Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.536/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 182/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, -., și reclamanta - SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar pentru cererea de suspendare a fost depusă taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei. Nu a fost depus timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru cererea de suspendare deși pârâta Agenția Domeniilor Statului a fost citată cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 23.06.2008 s-a depus de către pârâta recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei în copie iar de către reclamanta - SRL s-a depus întâmpinare, în 2 exemplare. La data de 25.06.2008 s-a depus de către pârâtă timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 182 din data de 14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI B, -, și și, pe cale de consecință, s-a constatat că reclamanta Bad obândit dreptul de proprietate prin cumpărare, la data de 18.03.2003, de la AGROINDUSTRIALA (în prezent radiată), asupra imobilelor construcții, respectiv 8 (șapte) grajduri numerotate de la nr. 1 la nr. 7, situate în intravilanul localității, ridul "Șesul ", cât și a unui cântar basculă precum și dreptul de superficie asupra terenului de sub construcții, pe durata existenței acestora, construcțiile și terenul fiind identificate și localizate prin expertiza tehnică topo. întocmită în cauză de expert C înregistrată la. B-N cu nr. 966/3.689/30.05.2006; dispusă întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit asupra construcțiilor cu titlu de cumpărare, cât și dreptul de superficie asupra terenului de sub construcții, pe durata existenței acestora, conform raportului de expertiză și tabel de mișcare parcelară, varianta a I-a a expertizei care face parte integrantă din sentință; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei AGROINDUSTRIALA au fost adjudecate în favoarea reclamantei imobilele construcții - șapte grajduri și cântar basculă, iar în conformitate cu prev. art. 18 alin. 12.pr.civ. raportat la art. 1.295 cod civil și art. 22 din Legea nr. 7/1996, reclamanta este îndreptățită a-și întăbula dreptul de proprietate asupra construcțiilor în Cartea funciară.
În privința cererii vizând dreptul de superficie, pentru întreaga suprafață de teren aferentă construcțiilor, reține instanța că este întemeiată în parte, respectiv reclamanta a dobândit un drept real de folosință doar asupra terenului pe care se află amplasate construcțiile în suprafață totală de 5.892 mp. aceasta fiind și suprafața primită în folosință de debitoarea AGROINDUSTRIALA SA, înainte de a deveni societate comercială. Pentru restul terenului aferent construcțiilor și care este destinat folosinței și exploatării normale a acestora, reține instanța că reclamanta are dreptul să solicite concesionarea directă de la AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 268/2001 în baza căreia a preluat în administrare terenurile cu destinație agricolă ce au aparținut fostelor societăți comerciale de profil.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței în sensul respingerii cererii intimatei la înscrierea dreptului de superficie asupra terenului indicat prin expertiză, suspendarea executării sentinței atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate, apelanta arată că terenul este trecut în proprietatea Statului Român și în administrarea agenției, iar în astfel de situații, Agenția este îndreptățită să exercite asupra imobilului atribuțiile ce îi revin în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001, act normativ ce instituie, printre altele, că terenurile pot fi concesionate și arendate, astfel că imobilele nu pot face obiectul vreunui drept de superficie sau drept real de folosință.
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare, intimata, a solicitat respingerea recursului fundamentat, în esență, pe aceea că motivele invocate sunt nefondate. Astfel în dezvoltare, se arată că norma invocată nu este incidentă speței întrucât instanța de fond nu a schimbat natura ori înțelesul actului juridic ce a judecat, ci a avut în vedere obiectul cererii și raportat la aceasta a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Mai arată intimata că nici susținerile referitoare la lipsa de temei sau aplicarea greșită a legii nu sunt întemeiate, deoarece asupra terenului recurenta nu poate să invoce dreptul de exercitare a atribuțiilor proprietarului terenului pentru simplu motiv că Statul, acceptând că să edifice construcțiile cu destinația zootehnică pe terenul proprietatea sa, a transmis implicit și dreptul real de folosință asupra terenului de sub construcție care, la rândul său, a transmis acest din urmă drept odată cu înstrăinarea construcțiilor.
Ca atare, concluzionează intimata, în speță nu se mai poate vorbi de un drept al statului de exercitare a unor atribute asupra respectivului teren din moment ce acesta - statul - a transmis dreptul real de folosință fostului, iar acesta, la rândul său, i la transmis odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Dat fiind că odată cu recursul declarat s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și cu dispozițiile nr.OG 32/1995 art. 1, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei pentru recurs și taxă judiciară în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru cererea de suspendare, iar în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a dispus ca, odată cu citarea, recurenta să fie înștiințată să achite sumele datorate sub sancțiunea anulării ca netimbrate demersurilor inițiate.
Pentru termenul acordat s-a constatat că doar taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recurs, au fost achitate, nu și pentru cererea vizând suspendarea, context în care, în lipsa dovezilor, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 137 coroborate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997, a invocat excepția anulării ca insuficient timbrate a cererii de suspendare, excepție apreciată ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel se reține că în sarcina recurentului s-a stabilit pentru cererea de suspendare obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 10 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei. În temeiul art. 20 din legea nr. 146/1997 recurenta a fost înștiințată să achite sumele datorate sub sancțiunea anulării prevăzute de alin. 3 al aceluiași art. 20.
Același act normativ prin dispozițiile sale a statuat principiul potrivit căruia cererile și acțiunile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru și ele se plătesc anticipat.
În speță cererea de suspendare nu a fost timbrată anticipat iar recurenta a fost înștiințată odată cu citarea de obligația timbrării (fila 19 dosar) însă nu s-a conformat.
Ca atare, față de cele constatate și reținând că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare, că nu ne aflăm în prezența unei scutiri și că recurenta nu și-a îndeplinit obligația, deși a fost înștiințată, Curtea urmează da eficiență art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și va dispune anularea ca insuficient timbrate a cererii de suspendare formulate.
Trecând așadar la analiza argumentelor aduse de recurent, prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului și cu normele judiciare incidente, Curtea reține că recursul este neîntemeiat.
În acest sens se reține că Legea nr. 268/2001, prin dispozițiile sale, reglementează cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole care dețin în exploatare terenuri cu destinații agricole constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, statutul juridic al Agenției Domeniilor Statului; administrarea societăților comerciale și regimul concesionării sau arendării terenurilor agricole, proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestora.
Astfel prin dispozițiile art. 4 se prevede că se înființează Agenția Domeniilor Statului, instituție de interes public, având ca atribute: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului privat al statului, gestionarea și exploatarea eficientă a patrimoniului de stat precum și privatizarea societăților comerciale; concesionarea și închirierea bunurilor.
Prin art. 3 alin. 1 se prevede că: "privatizarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 (societăți constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990, societăți comerciale rezultate în urma divizării sau fuziunii, care dețin în exploatare terenuri cu vegetație agricolă) se face de către Agenția Domeniului Statului, în numele statului, prin vânzarea de acțiuni, vânzarea de active."
Terenurile pentru care societățile au obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incintă eliberat de Ministrul Agriculturii, Alimentației și Podurilor cu aplicarea prevederilor legale privind reevaluarea imobilizărilor corporale și modificarea capitalului socialfac parte din capitalul socialal societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2.
Tot astfel, prin alin. 3 al aceluiași articol,se prevede că terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitatecu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, se transmit la cererile comisiilor județene, comisiilor locale.
Totodată, prin alin. 4 al articolului 3 se mai prevede căterenurile cu destinație agricolă, altele decât cele prevăzute la alin. 2,nu fac parte din capitalul social al acestor societăți comerciale.
Actul normativ menționat prin dispozițiile art. 211mai prevede căterenurile cu destinație agricolă care nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 alin. 1, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acțiuni sau active, ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă, astfel cum este definit la art. 2 alin. 2.
