Acțiune în concurența neloială. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 47/
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de către reclamanta, în calitate de administrator al - SRL G, domiciliată în G,-, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2718/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 mai 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la 7 mai 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL G obligarea acesteia să înceteze actele de concurență neloială pe care le realizează, plata de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale produse, precum și suportarea cheltuielilor de judecată.
Motivându-și, în fapt, acțiunea, reclamanta a învederat instanței că:
- SRL desfășoară activitate comercială în cadrul a două magazine, unul situat în Centrală, iar celălalt, în incinta depozitului, obiectul principal de activitate fiind vânzarea de covoare și mobilier.
Tot în aceleași zone își desfășoară activitatea - SRL G la care lucrează numitul. Acesta, din proprie inițiativă și instigat, totodată, de administratorul societății pârâte, a săvârșit, cu începere din luna iunie 2007, acte de concurență neloială, în sensul de a deturna clientela, afirmând că societatea pârâtă are produse mai bune și ducând o permanentă politică de hărțuire, zgâriind mașina, murdărind-o sau lovind pe soțul administratorului societății reclamante, determinând pe acesta să se adreseze cu numeroase plângeri la poliție și parchet.
În drept, reclamanta a indicat, în mod generic, ca și temei al solicitărilor sale dispozițiile legislației concurenței comerciale, concurenței neloiale, precum și dispozițiile ce o completează.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, sesizările adresate poliției cu privire la abuzurile comise de pârâtă prin angajații săi.
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că faptele enumerate de reclamantă nu se încadrează în faptele de concurență neloială astfel cum acestea sunt reglementate de lege și că aceasta nu și-a precizat cuantumul despăgubirilor solicitate.
Prin sentința comercială nr. 2718 din 20.12. 2007 pronunțată în cauză de Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Relațiile dintre cele două societăți comerciale, mai precis între administratorii acestora, sunt tensionate datorită unor probleme de familie în sensul unor vechi legături de rudenie. Aceste neînțelegeri nu au fost generate de așa-zisele acte de concurență neloială pe care pârâta le-ar desfășura în detrimentul reclamantei, acțiunea acesteia nefiind dovedită sub nici un aspect, la dosar existând doar copii ale unor recipise de la Poliție cu numere de înregistrare.
Faptele descrise în petitul acțiunii de reclamantă nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 21/1996 art. 5 unde sunt enumerate ca și acte de concurență neloială:
fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum și a oricăror alte condiții comerciale;
limitarea sau controlul producției, distribuției, dezvoltării tehnologice ori investițiilor;
împărțirea piețelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, al volumului de vânzări și achiziții ori pe alte criterii
aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;
condiționarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestații suplimentare care, nici prin natura lor și nici conform uzanțelor comercial, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs;
eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concurenței de către alți agenți economici, precum și înțelegerile de a nu cumpărarea de la sau de a nu vinde către anumiți agenți economici fără o justificare rezonabilă.
Faptele la care se referă reclamanta au, mai degrabă, aparența unor fapte penale ce urmează a fi cercetate de organele poliției și parchetului.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, s-a declarat apel d e către reclamantă care a criticat-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei de vreme ce, ignorându-se solicitarea apărătorului de a lua cauza in prezența sa, judecătorul fondului a pășit la etapa dezbaterilor.
Soluția criticată s-a pronunțat fără a se administra probe și cu neluarea în considerare a solicitării reclamantei de repunere pe rol tocmai în vederea administrării de probe.
În ciuda solicitării reclamantei de înlăturare a apărărilor pârâtei referitoare la existența unor raporturi tensionate între părți generate de existența anterioară a unor raporturi de rudenie, prima instanță și-a întemeiat hotărârea tocmai pe acest aspect contestat de către reclamantă.
Prima instanță a respins acțiunea, reținând în esență faptul că faptele indicate de reclamantă nu s-ar încadra în enumerarea făcută de legiuitor în art. 5 din Legea nr. 21/1996, neobservând, însă, că, de fapt, acțiunile pârâților se încadrează la litera g) din lege.
Pentru motivele arătate mai sus, apelanta-reclamantă a solicitat desființarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați în vederea administrării de probe. A mai solicitat apelanta obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
La prima zi de înfățișare, apelanta a solicitat administrarea în apel a probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale.
Astfel, s-au depus la dosar de către apelantă, în copie, înscrisuri emanând de la poliție, respectiv, adresa nr. -/03.08.2007 și adresa nr. 606.157 din 28.11.2007, Ordonanța nr. 523/P/2007 de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru învinuitul, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, precum și o declarație extrajudiciară a numitului.
Pentru egalitate de tratament juridic, instanța de apel a încuviințat și proba testimonială propusă de intimată, la termenul de judecată din 05.05.2008 fiind audiați martorii ambelor părți.
