Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1
Ședința Publică de la 11.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă SC. SA, împotriva sentinței comerciale nr.5171 din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta, reprezentată de avocat dna., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apelanta reclamantă arată că nu are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe noi de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele invocate și atașate în scris, la dosar; cheltuielile de judecată le va solicita pe calea unei cereri distincte.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 5171/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă excepția de necompetență generală a instanțelor române și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta asigurare -Reasigurare în contradictoriu cu pârâta Al Insurance Co.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 20.12.2007, reclamanta Asigurare - Reasigurare a chemat în judecată în judecată pe pârâta Al Insurance Co din Unite, solicitând instanței să constate, potrivit art. 111.pr.civ. în principal inexistența unui contract de asigurare încheiat între reclamantă, în calitate de reasigurator, și pârâtă, în calitate de reasigurat, prin intermediul brokerului () -, iar în subsidiar, în măsura în care instanța apreciază simpla corespondență comercială purtată între părți ca fiind un contract de reasigurare, constatarea nulității absolute a acestuia, cu cheltuieli de judecată. Cererea a fost motivată în sensul că reclamanta a fost contactată de pentru a negocia posibilitatea încheierii unui contract de reasigurare pentru unele polițe de asigurare maritimă și în urma negocierilor desfășurate pe mail, a acceptat oferta primită în data de 31.01.2007, moment la care s-a încheiat, la distanță și între absenți, contractul de asigurare. a fost de acord să reasigure o cotă parte din risc, contractul având ca obiect reasigurarea vaporului " of " construit în anul 1971, asigurat inițial pentru sume de 1.000.000 Perioada pentru care a fost încheiat contractul a fost de 12 luni, de la data de 16.03.2007 până la data de 15.03.2008, iar prima de asigurare trebuia achitată de către reclamanta în patru rate egale, scadente la datele de 15.03.2007, 15.06.2007, 15.09.2007 și ultima la data de 15.12.2007. Reclamanta a susținut că după încheierea acestui contract, pârâta Al Insurance Co nu și-a îndeplinit obligația esențială de plată a primei pentru navele pe care reclamanta le-a asigurat și că nici până la data introducerii cererii de chemare în judecată nu s-a efectuat plata. S-a mai arătat că legea aplicabilă este legea română, ca lege națională a asiguratorului, conform art. 103 lit. d din Legea nr. 105/1992, iar competența de soluționare a litigiului revine, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, art. 10 pct. 4.pr.civ. și Regulamentului Ce nr. 44/2001, instanței de la sediul asiguratorului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.12.2008, pârâta Al Insurance Co a invocat excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești din România, sens în care a arătat că prezentul contract de reasigurare, încheiat la distanță, este supus legii și jurisdicției engleze, întrucât s-a încheiat în forma 91, ce reprezintă o poliță de asigurare ale cărei detalii sunt stabilite în clauze standard "Institute ".
Cu privire la legea aplicabilă contractului, tribunalul a reținut că între reclamantă și societatea, Liban, aceasta acționând în numele pârâtei Al Insurance Co, s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract de reasigurare. Pârâta Al Insurance Co, în calitate de asigurator, a încheiat polița de asigurare maritimă având ca obiect vasul " of ", polița fiind în forma 91, ceea de presupunea includerea în contract a unor clauze standard de tipul "Institute Time ", asigurarea fiind supusă legii și jurisdicției engleze.
S-a mai reținut că la data de 31.01.2007, brokerul a trimis reclamantei un e-mail prin care făcea acesteia oferta de a participa cu o cotă de 20% la reasigurare, conform poliței atașate, la data de 31.01.2007, reclamanta, printr-un agent al său a răspuns propunerii anterioare, comunicând prin e-mail acceptarea ofertei făcute de, confirmând acordul său de a participa la afacere cu o cotă de 20% din asigurarea facultativă supusă termenelor și condițiilor propuse.
S-a mai expus că motivul pentru care reclamanta consideră că nu s-a încheiat un contract de reasigurare între părți este că mandatarul nu ar fi avut calitatea de broker, conform legii române, însă acest aspect nu reprezintă decât un motiv de nulitate a contractului, respectiv nerespectarea unor condiții prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actului juridic. Teoria actului inexistent susținută de reclamantă este falsă și de neacceptat atât de doctrină cât și de jurisprudență. S-a mai completat că nu se poate vorbi despre inexistența actului juridic cât timp creează o aparență în circuitul civil, având o existență exterioară și bucurându-se de o prezumție simplă de validitate, până la eventuala sa anulare.
Tribunalul a apreciat că, potrivit naturii contractului de reasigurare cât și acordului reclamantei de acceptare a condițiilor, clauzelor și termenilor stabiliți de pârâta Al Insurance Co în polița principală, contractul de reasigurare încheiat este accesoriu poliței de asigurare principale. Consecința este că și contractul de reasigurare a fost încheiat tot în forma 91, cuprinde aceleași "Institute Time " ale Institutului Asiguratorilor Maritimi din, fiind supus legii și jurisdicției engleze. Legea aplicabilă condițiilor de fond ale contractului este aleasă de părți și este legea engleză. Potrivit art. 74 din Legea nr. 105/1992, alegerea de către părți a legii aplicabile contractului poate fi și tacită, iar referirea la polițele de asigurare/reasigurare la contractul tip de forma 91 și la condițiile generale cunoscute sub denumirea de "Institute Time " constituie indicii intrinseci contractului din care rezultă voința tacită, dar neîndoielnică a părților de a desemna legea engleză ca lege aplicabilă contractului.
În ceea ce privește competența jurisdicțională, s-a arătat că, potrivit art. 154 din Legea nr. 105/1992, dacă părțile au supus, prin convenție, litigiile ce se vor naște din actul pe care l-au încheiat, competenței unei anumite instanțe, aceasta va fi investită cu competența jurisdicțională.
Instanța a considerat că încheierea poliței de asigurare principale și a contractului de reasigurare accesoriu în forma 91 și stabilirea condițiilor asiguratorii prin trimiterea la "Institute Time " semnifică alegerea prin convenție, în mod indirect, a jurisdicției exclusive a instanțelor engleze.
De asemenea, s-a mai apreciat că acordul de voință al părților întrunește condițiile unei convenții atributive de competență, întrucât a fost încheiat în scris în forma asimilată prevăzută de art. 23 alin. 2 din Regulamentul CE nr. 44/2001, prin comunicare sub forma electronică ce permite consemnarea durabilă a convenției, sau a avut loc în condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. c din Regulament, și anume într-o formă ( 91) conformă cu uzanța cu care părțile sunt sau ar trebui să fie la curent și care, în cadrul acestui tip de comerț internațional, este cunoscută pe larg și respectată cu regularitate de către părțile la contractele de tipul pe care îl implică domeniul comercial respectiv.
Față de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția de necompetență generală a instanțelor române.
Împotriva sentinței comerciale nr. 5171/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel apelanta reclamantă Asigurare-Reasigurare
Aceasta a criticat sentința atacată ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive de apel redate în esență:
1) Instanța face o confuzie cu privire la obiectul pricinii, apreciind că acesta este constituit de o acțiune în constatarea inexistenței contractului, când de fapt este vorba despre o acțiune în constatarea rezilierii contractului de reasigurare;
2) Greșit reține instanța în sentința apelată caracterul de adeziune al unui contract de reasigurare. Acest contract nu este, prin natura sa, unul de adeziune.
3) la susținerile intimatei referitor la natura contractului de reasigurare, eronat instanța de fond apreciază că părțile au ales competența instanțelor englezești. Astfel, a considerat că polița de reasigurare a fost încheiată tot în forma 91, cuprinzând aceleași prevederi ca și formularul emis de Institutul Asiguratorilor Maritimi din, inclusiv clauzele tehnice, care cuprind expres aplicabilitatea legii engleze, dar și competența instanțelor din Anglia. Apelanta precizează că nu a încheiat nici o poliță de reasigurare, nu a aderat la nici un formular asupra căruia să aibă cunoștință și planează și confuzia existenței a două formulare. Din nici un act de la dosar nu rezultă că ar fi ales automat sau explicit jurisdicția prin contract, iar simpla referire la 91 în polița de asigurare inițială nu implică automat legea engleză în polița de reasigurare.
4) Sentința apelată reține doctrina și jurisprudența ca izvoare de drept, ceea ce contravine legislației noastre.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că este fondat.
Referitor la primul motiv de apel, se constată că, într-adevăr, prima instanță face o confuzie considerând că obiectul acțiunii constă în constatarea, în principal a inexistenței unui contract de reasigurare ce ar fi încheiat între reclamantă, în calitate de reasigurator și pârâta Al Insurance Co, prin intermediul brokerului () și, în subsidiar, constatarea nulității absolute a acestuia.
În realitate, obiectul acțiunii îl constituie rezilierea contractului de reasigurare nr. 4015/31.01.2007 încheiat între în calitate de reasigurator și Al Insurance Co, în calitate de asigurat, din culpa exclusivă a asiguratului.
Față de confuzia cu privire la obiectul acțiunii, confuzie care persistă și în motivarea sentinței, se apreciază că instanța s-a pronunțat asupra altei cereri decât s-a solicitat de către reclamantă prin prezenta cerere de chemare în judecată și nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei.
Nepronunțarea cu privire la obiectul acțiunii deduse judecății are în vedere inclusiv aprecierea instanței cu privire la competența jurisdicțională de a soluționa prezenta cauză, care nu a avut în vedere conținutul contractului de reasigurare invocat nr. 4015/31.01.2007.
Temeinicia acestui motiv de apel atrage admiterea apelului și, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. deoarece prin confuzia făcută de prima instanță cu privire la obiectul cauzei, se consideră că aceasta nu a cercetat cauza dedusă judecății, se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea litigiului spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de modul de soluționare a primului motiv de apel și pentru că prima instanță s-a pronunțat asupra altui obiect al acțiunii decât cel solicitat de către reclamantă, se apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel. Însă acestea urmează a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă SC. SA, împotriva sentinței comerciale nr.5171 din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /4 ex./11.02.2010/jud. fond
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua
