Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 101/A/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta și pârâtele SC SRL A I și, împotriva sentinței nr.15/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea reclamantei apelante.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față;
Constată că prin Sentința nr.15/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost obligată pârâta să încheie, în favoarea reclamantei, un contract de cesiune cu privire la cele 16 părți sociale ce le deține la SC SRL AIr eprezentând 14 % din capitalul acesteia, în caz de refuz hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act de transmisiune. S-a dispus ORC A să efectueze cuvenitele mențiuni la Registrul comerțului în legătură cu cota de participare a reclamantei și a pârâtei la capitalul social al SC SRL respectiv, reclamanta cu 16 părți sociale reprezentând 41 % și pârâta cu 4 părți sociale reprezentând 9 % din capitalul social.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 7.06.2004 între SC SA, în calitate de vânzătoare, și pârâta SC SRL, în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul reprezentând spațiul comercial situat administrativ în Municipiul A I,-, înscris în CF ind. Nr.30334 A I, nr.top.3626/2/II/I/a în suprafață construită de 248 mp. în valoare de 4.718.205.713 ROL.
Conform acestui contract a fost achitată la momentul încheierii actului de către SC SRL, prin administratorul, suma de 320.000.000 lei ROL, iar din restul prețului suma de 60.500 Euro urma să se plătească dintr-un împrumut acordat de Banca Transilvania SA - Sucursala A I în echivalent în lei, diferența fiind acoperită din sursele proprii ale cumpărătoarei, din contul deschis la instituția bancară sus menționată.
În acest sens a fost încheiat între Banca Transilvania SA - Sucursala A I și SC SRL Contractul de credit nr.337/7.06.2004.
În baza Hotărârii asociatului unic al SC SRL, pârâta, din 3.09.2004 și a Actului adițional la actului constitutiv al acesteia autentificat prin Încheierea nr.3306/3. 09.2004 s-a încheiat, între asociații și Contractul de societate, autentificat prin Încheierea aceluiași birou notarial nr.3307/03.09.2004.
Prin modificarea actului constitutiv al acestei societăți a fost inclus în calitate de asociat dl., capitalul social al SC SRL fiind majorat cu suma de 2.000.000 lei până la valoarea de 4.000.000 lei, fiecare dintre cei doi asociați deținând câte 20 de părți sociale, respectiv 50 % din capitalul social.
S-a reținut de către prima instanță că la data achiziționării imobilului mai sus menționat pârâta, în calitate de administrator și unic asociat al SC SRL nu deținea întreaga sumă ce trebuia plătită pentru imobilul cumpărat.
Din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile martorilor audiați precum și din înscrisul de la fila 9 de la dosar s-a reținut că părțile, respectiv pârâta și numitul s-au înțeles să participe fiecare, în mod egal, adică în procent de 33 % la cumpărarea imobilului dar și să administreze împreună activitatea societății legată de amenajarea imobilului cumpărat în scop comercial.
În acest sens s-au apreciat a fi relevante actele și faptele săvârșite împreună ori în numele celorlalți asociați de către fiecare din cele două părți, respectiv de către reclamantă împreună ori în numele pârâtei cu știința ori cu concursul numitului.
Participarea activă a reclamantei, personal ori prin intermediul prietenului său, alături de ceilalți doi asociați: pârâta și, la luarea deciziilor și controlul asupra activităților SC SRL este reliefată de către martorii, angajata pârâtei între anii 2004 - 2006 ( filele 98 - 103), colegă a acestei pârâte în aceeași perioadă ( filele 104 - 109 ).
Tot astfel, s-au reținut declarațiile persoanelor care au prestat, în fapt, diverse lucrări de construcții ori reparații în favoarea pârâtei și care au remarcat prezența activă a reclamantei la luarea unor decizii ori la plata unor cheltuieli legate de plata contravalorii mesei muncitorilor ( martorul ori -), de asemenea, prezența prietenului reclamantei, numitul la un incident legat de vecinătatea cu SC SRL confirmat de martorul ( fila 205).
S-au relevat declarația martorului care, în calitate de administrator al SC SRL, a încheiat la data de 5.01.2006 un contract de prestări servicii contabile cu pârâta SC SRL, contract depus la filele 212 - 215 prezentând ștampila societății pârâte și semnătura reclamantei.
Conform acestei mărturii, în prezența pârâtei și a soției sale, reclamanta s-a prezentat ca și asociat în cadrul SC SRL, actele societății necesare întocmirii documentelor contabile fiind predate în mai multe rânduri martorului de către reclamantă.