Martorul, audiat la solicitarea reclamantei-apelante a susținut, în esență, în depoziția sa (fia 21 dosar) faptul că societatea pârâtă, prin salariatul, îi obstrucționează în mod sistematic activitatea prin deturnarea clientelei, prin reclamă negativă la produsele - SRL, prin amenințări la adresa administratorului ori prin expunerea acestuia oprobiului public, aducându-i -se acuze rușinoase.
Martorul -, încuviințat de instanță la solicitarea intimatei-pârâte a declarat că administratorul reclamantei încearcă să îi angajeze pe salariații pârâtei, făcându-le oferte atractive și că în prezent doi dintre salariații reclamantei sunt foști angajați ai pârâtei.
Cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, pârâta-intimată a pus concluzii de respingere, arătând că nu se confirmă critica privitoare la încălcarea dreptului la apărare. A solicitat, pe cale de consecință, menținerea hotărârii apelate și obligarea apelantei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În privința actelor de concurență neloială, intimata a apreciat că nu sunt incidente în speță dispozițiile legii privind concurența neloială, de vreme ce deturnarea clientelei nu putea fi efectuată de o persoană ce nu a îndeplinit funcție de execuție în societatea reclamantă.
Același martor a declarat, sub prestare de jurământ, că l-a văzut pe martorul amenințând cu arma pe administratorul pârâtei, sens în care au fost anunțate și organele de poliție.
La solicitarea expresă a instanței de apel, de indicare a temeiului de drept al acțiunii, reclamanta-apelantă a precizat că fapta numitului de denigrare a mărfurilor reclamantei are conotația actelor interzise prevăzute la art. 4 lit. e din Legea nr. 11/1996.
Apelul de față este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Verificând respectarea de către judecătorul fondului a principiului asigurării dreptului la apărare, Curtea constată că reclamanta a beneficiat de apărare calificată; că prima instanță a acordat termen pentru discutarea probatoriilor, termen la care nu s-a prezentat nici reclamanta și nici pârâta, justificarea absenței fiind făcută după închiderea dezbaterilor, aspect ce nu obligă la repunerea cauzei pe rol, obligația părții de urmărire a desfășurării și a finalizării procesului prevalând în raport de obligația instanței de manifesta rol activ în aflarea adevărului.
Coroborând susținerile din cererea de chemare în judecată, cu aspectele relevate de probele administrate în mod nemijlocit în apel, Curtea constată că faptele puse în sarcina - SRL și a salariatului acesteia, nu au în fapt conotația unor acte de concurență neloială, ci, astfel cum a remarcat și instanța de fond, este vorba doar de acțiuni cu caracter șicanatoriu între administratorii celor două societăți, cu repercusiuni directe asupra atmosferei generale în care activează cele două persoane juridice cu obiect de activitate similar.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 11/1991, cel prejudiciat prin fapte de concurență neloială poate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere de despăgubiri, fără a fi necesar ca în prealabil să solicite organelor competente să constate existența acelor fapte.
În sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Neexercitarea activității comerciale cu bună-credință și potrivit uzanțelor cinstite atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală.
Legea nu arată în mod direct ce se înțelege prin uzanțe cinstite, dar în mod indirect precizează actele și faptele considerate manifestări ale concurenței neloiale prin enumerarea din art. 4 și 5 din lege.
La art. 4 alin 1 lit. e este descris actul de concurență neloială constând în comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor /serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente:
care săvârșește un act de concurență neloială, în condițiile legii, va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul și, după caz, să plătească despăgubiri pentru pagubele pricinuite.
răspunderii în concurență neloială implică stabilirea în prealabil a existenței cumulative a elementelor acestei răspunderi, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția persoanei răspunzătoare.
În speță, mijloacele de probă administrate în cauză, departe de a releva practicarea de acte de concurență neloială de către pârâta, au conturat o atitudine reciprocă a părților de intimidare, de obstrucționare a activități, de denigrare a conducerii celor două societăți, acte care nu întrunesc prin ele însele caracteristicile vreunui act de concurență neloială în accepțiunea dată de legiuitor.
Mai mult decât atât, un astfel de act nici nu ar putea fi imputat unui simplu salariat al firmei cum este pârâtul.
Nu s-a probat în cauză, de altfel, nici suportarea de către apelanta-reclamantă a unui prejudiciu, certitudinea acestuia fiind o condițiesinequa nonde antrenare a răspunderii civile delictuale, fiind superfluă analizarea existenței în speță a celorlalte elemente ale răspunderii.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiilor art. 297.pr. civilă, va fi respins ca nefondat apelul de față, cu consecința menținerii hotărârii criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de reclamanta, în calitate de administrator al - SRL G, domiciliată în G,-, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2718/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL.
Obligă apelanta la plata sumei de 750 lei, cheltuieli de judecată în apel, către intimata - " " SRL.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. / 23 Mai 2008
Tehno: MD.5 ex./04.06.2008
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Gina Ignat
