1 alin.1 din OUG nr.100/2005,
Prezenta ordonanță de urgență reglementează măsurile, procedurile și repararea daunelor în scopul asigurării respectării drepturilor de proprietate industrială.
Art. 3 prevede că
(1) Măsurile, procedurile și repararea daunelor, reglementate prin legile de proprietate industrială, vor fi aplicate de instanțele judecătorești competente.
(2) Măsurile, procedurile și repararea daunelor trebuie să fie efective, proporționale cu drepturile încălcate, descurajatoare și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea de obstacole în calea comerțului legitim și totodată să ofere protecție împotriva folosirii abuzive a acestora.
În cadrul CAP. 3 din ordonanță, intitulat "Probe și măsuri de conservare a acestora ", art.5 alin.1 are următorul conținut:
La solicitarea unei părți care a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil accesibile și suficiente în susținerea afirmațiilor sale și dacă aceste elemente se află sub controlul părții adverse, instanța judecătorească competentă poate să ordone ca aceste elemente de probă să fie produse de partea adversă, sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale.
A invocat reclamanta drept temei juridic al acțiunii sale și dispozițiile art.6 din OUG nr.100/2005, potrivit căruia,
(1) Înainte de judecarea fondului cauzei, având ca obiect un drept de proprietate industrială protejat, instanța judecătorească competentă poate, la cererea unei părți care a prezentat elemente de probă, conform prevederilorart. 5alin. (1), în susținerea afirmațiilor sale din care rezultă că o încălcare a avut loc ori că această încălcare este iminentă, să ordone măsuri provizorii, rapide și eficiente, pentru conservarea elementelor de probă pertinente cauzei, sub condiția ca protecția informațiilor confidențiale să fie asigurată.
Or, după cum am arătat mai sus, fondul cauzei privind un drept de proprietate industrială protejat, este fără obiect ca urmare a schimbării denumirii societății pârâte iar pe de altă parte, reclamanta nu a prezentat elemente de probă, în mod rezonabil accesibile și suficiente în susținerea afirmațiilor sale, elemente care să se afle sub controlul părții adverse, pentru ca instanța să ordone măsuri provizorii pentru conservarea lor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de apelanta reclamantă - - -, cu sediul ales în C,-, -7,.B,.17, împotrivaSentinței civile nr. 2753/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - - SRL, cu sediul în C,-, -a,.4,.13 și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în B,-, -B, sect.3,ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond -
tehnoredactat dec.jud. - - -
14.04.2009/ 5ex
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
