Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.100
Ședința publică din 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul G împotriva sentinței comerciale nr. 482 din 9 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta intimată.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 05.05.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 9 iulie 2007, în urma declinării competenței în favoarea Tribunalului d e către Judecătoria Arad prin sentința civilă nr. 4365/23.05.2007, în dosar nr-, în baza art. 2 pct.1 lit. a și art. 137 și 158 Cod procedură civilă, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate caracterul simulat al actului autentic numit Contract de cesiune de acțiuni din 11 februarie 2003, să se constate că prin Protocolul din 01 februarie 2002 și actul sub semnătură privată din 14 octombrie 2002, ambele anterioare actului autentic, reclamantul împreună cu pârâta, moștenitoare a defunctului au dobândit prin divizarea A, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în A, Calea, - 34/1, 41, evidențiat în CF nr.67666 A, în suprafață de 307 mp, să se constate că potrivit contribuției pe care a avut- fiecare dintre părți, reclamantul are o cotă de 25 %, iar pârâta 75 %, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil prin partajarea și atribuirea în natură, conform cotelor de mai sus, dispunându-se A efectuarea cuvenitelor mențiuni, cu cheltuieli
de judecată în caz de opunere.
În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că a avut calitatea de acționar al A, deținând un număr de 21.175 acțiuni, iar pârâta a succedat calității de acționar al soțului ei defunctul deținând un număr de 71.427 acțiuni.
S-a arătat că în anul 2002, s-a hotărât divizarea acestei societăți, astfel că prin Protocolul nr. 141/01.02.2002, reclamantul împreună cu defunctul s-au constituit într-un grup de acționari, cumulându-și acțiunile în scopul dobândirii unuia dintre spațiile comerciale mai mari, rezultate în urma divizării, modalitate agreată de AGA din aceeași dată.
Ulterior, a decedat, pârâta în calitate de soție supraviețuitoare preluând întregul activ și pasiv.
Reclamantul a încheiat cu pârâta actul înregistrat la A, sub nr. 1323/14.10.2002, prin care s-au confirmat cele convenite anterior, fiind stabilit și modul de atribuire în proprietate a spațiului comercial rezultat din divizarea societății.
Reclamantul a mai arătat că, raportat la procedura de divizare stabilită prin hotărârea AGA, respectiv ca atribuirea să se facă pe numele unei singure persoane, întrucât pârâta dispunea de un număr mai mare de acțiuni prin actul numit "Contract de cesiune" de acțiuni din 11 februarie 2003, fost de acord ca în contradicție cu realitatea "să cesioneze" cu titlu oneros cele 21.175 acțiuni de care dispunea, tocmai ca grupului format să i se atribuie spațiul dorit.
Reclamantul a arătat că cele consemnate în acest act nu sunt reale, în condițiile în care intenția lor adevărată a fost cuprinsă în Protocolul din 01.02.2002, confirmat prin convenția din 14.10.2002, ambele acte anterioare actului simulat, în drept invocându-se art. 948, 1175 și următoarele Cod civil, Legea nr. 31/1991 modificată, art.728 cod civil și Legea nr. 115/1938.
Prin concluziile scrise, reclamantul a reiterat petitul acțiunii, astfel cum a fost formulat prin acțiunea introductivă, invocând prezumția de aparență a actului public, întărită de proba cu actul real, întrucât părțile nu ar fi putut obține spațiul comercial din litigiu pe baza pachetului de acțiuni deținute de fiecare, separat, în cadrul
Reclamantul a mai invocat faptul că înscrisul din 14.10.2002 reprezintă un început de dovadă scrisă, care face posibilă dovedirea simulației cu martori și prezumții, rezultând din probațiune că singura rațiune a actului de cesiune este cea care are în vedere convenția părților de a obține dreptul de proprietate asupra unui spațiu pe care, separat, nu l-ar fi obținut nici unul dintre părți.
Pârâta prin întâmpinare (f 18 dosar primă instanță), a solicitat respingerea acțiunii întrucât Contractul de cesiune de acțiune din 11.02.2002 nu este simulat, neexistând un contraînscris cu care să se poată dovedi caracterul simulat al operațiunii de cesiune a acțiunilor și nici nu există un alt raport juridic între părți, care să exprime o altă dorință a părților.
Prin încheierea din 3 decembrie 2007,a fost respinsă cererea de probațiune privind audierea martorilor solicitați în cauză precum și a interogatoriului, întrucât raportat la obiectul acțiunii, la înscrisurile de la dosar și la împrejurările care se încearcă a fi dovedite, între părțile contractante, proba simulației se poate doar conform normelor de drept comun privitoare la dovada actelor juridice, în condițiile art. 1191 Cod civil, ce consacră interdicția de a dovedi cu martori peste cuprinsul unui înscris, doar terții putând dovedi existența actului secret prin orice mijloc de probă, întrucât fată de ei actul secret are valoarea unui act juridic.
Prin sentința comercială nr. 482/9.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei pentru constatare simulație și ieșire din indiviziune asupra imobilului situat în A,Calea, B1 X 34/1, 41, evidențiat în CF nr. 67666 A și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv Protocolul nr. 141/1.02.2002 ( f 6 dosar primă instanță), cererea părților înregistrată sub nr.1323/14.10.2002 (f 11 dosar primă instanță), Contract de cesiune de acțiuni autentificat sub nr. 823 din 11 februarie 2003 ( f 12), Protocolul de divizare încheiat la 27.03.2004, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert (f 74-82), rezultă următoarele:
Prin Protocolul nr.141/01.02.2002, încheiat cu ocazia negocierilor
privind divizarea A, având încheierea de dată certă
nr.671/02.02.2002 a Biroului Notarial Public (f 6-10),
reclamantului și numitului li s-au atribuit inițial magazinul din,
, bloc 108
S-a arătat că din același înscris rezultă și valoarea activului - magazinul din A, str. -, - 34, scara A și B, în suprafață de 989 mp, care în anul 1977 fost evaluat la suma de 1.900.000 ROL ( 7 dosar primă instanță).
Prin Protocolul de divizare încheiat la 27.03.2004 și înregistrat la sub nr. 218/03.05.2004, între această societate și s-a convenit asupra predării către cea din urmă societate a sumei de 173.596.866 ROL, precum și a spațiului comercial situat în A, Calea, B1 X 34 1/3.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert (f 74-82), instanța a reținut că valoarea de circulație a acestui spațiu comercial evidențiat în CF nr. 67666 A este în prezent de 184.000 Euro echivalentul a 675.800 lei, putându-se partaja comod în natură.
Prin cererea părților înregistrată sub nr. 1323/14.10.2002 la, reclamantul împreună cu pârâta care a succedat calității de acționar al soțului ei, defunctul și-au exprimat opțiunea, raportat la numărul de acțiuni deținute, în sensul că își mențin poziția conform Protocolului, din 01.02.2002, votat și aprobat în AGA.
S-a arătat că prin Contractul de cesiune de acțiuni, autentificat sub nr. 823 din 11 februarie 2003 la Biroul Notarial Public despre care reclamantul susține că nu corespunde realității, acesta a cedat pârâtei toate acțiunile sale deținute la, în număr de 21.175, fiecare acțiune în valoare de 1000 lei, în total de 21.175.000 lei, reprezentând aportul său la capitalul acestei societăți, iar pârâta a preluat aceste acțiuni cu titlu de cumpărare.
S-a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 1175 Cod civil, deoarece, cele două acte nu îndeplinesc condițiile unui contract de vânzare - cumpărare a cotei de parte din imobilul din litigiu.
S-a motivat că din CF nr. 67666 A, rezultă că este proprietar tabular asupra imobilului din litigiu cu titlu de ieșire din indiviziune, anterior repartizare prin divizare, fiind o persoană juridică distinctă și terț față de actele de mai sus, dobândind spațiul din litigiu în baza Protocolului de divizare nr. 218 din 03.05.2004 și nu conform Protocolului nr. 141/2002 invocat de reclamant în acțiune.
S-a specificat că Protocolul nr. 141/2002 prin care s-a atribuit spațiul comercial din A, bloc 108 D, a fost semnat de reclamant și defunctul soț al pârâtei, opțiune care a fost reiterată prin cererea nr. 1323 /2002 și care nu a fost respectată de A, în sensul că s-a atribuit un alt
spațiu comercial, respectiv cel din litigiu.
S-a considerat de către instanță că Protocoalele de mai sus și cererea nr. 1323 nu modifică și nici nu anihilează efectele juridice produse de contractul public, aparent respectiv de contractul de cesiune de acțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul
Prin recursul formulat, reclamantul Gas olicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului, să se caseze hotărârea recurată și să se trimită cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond.
În subsidiar, reclamantul recurent a solicitat să se admită recursul și să se modifice hotărârea primei instanțe în sensul de a se admite acțiunea introductiva de judecată și, pe cale de consecință, să se constate caracterul simulat al actului autentic numit "contract de cesiune de acțiuni"din 11 februarie 2003;
Să se constate că prin protocolul din 1 februarie 2002 si actul sub semnătura privata din 14 octombrie 2002 - ambele anterioare actului autentic -reclamantul si pârâta - moștenitoarea defunctului - au dobindit, prin divizarea A, dreptul de proprietate asupra unui spațiu comercial, în prezent situat în A, Calea -4, identificat în CF 67666 A top.3184/a/1/2:3184/a/2/1 / 2:3187/1/2 72:3184/ a/1/2:3184/a/2:3187/l/2/2/XLI, în suprafață de 307 mp. compus din 2 de servire, 2 depozite, 2 magazii, 1 birou, WC, 2 vestiare, 2 pasaje, 1 grup sanitar, 1 si cota de 40/207 din utilitățile comune.
Să se constate că, potrivit contribuției pe care a avut-o fiecare din părți, cota de proprietate asupra imobilului este de 75% in favoarea piritei si 25% in favoarea sa, a reclamantului.
Să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului litigios, prin partajarea si atribuirea în natura si în conformitate cu cotele de proprietate ce le revin;
Să se dispună Oficiului de cadastru si carte funciara A să facă mențiunile ce se impun în evidența CF, conform cu cele hotărâte prin sentința.
Să fie obligată pârâta la cheltuieli de judecata în fond si în recurs.
În motivarea recursului, reclamantul recurent Gaa rătat că în cursul cercetării judecătorești a făcut dovada faptului că în considerarea procesului de lichidare a A și văzând că procedeul ales pentru definitivarea acestei operațiuni a fost divizarea prin atribuirea de spații comerciale aflate în patrimonial societății către acționari si în funcție de numărul de acțiuni deținute, la momentul declanșării acestei proceduri a convenit cu defunctul - soțul pârâtei - iar ulterior personal cu aceasta, asupra unuia din spațiile aflate în portofoliul societății.
În acest scop si ca o concretizare a negocierilor purtate între ei, s-a menționat că s-a întocmit actul din 14 octombrie 2002 - semnat de mine si de pârâta, numitul decedând între timp - prin care a convenit de o maniera clară si explicită să ceară atribuirea spațiului în litigiu.
S-a specificat de către reclamant că, acest act a fost luat în considerare cu prilejul definitivării procedurii de divizare a ca reprezentând expresia convenției lor de asociere în vedere obținerii acestui spațiu.
S-a susținut că acest act are toate caracteristicile unei convenții - astfel cum stipulează reglementările dreptului comun în materie.
De asemenea, convenția lor îndeplinește condițiile cerute pentru forma unui asemenea act în sensul că a fost întocmit în scris si a fost semnat fără rezerve de ambele părți participante la convenție, obiectul convenției rezultând explicit din conținutul actului.
S-a menționat că în această cauză a invocat prezumția de aparență a actului autentic, întărită si de proba cu actul real.
S-a menționat că așa cum s-a arătat si cum rezulta dintr-un alt act depus de el la dosar si anume protocolul din 1 februarie 2002, nici pârâta si nici reclamantul nu ar fi putut obține spațiul comercial în litigiu pe baza pachetului de acțiuni deținut, separat, în cadrul
S-a motivat că singura rațiune a actului de cesiune este cea care are în vedere convenția lor de obținere a dreptului de proprietate asupra unui spațiu pe care separat nu l-ar fi obținut niciunul dintre ei.
S-a susținut de către reclamant că în sentință se face confuzie între ceea ce este actul si ceea ce reprezintă actul. Pentru că, esența acțiunii în simulație nu este constatarea caracterului ascuns sau nu al unui act, ci constatarea unei alte înțelegeri, a unui alt consens al părților care au semnat, concomitent sau ulterior, un act autentic.
În sensul celor de mai sus, se arată că întreaga doctrina dezvoltată în dreptul civil R în legătură cu art. 1175 cod civil a statuat că "contra înscrisul poate fi făcut sub semnătura private sau prin act autentic."( În acest sens, printre alții, si alții, Codul civil adnotat, vol.IV, Ed. &co, / pg.231,pct.9).
S-a menționat că apoi, prima instanța a omis pur si simplu să observe ceea ce de la bun început si pe tot parcursul cercetării judecătorești în complexul de acte care pot avea calitatea de contra înscrisuri se află si actul numit "cerere", semnat de reclamant si de pârâtă la data de 14 octombrie 2002 si adresat conducerii în completarea, respectiv concretizarea celor convenite în protocol, prin care a convenit cu pârâta să ceară - de comun acord -spațiul asupra căruia se înțeleseseră anterior. Acest act reprezintă, de altminteri, convenția scrisa între reclamant si pârâtă, care reprezintă adevărata finalitate a cesiunii acțiunilor pe care le deține în societate si care nu a fost niciodată altul decât de a le asigura beneficiul acelui spațiu comercial.
S-a menționat că acest document nici nu a fost luat în seama de către prima instanță, deși,așa cum a arătat, în acțiunea introductivă de judecată a menționat că înțelege să se refere si la el atunci când a formulat acțiunea ce face obiectul judecații.
În felul acesta, prima instanța a pronunțat o hotărâre ce cade sub incidența dispozițiilor art.304 alin. 1 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului promovat de reclamantul G împotriva sentinței comerciale nr. 482/2008 a Tribunalului Arad. Cu cheltuieli de judecată.
Pârâta intimată a arătat că pe baza probelor de la dosar, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1175 Cod civil pentru constatarea simulației și ieșire din indiviziune asupra imobilului din litigiu, respingând acțiunea.
S-a considerat că motivele de recurs sunt nefondate, hotărârea atacată fiind întemeiată pe probele dosarului.
Pârâta intimată a solicitat instanței să respingă cererea reclamantului de casare a hotărârii cu trimiterea dosarului pentru administrarea de probe noi, cu mențiunea că aceasta este inadmisibilă.
În ședința publică din data de 14 octombrie 2008, Curtea a recalificat calea de atac exercitată în cauză de către reclamantul G ca fiind apel, raportat la dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă.
La dosar s-au depus înscrisuri de către reclamantul apelant G în susținerea apelului declarat în cauză și a fost încuviințată cererea de probațiune formulată de reclamant privind luarea interogatoriului pârâtei și administrarea probei testimoniale.
În ședința publică din data de 5 mai 2009, instanța a luat interogatoriul pârâtei și a audiat martorii și B.
Examinând apelul declarat de reclamantul G, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă și din oficiu, Curtea reține că apelul reclamantului este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În mod corect, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta având ca obiect constatare simulație și ieșire din indiviziune reținând că în speță nu sunt întrunite condițiile art. 1175 Cod civil.
Astfel, cele două înscrisuri invocate de reclamantul G ca și contra înscrisuri, respectiv Protocolul nr. 141/1.02.2002 încheiat cu ocazia negocierilor privind divizarea A și înscrisul sub semnătură privată nr. 1323/14 octombrie 2002 nu îndeplinesc condițiile unui contract de vânzare - cumpărare a cotei de parte din imobilul din litigiu.
Cele două înscrisuri invocate de către reclamant nu modifică efectele juridice produse de contractul public, de contractul de cesiune de acțiuni autentificat sub nr. 823/11 februarie 2003.
Reclamantul Gas olicitat instanței să constate că a dobândit prin divizarea dreptul de proprietate în cotă de 25% asupra unui spațiu comercial asupra căruia este proprietară pe care reclamantul apelant nu a înțeles să o introducă în cauză ca parte.
Protocolul nr. 141/1.02.2002 invocat de reclamantul G nu a fost valorificat la divizarea și nu a produs efecte juridice, iar la divizarea societății respective s-a avut în vedere un alt act și anume Protocolul de divizare nr. 218/3.05.2004 la care reclamantul nu a participat.
Protocolul nr. 218/3.05.2004 a fost încheiat între A și, iar obiectul protocolului l-a constituit spațiul din litigiu situat în A, Calea, - 34, divizare la care așa cum s-a arătat, reclamantul G nu a participat.
Conform declarației martorei B, au existat mai multe protocoale de divizare, iar divizarea s-a efectuat în baza ultimului Protocol din 2003.
Susținerea reclamantului apelant G din apelul formulat, în sensul că înscrisul sub semnătură privată din 14 octombrie 2002 ar fi fost luat în considerare cu prilejul definitivării procedurii de divizare a este eronată fiind contrazisă de documentația de divizare aflată la dosar.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței comerciale nr. 482/9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga reclamantul apelant G să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul G, domiciliat în A,--6,. 10, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 482/9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, domiciliată în A, Calea, nr. 20-22-. 3, județul
Obligă reclamantul apelant G să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -12.06.2009
Tehnored. - 16.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar
