Acțiune în concurența neloială. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.37/C/2008 -
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- -- JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat reclamanta -" "SRL cu sediul în O,-, - 8,.A,.1, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă-" & "SRLcu sediul în B,-/A, Bl.14,.311, jud. B împotriva sentinței nr.1449/COM din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în concurență neloaială -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamantă -" "SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8 din 28 ianuarie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și pentru intimata pârâtă -" & "SRL B - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.110 din 14 aprilie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus și că, apelul este legal timbrat cu suma de 370 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.49-1-74 din 18.02.2008 emisă de Primăria O - Direcția Finanțe Local, plus 51,5 lei timbre judiciare, cauza este la al treilea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul intimatei pârâtedepune la dosar întâmpinare și un exemplar de pe pagina de internet a pârâte, înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentantul apelantei. Arată că nu mai are alte cereri.
Reprezentantul apelantei reclamantede asemenea arată că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța,nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamantesusține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul încetării actelor de concurență neloială, înlăturării consecințelor actelor de concurență neloială, precum și obligării pârâtei la plata dunelor morale în cuantum de 10.000 lei, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la montarea unui bener, reclamă, prin care să se distingă cele două societăți. Totodată mai arată că, foștii angajați ai apelantei, după ce și-au prezentat demisia la data de 1 mai 2006, au deschis la data de 15 mai 2006 un spațiu alăturat, zid - în - zid, ușă în ușă, un magazin cu același obiect de activitate ca al societății apelante, adică servicii fotografice, acest fapt întrunind elementele de concurență neloială, astfel cum sunt ele arătate în art.4,5 și 6 din Legea nr.11/1991, explicitate prin modalitatea concurenței parazitare. Concurența parazitară este acel fapt când un agent al pieței trăiește ca un parazit, pe seama muncii altuia, trăgând foloasele din eforturile și reputația celorlalți. În opinia apelantei, cel mai important și evident act de concurență neloială parazitară a constatat în deschiderea magazinului și încă chiar de către foștii angajați, chiar lângă magazinul apelantei, ușă în ușă, zis în zid, acest fapt ducând concluzia clară că este vorba de concurență neloială parazitară. Această concurență, apreciază apelanta duce la atragerea sancțiunii civile și la obligația de a fi reparată suferința provocată, fiind dublat, atât de acțiuni comisive cât și de omisiuni din partea pârâtei, atât obiectiv cât și subiectiv faptele, intenția și scopul realizării unei practici comerciale incorecte. În acest sens arată că, după deschiderea societății proprii, cei doi asociați ai pârâtei s-au prezentat la școlile cu care apelanta a încheiat contracte, în vederea prestării de servicii fotografice pentru anii terminali, ascunzând însă faptul că ei parte dintr-o altă societate, ducând astfel în eroare clienții și creând o confuzie totală între cele două societăți, însă confuzia a avut efect benefic asupra pârâtei. Totodată, aceștia au informat clientela Foto de faptul că, în spațiul apelantei se desfășoară doar activități de telefonie, iar în spațiul lor s-a mutat firma prestatoare de servicii foto. Astfel, atitudinea pârâtei a mers atât de departe, încât apelanta a și dat anumite anunțuri în presa locală prin care să informeze clientela despre confuzia creată, proba cea mai clară fiind aceea că, dacă nu ar fi existat acea confuzie, este logic, arată apelanta, nu ar fi cheltuit sume importante de bani pentru publicarea anunțurilor respective. Hotărârea instanței de fond este total eronată apreciază apelanta, având în vedere faptul că aceasta a hotărât în sensul că, nu rezultă săvârșirea vreunei fapte din cele descrise de apelantă, critici vizând, pe de o parte, toate problemele de ordin juridic, tehnic și managerial, critici care însă nu au fost luate în considerare de către instanța de fond. Pe de altă parte, există materialul probator oferit de apelantă și care a contrazis concluzia instanței de fond, respectiv planșa foto cu cele două puncte de lucru, declarația martorului, declarația martorului și răspunsurile la interogatoriul luat administratorului. De asemenea, mai arată apelanta, pârâta a încercat să probeze faptul că, clientela laboratorului foto s-a mutat în mod după fostul angajat al apelantei care era considerat un maestru fotograf, însă ceea ce a omis a arăta pârâta este faptul că, tehnica actuală de prelucrare, nu mai are nimic de a face cu măiestria, ci doar cu tehnica digitală foto. În consecință mai arată și că, tot ce au învățat asociații pârâtei despre tehnica digitală foto, știu de la apelantă, prin munca și efortul financiar al acestei societăți, pârâții nefăcând altceva decât să-și achiziționeze un magazin, un laborator identic, în vecinătatea spațiului apelantei, deschizând un punct de lucru similar cu al apelantei, acest lucru fiind interpretat ca și un atac la adresa proprietății intelectuale și industriale la adresa societății.
Reprezentantul intimatei pârâtesusține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței anexate la întâmpinare. În esență învederează instanței că, criticile formulate de apelantă sunt nefondate, instanța de fond făcând o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză, pe bună dreptate considerând că faptele reclamate nu întrunesc elementele unor fapte de concurență neloială. Toate susținerile reclamantei sunt răutăcioase și gratuite, fiind lipsite de orice suport probator, necorespunzând adevărului că prin intermediul societății, pârâta ar fi întreprins activități care să întrunească elementele faptelor de concurență neloială. De asemenea, mai arată că nu s-a discutat niciodată că asociații pârâtei ar fi afirmat faptul că aceștia ar fi proprietari ai Foto, iar ceea ce au crezut clienții, este cu totul o altă problemă, neexistând însă logică între aceste susțineri, altminteri de ce pârâta ar fi racolat clienții pentru noul punct de lucru dacă ar fi afirmat ceea ce s-a arătat mai sus. Totodată mai arată reprezentantul pârâtei că, contractele de prestări servicii sunt personalizate, iar din probele administrate, inclusiv planșele foto, rezultă cu claritate că există suficiente elemente de diferențiere, față de reclama reclamantei, nefiind vorba doar de o vopsire a peretelui exterior într-o culoare puțin vizibilă, astfel cum a susținut aceasta prin motivele de apel. În consecință, solicită respingerea apelului, învederând totodată că nu poate fi primită nici cererea în pretenții a apelantei, arătând că nu poate fi vorba de nici un prejudiciu moral suferit de reclamantă, atâta timp cât nu există acte de concurență neloială și nu s-a creat nici o confuzie cu privire la deținătoarea mărcii Foto.
În replică, reprezentantul apelantei apreciază că, în cauză sunt întrunite elementele de concurență neloială parazitară, existând două societăți, lipite una de alta și cu același obiect de activitate.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Prin sentința nr.1449/COM din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL, cu sediul in O,--. A,.1 Jud. B, în contradictoriu cu pârâta - ȘI SRL, cu sediul în B,-/A,. 14,.311, jud. B, obligând reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, asociații pârâtei - ȘI SRL, numiții și sunt foști angajați ai reclamantei - SRL la punctul de lucru din După încetarea contractului de muncă prin demisie la data de 01.05.2006, cei doi și-au deschis în imediata vecinătate a punctului de lucru, mai precis spațiul alăturat, un magazin având același obiect de activitate cu al societăți reclamante,respectiv servicii fotografice.
Conform dispozițiilor art.2 din Legea nr.11/1991, constituie concurența neloială, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Neexercitarea activității comerciale cu bună-credință si potrivit uzanțelor cinstite atrage răspunderea civila, contravenționala ori penala.
Legea nu arată în mod direct ce se înțelege prin uzanțe cinstite, dar în mod indirect precizează actele si faptele considerate manifestări ale concurentei neloiale prin enumerarea din art. 4 si 5 din lege.
care săvârșește un act de concurență neloială, în condițiile legii, va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul si, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.
În speță, din probele administrat, s-a apreciat de către instanță că nu rezultă că pârâta prin reprezentanții săi a săvârșit vreo faptă din cele descrise de reclamantă în petitul acțiunii care să se încadreze în dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr.11/1991.
Astfel, anterior desfășurării activității în calitate de salariat la societatea reclamantă, numitul a deținut o societate - Atelier SRL, cu sediul în B cu specific fotografic, iar ulterior a devenit angajatul reclamantei. Fiind singurul fotograf din zona B,clienții care îl cunoșteau și apelau la acesta pentru servicii fotografice.
Martorul susține că, nu a auzit personal că Dl. să fi sugerat clienților - SRL să vină la magazinul ce urma să-l deschidă,însă acest aspect l-a aflat ulterior de la angajații reclamantei și de la clienți, fără să precizeze numele vreunei persoane.
Declarația martorei s-a apreciat că, nu poate fi reținută de instanță, întrucât nu se coroborează și cu alte probe administrate în cauză. Prin declarația sa,martorul Trana arată că la momentul în care s-a deschis noul atelier foto pe postul local de radio s-a dat un anunț de către reclamantă prin care s-a adus la cunoștința publicului că foștii angajați nu mai reprezintă interesele societății.
Faptul că atelierul foto al societății pârâte nu a avut la începutul desfășurării activității semne distinctive, nu constituie în sensul legii concurență neloială. Acest fapt nefiind de natură să provoace vreo confuzie între cele două societăți, și nici să ducă în eroare clienții reclamantei. De asemenea nici faptul că reprezentantul pârâtei și-a prezentat ofertele de servicii fotografice școlilor din B nu constituie o acțiune de concurență neloială.
În speță, s-a apreciat de către instanță că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.2 coroborat cu art.4 și 5 din Legea nr.11/1991, respectiv nu a fost dovedită existența și consumarea faptelor invocate pentru a sta la baza unui raport juridic de concurență neloială, motiv pentru care a respins ca nefondată acțiunea.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen, apelanta - " " SRL O, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive și obligării pârâtei la încetarea actelor de concurență neloială, înlăturarea consecințelor actelor de concurență neloială, publicarea în presa județeană a hotărârii, plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că societatea, prin apelul formulat, înțelege să renunțe la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la afișarea unei reclame la punctul de lucru și la cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 15.000 lei despăgubiri civile.
În privința situației juridice deduse judecății, arată că, asociații pârâtei intimate, numiții și sunt foștii angajați ai societății apelante, care după demisia lor din 1.05.2006 au deschis în data de 15.05.2006 în spațiul alăturat cu punctul său de lucru, zid - în - zid, ușă - în - ușă, un magazin cu același obiect ca și al societății apelante, respectiv servicii fotografice.
Modul în care aceștia, prin intermediul societății lor au acționat, întrunește elementele faptelor de concurență neloială, așa cum sunt ele precizate în art.4 - 6 din Legea nr.11/1991, în modalitatea concurenței parazitare.
Această concurență parazitară înseamnă că, un agent al pieței trăiește ca un parazit pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse sau servicii.
În cauză, după ce timp de 14 ani în orașul B, în toată depresiunea și zona lui limitrofă exista un singur atelier foto, în mai 2006 se deschide unul, încă învecinat, de către un fost angajat al societății.
În aprecierea unor cauze de concurență neloială s-a apreciat în conformitate cu art.10 bis alin.3 al Convenției d l Paris că este necesar ca faptele să fie de natură a crea confuzie prin orice mijloace, cu întreprinderea, produsele, activitatea altui comerciant, respectiv de a fi susceptibile de a induce publicul în eroare, fiind suficient doar să existe un risc în sensul creării confuziei la nivelul consumatorului obișnuit.
În jurisprudența recentă au existat mai multe cauze care au sancționat actele de concurență neloială, cum ar fi decizia nr.2412/18.04.2003a Tribunalului București, ori decizia nr.1377/2001 a Curții de Apel București.
Consideră că în cauză cel mai important și evident act de concurență este deschiderea magazinului, de către fostul angajat, în imediata vecinătate celui în care își desfășoară activitatea societatea, concurența neloială atrăgând sancțiunea civilă și obligație de reparare de către cel ce a provocat-
Arată că, atât prin fapte de comisiune, cât și prin cele de omisiune intenționate, pârâta a urmărit și reușit crearea unei stări de confuzie între activitățile celor două societăți, confuzie de natură a profita comerțului ai, atât în privința clientelei needucate cât și a celei "pretențioase".
Acțiunile comisive intenționate, au constat în aducerea la cunoștința clienților, anterior demisiei, a intenției de deschidere a unui magazin învecinat și invitării lor de a-i căuta la noul magazin, racolarea clientelei societății apelante din școli după deschiderea societății proprii și neinformarea lor că reprezintă altă societate, precum și informând mincinos clienții că în vechiul spațiu se desfășoară doar servicii de telefonie mobilă.
Acțiunile omisive intenționate, au constat în faptul că, la data promovării acțiunii, spațiul ocupat de pârâtă nu avea nici o reclamă exterioară care să o definească ca unitate distinctă, societatea apelantă fiind nevoită să pretindă montarea cel puțin a unei reclame ce să facă distincția, inducerea în eroare a clientelei asupra faptului că nu sunt în posesia unui laborator de genul celui deținut de prima societate, iar datorită atitudinii avute a fost nevoie a se da anunțuri în presă pentru a se încerca evitarea confuziei.
Consideră că, publicul a fost indus în eroare asupra calității îndoielnice a prestației pârâtei, care prezumtiv s-a realizat sub marca FOTO, larg cunoscută în țară.
Apreciază că, materialul probator din cauză contrazice concluzia instanței de fond, faptele săvârșite de pârâtă fiind un atac la adresa proprietății intelectuale și industriale a societății, asociații pârâtei învățând prin munca și efortul financiar al apelantei tehnica digitală foto.
Intimata - " ȘI " SRL B prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea ca nefundat a apelului, menținerea în totalitate a sentinței apelate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, criticile aduse sentinței prin motivele de apel fiind nefondate, instanța făcând o corectă apreciere a materialului probator, considerând că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale unor fapte de concurență neloială.
Instanța de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta apelantă a solicitat instanței să oblige pe pârâta intimată să înceteze actele de concurență neloială pe care le-a săvârșit prin activitatea desfășurată, să se dispună înlăturarea consecințelor acestor acte prin obligarea pârâtei la măsurile solicitate expres în petitul acțiunii, precum și obligarea ei la plata despăgubirilor civile și morale, cuantificate la 15.000 lei, respectiv 10.000 lei, cauzate prin faptele sale.
În susținerea acțiunii, apelanta reclamantă a arătat că, concurența neloială exercitată de pârâtă este sub forma concurenței parazitare, constând în aceea că, în spațiul învecinat celui în care își desfășoară activitatea reclamanta, foștii ei angajați au constituit societatea pârâtă cu același obiect de activitate, iar prin faptele lor au deturnat clientela reclamantei spre propria firmă, răspândind afirmații mincinoase și nelămurind clientela din zonă că după constituirea societății lor nu sunt succesorii ori reprezentanții fostei firme în care au fost angajați.
Potrivit prevederilor art.2 din Legea nr.11/1991 constituie concurență neloială, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială ori industrială, în cuprinsul prevederilor art.4 - 5 din lege arătându-se actele și faptele ce pot fi considerate manifestări ale concurenței neloiale, legiuitorul nedefinind în mod expres noțiunea "uzanțelor cinstite", însă stipulează că, acel comerciant care săvârșește un act de concurență neloială va fi obligat la încetarea ori înlăturarea lui, precum și la plata de despăgubiri pentru daunele cauzate prin actul ori faptul respectiv.
Concurența parazitară, invocată de reclamanta apelantă, este o formă a concurenței neloială, manifestată prin aceea că un comerciant își desfășoară activitatea ca un "parazit" pe seama muncii și reputației altui comerciant, agent al pieței, acțiunile sale vizând transferarea imaginii favorabile create de reputația mărcilor altor comercianți asupra produselor ori serviciilor comerciantului "parazit", ce în acest fel obține profituri.
Prin faptele comerciantului "parazit" se tinde la crearea unei confuzii cu marca altui comerciant, ce produce în viziunea unui consumator obișnuit ideea că serviciile ori produsele respective provin de la comerciantul parazitat.
În speța dedusă judecății în prezenta cauză, nu a rezultat din probatoriul administrat că, pârâta intimată ar fi săvârșit faptele de concurență neloială invocate de reclamanta apelantă, cum în mod corect a constatat și prima instanță prin hotărârea pronunțată.
Astfel, faptul că foștii angajați ai societății reclamante au decis după plecarea lor din firmă să-și desfășoare meseria sub forma unei societăți comerciale cu același obiect principal de activitate ca și al reclamantei, nu constituie o faptă de concurență neloială atâta vreme cât în concret consumatorului i s-a adus la cunoștință sub orice formă că, serviciile prestate de noua societate nu sunt realizate de prima societate și că produsele rezultate sunt distincte, putând fi diferențiate clar.
Faptul că, locația aleasă de noua societate este învecinat cu cea a reclamantei, dacă conține suficiente elemente care să o diferențieze de cea învecinată, nu constituie o faptă de concurență neloială, nefiind nelegală stabilirea locației în acel spațiu.
Într-adevăr deschiderea unei noi societăți cu același obiect de activitate ca și al reclamantei în zona în care în mod, datorită lipsei concurenței pe piață, reclamanta a ajuns să dețină monopolul clientelei, a avut loc o partajare a potențialilor clienți care aveau opțiunea de a alege una din cele două societăți cu același profil de activitate și evident datorită acestui fapt, intervenind și o reducere a volumului de activitate desfășurat de către reclamantă.
După cum rezultă din fotografiile celor două spații, aflate la dosarul cauzei, între cele două puncte de lucru există elemente suficiente care să delimiteze și să diferențieze cele două firme cu același profil de activitate, materialele utilizate de către cele două firme fiind diferite, fiecare având inscripționat un alt producător și personalizat executantul, pârâta procedând pentru evitarea oricărei confuzii la personalizarea contractelor de prestări servicii.
Într-adevăr, din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că, la începutul desfășurării activității societății pârâte, la locația în care își desfășoară activitatea nu au existat semnele distinctive față de firma vecină în forma în care apare în fotografiile locațiilor, dar acest fapt în sine nu constituie concurență neloială mai ales că, pentru a se evita producerea vreunei confuzii chiar reclamanta prin demersurile efectuate (anunțurile efectuate) a adus la cunoștința publicului larg că, noua locația distinctă de a sa nu aparține societății și că activitatea ce se desfășoară nu este sub marca sa.
În privința opțiunii manifestate de o parte a clientelei, de a solicita serviciile prestate de către administratorul pârâtei, în dauna serviciilor prestate de angajații reclamantei, nu poate fi apreciată drept rezultat al unei fapte de concurență neloială săvârșită de pârâtă, atâta vreme cât aceste opțiuni, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor, au fost personale, privitoare la persoana anume care efectua serviciu, persoană care și anterior desfășurării activității în zonă a reclamantei a fost tot fotograf de meserie și a practicat această meserie în zonă.
Aspectele privitoare la răspândirea de informații mincinoase la adresa reclamantei ori deturnarea clientelei reclamantei prin inducerea în eroare a acesteia că se contractează servicii în numele și pe seama reclamantei, dar în profitul pârâtei, nu au rezultat din probatoriul administrat, toate referirile martorilor reclamantei (unii foști angajați ori soția administratorului) fiind generale, în mod corect nereținând prima instanță valoarea lor probantă.
În consecință, se reține că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârâtă a actelor comisive și omisive ori acțiunilor intenționate comisive, imputate de reclamantă, în mod corect și legal, în baza probatoriului administrat, reținând prima instanță că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Pentru aceste considerente instanța de apel, constatând nefondate motivele de apel invocate în cauză, urmează să dispună respingerea ca nefondat a apelului declarat și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel o va obliga pe pârâta apelantă să-i plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta- " " SRL,cu sediul în O,-, -.8,.A,.1, jud.B, împotriva intimatei pârâte - " ȘI " SRL, cu sediul în B,-/A,.14,.311, împotriva sentinței nr.1449 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 17.04.2008
- jud. fond. -
- tehnoredact.
- 18.04.2008/ 4 ex.
2 com./21.04.2008
1. - " " SRL, cu sediul în O,-, -.8,.A,.1, jud.B,
2.- " ȘI " SRL,cu sediul în B,-/A,.14,.311, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
