Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 100/A-
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL R, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.84, -.A,.2, jud.V împotriva sentinței nr.789/C din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind SERV SRL, cu sediul în Rm.V,-, jud.V.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Mun.Pitești și cu timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 3 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea formulată la 29 ianuarie 2008, reclamanta - SRL a chemat în judecat pe pârâta - SERV SRL pentru a se constata încetat contractul de închiriere nr.13 din 18 ianuarie 2007 și pentru a fi dispusă evacuarea pârâtei din spațiul pe care-l ocupă fără drept.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de locațiune având ca obiect o construcție în suprafață de 150 pentru o perioadă de 1 an, respectiv până la 18 ianuarie 2008.
Deși pârâta a fost notificată că nu se intenționează prelungirea locațiunii, poziție determinată în principal de neachitarea chiriei, aceasta a refuzat să predea bunul pe care în prezent îl ocupă fără drept.
Prin sentința comercială nr.789/C/2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunea, reținând că, după încheierea contractului de locațiune pentru o perioada de un an, părțile au semnat un act adițional din care rezultă că locatara nu datorează chirie până nu-și va amortiza investiția făcută în cadrul imobilului.
Deși actul adițional este nedatat, el este în mod firesc încheiat ulterior contractului și justifică neîndeplinirea de către chiriaș a obligațiilor de plată a lipsei de folosință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, cale de atac calificată de instanță, în condițiile art.84 din Codul d e procedură civilă, ca fiind apel, susținând următoarele:
- prin acțiunea formulată s-a solicitat constatarea încetării contractului de închiriere și nu rezilierea acestuia, așa încât este lipsită de relevanță efectuarea unor investiții care, de altfel, trebuiau dimensionate astfel încât să fie amortizate pe perioada unui an;
- prin hotărârea pronunțată s-a acordat indirect un drept de retenție, drept care însă nu a fost solicitat și astfel s-a prelungit fără justificare termenul din contract;
- chiriașul ar putea să aibă, eventual, un drept de creanță pentru investițiile efectuate și neamortizate, care să fie valorificate într-un alt cadru procesual;
- instanța a făcut presupuneri nesusținute de probe, iar lucrările la care se referă actele depuse de pârâta-intimată privesc un alt imobil și suma facturată este modică;
- hotărârea este nemotivată în drept, nestabilind cu certitudine o situație de fapt, care apoi să fie încadrată în dispozițiile legale.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Așa cum corect se susține în calea de atac instanța a fost învestită cu o cerere prin care să se constate încetat un contract de locațiune, prin ajungerea acestuia la termen.
Potrivit art.1436 din Codul civil, dispoziții aplicabile în temeiul art.1 din Codul comercial și locațiunii comerciale "Locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare". Așadar, una din modalitățile de încetare a închirierii este expirarea termenului stabilit prin convenția părților.
În cauză, așa cum rezultă din înscrisul depus în copie la filele 3-4, între părți s-a încheiat un contract de locațiune la 18 ianuarie 2007, stabilindu-se perioada de derulare ca fiind de un an, ce ar putea fi prelungită automat, dar cu acordul părților.
La fila 5 a dosarului s-a depus o copie a unui act adițional, încheiat la contractul nr.13/18.01.2007, în care nu s-a prevăzut nimic cu privire la o eventuală prelungire a convenției, ci doar că datorită reparațiilor făcute de chiriaș, timp de un an nu se va percepe chirie până la amortizarea investiției, iar după amortizare prețul folosinței va fi cel din contract.
Față de aceste înțelegeri ale părților se apreciază că termenul de un an de valabilitate al contractului a expirat la 18 ianuarie 2008 și el nu a fost modificat în nici un mod prin actul adițional încheiat și la care se face trimitere în hotărârea criticată.
De altfel, la 19 decembrie 2007, locatorul notifica pe locatar de intenția sa de a nu prelungi închirierea spațiului solicitând predarea acestuia la 19 ianuarie 2008.
În aceste condiții, este total lipsită de relevanță problema analizată de instanță și care privește plata chiriei și amortizarea eventualelor investiții. Contractul a ajuns la termen, nu a existat acordul de prelungire a locațiunii și s-a solicitat să se constate că aceasta a încetat și nu o eventuală reziliere pentru culpă în executarea îndatoririlor convenite.
În conformitate cu dispozițiile art.129 alin.ultim din Codul d e procedură civilă, instanța este datoare să hotărască asupra obiectului pricinii cu care a fost învestită, respectând limitele acesteia și nu să se preocupe de aspecte fără nicio legătură cu întinderea drepturilor deduse judecății.
Aspectele invocate în concluziile scrise de către intimată sunt, de asemenea, străine pricinii, întrucât părțile nu au convenit să prelungească locațiunea până la amortizarea unor eventuale investiții, iar faptul că fără aceste lucrări bunul nu putea fi folosit potrivit destinației, constituie un aspect ce putea fi valorificat pe alte căi procesuale care, însă, nu fac obiectul prezentei cauze.
Reținând că dreptul de locațiune al intimatei a încetat, iar apelanta justifică un drept personal de folosință asupra bunului, drept decurgând din contractul de comodat depus în copie la filele 21-22, se apreciază că este întemeiată și cererea de evacuare a fostei locatare din spațiul în litigiu.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că apelul este fondat și, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează a fi admis și modificată sentința în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost ea formulată, făcându-se și aplicarea disp.art.274 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta - SRL R, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.84, -.A,.2, jud.V, împotriva sentinței nr.789/C din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind SERV SRL, cu sediul în Rm.V,-, jud.V.
Schimbă sentința de mai sus în sensul că admite acțiunea și constată încetat contractul, dispunând evacuarea pârâtei.
Obligă pe intimata-pârâtă să plătească recurentei-reclamante suma de 1.040 lei, cheltuieli de judecată (fond și apel).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
21.10.2008
Red.GC
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță
