Acțiune în concurența neloială. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta "", cu sediul în B,-, -.106,.2,.35, sector 3, împotriva sentinței civile nr.894 din 23 octombrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: apelanta-reclamantă "" și intimata-pârâtă "-.".
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 0,30 lei-timbru judiciar și cu 19,00 lei-taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția comercială, la nr- din 18.04.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta -., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că denumirea de comerciant a pârâtei încalcă dreptul la marcă al reclamantei și să se interzică folosirea de către pârâtă a mărcii în denumirea sa comercială.
În motivarea cererii se susține că deși denumirea comercială a pârâtei este un cuvânt compus, aceasta prezintă puternice asemănări cu marca, producând confuzie în percepția de ansamblu a consumatorului potențial, cu atât mai mult cu cât pârâta desfășoară o activitate similară, comercializarea vinurilor. comercială a pârâtei ar putea fi percepută de către consumatorul român mediu vizat ca unul al produselor acestuia.
Se mai susține că marca este înregistrată pentru băuturi alcoolice, comercializare, ambalare, depozitare și transport, iar pârâta are în obiectul de activitate codurile, care sunt similare claselor de produse înregistrate de
În drept, a invocat Legea nr.84/1998, art.8 din Legea nr.148/2000 și art.998 și 999 Cod civil, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea cererii, câtă vreme denumirea societății nu este identică cu marca înregistrată pentru reclamantă. Atribuirea mențiunilor - asigură caracter propriu, stabilind o diferențiere.
Prin încheierea nr.115 din 20 iunie 2008, Secția comercială a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul la Secția civilă a aceluiași tribunal pentru soluționare.
Cauza a fost înregistrată la data de 04 iunie 2008 sub nr-.
Reclamanta, deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus nici note scrise.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.894 din 23 octombrie 2008, a respins cererea formulată de reclamanta, cu consecința obligării acesteia la plata sumei de 1.883,47 lei în favoarea pârâtei -., sumă ce reprezintă cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamanta pretinde că pârâta practică o concurență neloială, motivat de faptul că în denumirea societății ar exista cuvântul "", ceea ce produce confuzii și îi creează un prejudiciu.
Examinând denumirile celor două firme, tribunalul a constatat că nu se poate reține existența unei asemănări care poate să creeze confuzie în rândul consumatorilor.
Cuvântul menționat, "" este combinat de pârâtă cu elemente în plus, respectiv cele două cuvinte "" și "", dar și liniuța de între ele, -.
Atribuirea mențiunilor în plus prin adaosul celor două cuvinte separate prin liniuță în componența de numire asigură pârâtei un caracter propriu și inconfundabil, stabilind diferența între denumire și marca înregistrată de reclamantă.
Instanța a constatat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 7 și 91, că cele două societăți sunt distincte și prin sediile situate în localități diferite, prin obiectul de activitate, emblemele celor două societăți sub care acestea își desfășoară activitatea și se angajează în raporturi cu terții, sunt diferite și nu au niciun fel de asemănare. din cuprinsul acestor embleme sunt redactate diferit, cu caractere diferite și înălțimea literelor altfel. Pentru reclamantă, la mijlocul emblemei (forma dreptunghiulară) scrisul este cu litere mari de tipar - în linie dreaptă, în timp ce la pârâtă scrisul este în formă de cerc, având în mijloc un element figurativ ce sugerează un pahar cu vin de culoare roșie, purtând deasupra mențiunea "".
În cauză, s-a mai reținut că situația prezentată de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.84/1998, aceasta nefăcând dovada că sunt îndeplinite cumulativ prevederile acestui text de lege și nici intenția pârâtei de a-și apropia semnul distinctiv utilizat de reclamantă.
În consecință, câtă vreme pârâta nu încalcă nicio prevedere legală sau un drept al intimatei care să poată conduce la măsura solicitată de reclamantă, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta, invocând nelegalitatea, cu referire la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.35 alin.2 lit.b din Legea nr.84/1998.
În dezvoltarea criticii se arată că este suficient ca pârâta să menționeze pe chitanțe, facturi și alte înscrisuri denumirea comercială a acesteia, care este similară atât cu denumirea comercială a reclamantei, cât și cu marca verbală înregistrată de aceasta.
Se susține că legea nu cere ca semnul să fie identic, fiind suficientă asemănarea, așa cum se întâmplă în cazul părților litigante. Prin adăugarea de către pârâtă a câtorva litere, fără a renunța la cuvântul "vinexpert", nu au fost excluse similaritatea dintre cele două denumiri, creându-se astfel confuzie în rândul consumatorilor, având în vedere activitățile asemănătoare ale celor două societăți comerciale, raportat la aceleași clase de produse.
Ultima critică vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, excesiv față de actele dosarului.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Analizând criticile formulate de reclamantă raportat la motivul de nelegalitate, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Principiile de drept stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție în aprecierea conflictului dintre marcă și nume comercial sunt aplicabile în speță, scopul articolului 5 (1) din Directiva Consiliului Europei nr.89/104/, transpus în legislația română prin dispozițiile art.35 din Legea nr.84/1998, fiind acela de a proteja funcția mărcii de indicare a originii comerciale.
În toate situațiile în care o marcă anterioară intră în conflict cu un semn folosit în activitatea comercială de către un terț se aplică regulile din articolul 35, indiferent dacă semnul este nume comercial sau nu, tocmai pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie între titularul mărcii și cel care folosește semnul.
În situația în care semnul este un nume comercial sunt avute în vedere prevederile art.6 din Directivă (corespunzător art.38 din legea română), care impun o condiție suplimentară: verificarea loialității folosirii semnului.
Conform jurisprudenței constante a CJCE, respectiv a deciziei cadru în această materie (cazul C-17/06 ) există patru condiții pentru aplicarea protecției mărcii în conflictul cu un semn, pentru toate cazurile prevăzute la art.5 lit.a și lit. b, toate acestea fiind îndeplinite în speță.
Astfel, nu s-a contestat că pârâta își folosește numele comercial în activitatea comercială. Ca atare, este îndeplinită prima condiție a folosirii însemnului ca nume comercial în activitatea comercială.
Cea de a doua condiție, a folosirii fără consimțământul titularului mărcii este, de asemenea, îndeplinită, neafirmându-se că ar fi existat consimțământul reclamantei la înregistrare.
Pârâta a avut inițial denumirea identică cu a reclamantei și urmare notificării trimise de reclamantă, prin care s-a solicitat schimbarea denumirii inițiale, din, s-a conformat acestei solicitări, modificând astfel denumirea în -., considerând astfel că emblemele și denumirile celor două societăți sunt distincte, determinat și de faptul că au sediile în localități diferite, dar și prin obiectul de activitate.
Această operațiune a fost efectuată la data de 11.04.2006, conform certificatului de înmatriculare preschimbat, sediul societății pârâte fiind stabilit în-, municipiul D, județul
Instanța de apel nu a aplicat principiile stabilite în practica Curții Europene de Justiție în aprecierea celei de-a treia condiții, respectiv folosirea în legătură cu serviciile oferite.
Chiar și atunci când semnul nu este fixat pe produsul oferit în mod efectiv spre comercializare, există o folosire a acestuia "în legătură cu bunurile sau serviciile" în sensul Directivei.
Contrar celor reținute de prima instanță, se constată că atunci când un terț folosește semnul într-un asemenea mod, se stabilește o legătură între semnul care constituie numele comercial al terțului și bunurile comercializate sau serviciile pe care le prestează terțul.
În speță, se constată că prin înregistrarea de către pârâtă a denumirii de comerciant de în componența denumirii sale mai sus arătate, au fost încălcate dispozițiile art.8 din Legea nr.148/2000, care interzice publicitatea de natură a crea confuzie pe piață între cel care apelează la această operațiune și un concurent sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, profitându-se astfel de renumele unei mărci de comerț și denumirea comercială, creându-se astfel un prejudiciu titularului mărcii.
Numele comercial este folosit de către pârâtă în activitatea comercială, pentru a desemna și a face cunoscut potențialilor clienți serviciile prestate de aceasta.
Și condiția care privește capacitatea semnului de a afecta funcția mărcii de garantare a originii, a fost analizată în mod greșit de către tribunal, deși era îndeplinită.
În aplicarea condiției menționate se poate face distincție după cum marca și semnul sunt sau nu identice sau numai similare, riscul de confuzie fiind sau nu prezumat și în funcție de identitatea produselor.
Tribunalul a ignorat criteriile stabilite de CJCE în jurisprudență și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.35 lit.b din Legea nr.84/1998.
Existența sau inexistența riscului de confuzie, ce trebuie stabilită în funcție de identitatea sau similaritatea semnului cu marca este o chestiune distinctă, care nu înlătură aplicarea criteriilor menționate.
Câtă vreme elementele dominante ale mărcii și semnului sunt identice (), existența riscului de confuzie nu poate fi pusă la îndoială.
Prima instanță a reținut în mod eronat că emblemele sub care cele două societăți își desfășoară activitatea și se angajează în raporturi cu terții sunt diferite, neavând nicio asemănare, cuvintele din embleme fiind redactate diferit, având caractere diferite, iar înălțimea literelor folosite este alta, constatând astfel că nu poate exista conflict între marca anterior înregistrată și numele comercial, de vreme ce cele două semne comerciale au funcții diferite potrivit legii.
Considerentele deciziei apelate în acest sens contravin principiilor de drept menționate, instanța având obligația de a trata numele comercial ca pe orice semn distinctiv și de a stabili dacă prin modul de folosire al acestuia de către intimată, acesta putea fi perceput ca și marcă pentru serviciile oferite clienților.
Numele comercial identifică comerciantul, în mod direct, în relațiile sale cu clienții și partenerii de afaceri, iar marca identifică comerciantul prin prisma produselor și serviciilor acestuia, individualizându-l în raport cu alți comercianți.
speței constă în faptul că societatea pârâtă își desfășoară activitatea în domeniul fabricării băuturilor alcoolice distilate, a alcoolului etilic de fermentație, a vinurilor, a cidrului și a altor vinuri din fructe. În obiectul de activitate intră și comerțul cu ridicata, nespecializat de produse alimentare, băuturi, tutun, comerț cu amănuntul al băuturilor, etc. (12, dosar fond), fără a folosi un semn distinctiv, altul decât numele comercial.
În cazul serviciilor, marca este acel semn pe care comerciantul îl aduce la cunoștința consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza în acest fel o asociere între serviciul oferit și un anumit semn.
Reclamanta a înregistrat marca "" la Oficiul Registrului Comerțului B la data de 04.03.2004 și la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 18.12.2003, așa cum rezultă din certificatul de înregistrare nr.60671, având ca obiect de activitate băuturi alcoolice, comercializare, publicitate, ambalare, depozitare, transport, sediul firmei fiind în B-dul. - - nr.23, -.106,.2,.35, sector 3,
Cuvântul "" îndeplinește funcțiile specifice mărcii, de individualizare a serviciilor și poate intra în conflict cu orice altă marcă anterioară folosită pentru servicii similare, dovedirea funcției de marcă nefiind în acest caz intrinsec legată de operațiunea materială de aplicare a semnului pe produs sau ambalajul acestuia.
Pentru toate aceste considerente și reținând ca întemeiate criticile formulate în raport de motivul de nelegalitate, Curtea va admite apelul societății reclamante, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința chimbării în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în baza art.35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Se va constata că numele comercial al pârâtei -. încalcă drepturile exclusive asupra mărcii reclamantei, certificat de înregistrare OSIM nr.60671/18.12.2003 și va fi obligată pârâta la încetarea folosirii denumirii, ca nume comercial în activitatea economică.
Față de soluția adoptată, nu se mai impune analizarea criticii privind plata cheltuielilor de judecată reținute în sarcina reclamantei prin sentința apelată.
Văzând cererea apelantei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că intimata a căzut în pretenții, va fi obligată la plata sumei de 1031 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel, dovedite cu înscrisurile de la filele 20, 21, 171, 180 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta "", cu sediul în B,-, -.106,.2,.35, sector 3, împotriva sentinței civile nr.894 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta " -."
Schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea și constată că numele comercial al pârâtei -. încalcă drepturile exclusive asupra mărcii reclamantei, certificat de înregistrare OSIM nr.60671/18.12.2003.
Obligă pârâta la încetarea folosirii denumirii, ca nume comercial în activitatea economică.
Obligă pe intimata-pârâtă " -." D să plătească apelantei-reclamante "" suma de 1031 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./18.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