În înțelesul legii menționate, printerenuri cu destinație agricolă se înțelege: terenuriagricole productive, arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații cu hamei și, pășuni, fânețe, sere, solarii, răsadnițe și alte asemenea - cele cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, pășuni împădurite, celeocupate cu construcții și instalații zootehnice, amenajări piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă,platforme și spații de depozitarecare servesc producției agricole și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.
Din normele enunțate rezultă căprerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă aparținând statului se exercită de către Agenția Domeniului Statului; că punerea în valoare a terenurilorcu destinație agricolă, astfel cum este definită în textul enunțat mai sus și care cuprinde și terenuri ocupate cu construcții și instalații, se realizează de această entitate înființată, Agenția Domeniului Statului; că erenurile cu destinație agricolă pentru care nu s-au întreprins demersurile și nu s-a obținut certificatul de atestareneintrând în capitalul societăților constituiteîn baza Legii nr. 15/1990 sau în urma fuziunii/divizăriipot fi încredințate spre exploatare/folosire numai într-una din formele expres prevăzute de legeaevocată, respectiv concesiune, arendare, închiriere.
Cu alte cuvinte, folosirea/exploatarea terenurilor cu destinație agricolă ce nu au intrat în capitalul societăților, dat fiind neobținerea certificatului de atestare, se constituie prin acte prevăzute expres de lege - concesiune.
În speță, terenul este proprietatea statului, deoarece AGROINDUSTRIALA nu a întreprins demersurile necesare pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și face parte din categoria terenurilor cu destinație agricolă, context în care, din perspectiva legii enunțate, exploatarea sau folosința acestuia nu poate fi făcută decât în modalitatea expres prevăzută - concesiune. Ca atare, de vreme ce legea nu prevede o altă modalitate de folosință, decât prin act de concesiune, premisa de la care aplecat intimata și prima instanță, sunt greșite, iar sub acest aspect, susținerile recurentei vizând neobservarea disp. Legii nr. 268/2001, sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Desigur se susține de către intimată că terenul a fost transmis anterior spre folosință, prin acceptarea efectuării construcției, iar apoi această folosință, în condițiile vânzării, i-a fost transmisă. Această susținere nu poate fi reținută ca motiv de instituire și întăbulare a unui drept de superficie întrucât reglementarea enunțată se referă la terenuri aflate în exploatare anterior de către entitățile ce s-au constituit în societăți comerciale în condițiile Legii nr. 15/1990 sau prin divizare prin fuziune și nu prevede nici o excepție de la concesionarea terenurilor (indiferent dacă acestea sunt sau nu afectate de construcții) decât cu privire la cele pentru care s-au obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate (terenuri de incintă). În lipsa unei atare reglementări de excepție, indiferent de modificările intervenite cu privire la construcții, limitele folosinței terenurilor cu destinații agricole (pentru care nu s-a atribuit certificatul și care astfel nu fac parte din capitalul social) sunt cele stabilite de lege. A accepta alt punct de vedere înseamnă a accepta o altă situație decât cea prevăzută de lege, ceea ce nu este permis. Or, în aceste circumstanțe, ale celor instituite de legea mai sus menționate, în lipsa unui act de concesiune cerut de lege, susținerile recurentei vizând greșita reținere sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Așadar față de cele expuse, de dispozițiile Legii nr. 268/2001, Curtea, în baza art. 312. proc. civ. va admite recursul, va modifica în parte hotărârea, în sensul respingerii cererii de instituire a dreptului de superficie și de intabulare și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ., intimata, parte căzută în pretenții, va fi obligată să achite GENȚIEI DOMENIILOR STATULUI B suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 182 pronunțată la data de 14 martie 2008 în dosarul nr- formulată de apelanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI ca insuficient timbrată.
Admite recursul declarat de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 182 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de instituire a dreptului de superficie asupra terenului aferent construcțiilor și întabulare a acestui drept.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata - SRL să achite AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI B suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată, reprezentând judiciară de timbru și timbru judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - Pt. - -
plecată în concediu odihnă
semnează PRM GREFIER
Red.
Dact./3 ex./17.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