Tot acest martor a confirmat și interesul reclamantei în legătură cu achitarea de către SC SRL a ratei lunare la creditul contractat de la Banca Transilvania, respectiv, faptul că aceasta îl consulta dacă mai era necesară depunerea unei sume suplimentare în măsura în care contravaloarea chiriei încasate din activitatea de închiriere a spațiului comercial nu era suficientă.
S-a apreciat în acest context că depunerea de către pârâtă a bilanțului la data de 31.12.2005 nu este de natură de a lipsi de relevanța probatorie declarația martorului sau înscrisul sus - menționat, în condițiile în care nu s-a făcut dovada încheierii unui contract exclusiv cu soția acestuia.
De asemenea, împrejurarea că documentele contabile sunt întocmite pe numele SC SRL sau buletinele de schimb valutar emise la 4.06.2004 de Banca Transilvania sunt pe numele pârâtei, asociat unic la acel moment, nu poate constitui o probă utilă în considerarea că sumele de bai aferente au fost avansate doar de această din urmă pârâtă, raportat și la celelalte probe testimoniale administrate.
Deși înscrisul de fila 9 fost contestat de către pârâta, Raportul de expertiză criminalistică nr.217/4.12.2007 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize criminalistice Cac oncluzionat că actul a fost posibil scris de această parte.
Acest înscris conține mențiuni privind numele părților respectiv "", "Spațiu " SRL și "" precum și date privind sume de bani reprezentând diverse cote procentuale exprimate sub forma " 8 % din 33 % / / 41%, respectiv " 25% ".
În ce privește valoarea lui probatorie, instanța a apreciat-o în măsura în care acest înscris se coroborează cu ansamblul probatoriu al cauzei.
Astfel, martorii și au învederat instanței că le-a fost adusă la cunoștință de către pârâta împrejurarea vânzării către reclamanta și a unei cote părți din spațiul comercial după o anumită perioadă de la achiziționarea acestuia.
Martora a indicat exact procentul de 8 % fără a putea preciza dacă aceasta reprezintă cotă parte din spațiu sau din capitalul social al SC SRL.
În concluzie, prin raportare la probele indicate s-a apreciat că între părți a existat o înțelegere privind transmiterea de către pârâtă în favoarea reclamantei a unui procent de 33 % din capitalul social deținut la SC SRL la momentul la care era unic asociat, în contul sumelor de bani cu care reclamanta a participat la dobândirea imobilului cumpărat de la SC SA, singurul activ, de altfel, al societății și, ulterior, după ce a devenit în mod oficial asociat al SC SRL, nu alt procent de 8 % din capitalul social deținut de către aceeași pârâtă.
Din înțelegerea inițială viza pentru fiecare din cei trei participanți un procent de 33 % prima instanță a reținut că prin Actul constitutiv și respectiv, Contractul de societate din 3.09.2004 numitul i s-a alocat 50 % din capitalul social astfel încât cele 41 de procente aferente reclamantei s-au dedus din cota de 50 % aferentă pârâtei.
Prin aceeași sentință au fost respinse o serie de excepții invocate de către pârâtă.
Astfel, s-a apreciat că neurmărindu-se revendicarea unei cote părți din capitalul social deținut de către asociatul, ci constatarea refuzului de realizare, în condițiile prevăzute de Legea Nr.31/1990 modificată, a cesiunii părților sociale convenită între cele două părți, instanța a apreciat ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
De asemenea, vizând constatarea existenței unui raport juridic între părți, în temeiul art.111 Cod pr.civilă, prin promovarea prezentei acțiuni, nu se poate reține argumentele pârâtelor în sensul nejustificării de către reclamantă a calității sale procesuale active și sub acest aspect, excepția sus menționată a fost respinsă.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii invocată la ultimul termen de judecată, aceasta nu a fost dezvoltată pentru a se putea aprecia în raport de care capăt de cerere a fost formulată, iar în cauză nici nu s-a ridicat problema vreunui termen de prescripție și, această excepție a fost respinsă în consecință.
S-a apreciat, de asemenea că în măsura în care, la momentul realizării înțelegerii de transmisiune a părților sociale reprezentând 33 % din capitalul social în favoarea reclamantei, persoană din afară societății, pârâta avea calitatea de asociat unic, această cesiune nu este supusă restricțiilor prevăzute de art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Având în vedere acceptarea tacită și de către asociatul a calității de asociat de fapt al reclamantei cu cota inițială de 33 % s-a apreciat că nu este afectat caracterul personal al societății nici în privința restului de 8 % din capitalul social dobândit ulterior de la pârâtă, când era oficial înregistrat ca asociat.
În condițiile în care capitalul social este expresia valorică a raporturilor asociaților, reclamanta deținând, în fapt, 41 % din acel capital iar spațiul cu contribuția reclamantei a intrat în patrimoniul societății ulterior constituirii acesteia instanța a apreciat ca nefondat capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de creanță al reclamantei asupra a 1/3 părți din suma introdusă în societate de pârâtă cu titlu de aport social.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâtele și SC SRL prin care solicită schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei precum și reclamanta prin care solicită schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii inclusiv a capătului de cerere privind constatarea unui drept de creanță al reclamantei de 1 /3 parte împotriva SC SRL cu privire la imobilul la a cărui cumpărare a participat și care în prezent este în patrimoniul societății.
Apelanta invocă atât motive de nelegalitate cât și motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Se invocă, în primul rând, necompetența materială a primei instanțe apreciindu-se, față de valoarea pretențiilor formulate, de sub 100.000 lei, ca fiind competentă judecătoria, excepție ce urmează a fi respinsă dat fiind că prin promovarea acțiunii reclamanta tinde în primul rând la dobândirea calității de asociat în cadrul unei societăți comerciale prin dobândirea unei cote părți din acțiunile pârâtei, aspect prin excelență comercial, reglementat în mod special de legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, de competența tribunalului în primă instanță.
În al doilea rând, sunt invocate o serie de aspecte apreciate ca fiind de nelegalitate, în realitate, însă, o serie de critici privitoare la greșita aplicare în cauză a unor dispoziții privind contractul de cesiune de părți sociale, aportul asociaților, transmiterea dreptului de proprietate asupra părților sociale ori modificarea actului constitutiv.
Se susține, prin urmare, că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art.1295 cod civil pentru a fi în prezența unei vânzări de părți sociale; că părțile sociale ale unei societăți comerciale sunt indivizibile și prin urmare, nu putea exista un acord al părților de vânzare a 16,4 părți sociale; că nu a fost stabilită data încheierii presupusului acord de cesiune de părți sociale; că nu se poate pronunța în cauză o hotărâre care să țină loc de contract de cesiune de părți sociale.
Cu privire la presupusul aport al reclamantei constând în sumele de bani plătite de reclamantă se invocă inexistența acesteia de vreme ce nu apare ca fiind înregistrat în evidențele societății.
Legat de presupusa transmisiune a părților sociale din proprietatea pârâtei în aceea a reclamantei sunt invocate dispozițiile art.202 alin.2 din legea nr.31/1990 potrivit cărora transmiterea părților sociale către persoane din afara societății este posibilă doar în condițiile în care a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, lucru neîndeplinit în cauză în condițiile în care pe lângă SC SRL cuprinde, începând cu 3.09.2004 atât pe pârâtă cât și pe numitul, fiecare cu un procent de 50 % și care nu au consimțit la un astfel de acord.
Pe aceeași linie se susține că prin admiterea participării reclamantei la capitalul social cu procentul indicat prin hotărârea primei instanțe se ajunge la modificarea capitalului social al SC SRL împotriva dispozițiilor art.204 alin.1 din Legea nr.31/1990 care prevăd, eventuale, astfel de modificări doar prin hotărâre a adunării generale și prin hotărâre judecătorească pronunțată în condițiile art.223 alin.3 și art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990, ceea ce nu este cazul în speță.
Aceeași apelantă invocă și motive de netemeinicie respectiv, faptul că din probele administrate în cauză nu se poate deduce existența vreunei transmisiuni de părți sociale dinspre pârâta înspre reclamantă.
În concret, se învederează că din declarațiile martorilor, -, ori nu se poate deduce natura relațiilor existente între părți și nici din declarațiile martorilor ori, aflate în relații de prietenie cu pârâta nu se poate deduce existența unor relații de conlucrare ori colaborare a reclamantei la administrarea ori controlul sau conducerea SC SRL.
În legătură cu înscrisul cu privire la care s-a efectuat raportul de expertiză și pe baza căruia s-a reținut că reclamanta a dobândit o cotă de 33 % plus încă 8 % din capitalul social al societății, se susține că nu conține niciuna din mențiunile la care face referire instanța, un atare înscris putând fi cel de la fila 9 din dosar care, însă este scris în întregime de reclamantă fără valoare probatorie în dosar. Înscrisul expertizat se află la fila 87 fără relevanță în ce privește starea de fapt reținută de instanță.
În apelul său SC SRL invocă lipsa calității sale pasive față de împrejurarea că, pe de o parte apare ca o terță persoană în legătură cu eventuala transmisiune a unor părți sociale de la pârâta la reclamantă iar pe de altă parte se apreciază că reclamanta nu a participat cu nimic la constituirea capitalului social al societății.
Cât privește acest ultim capăt de cerere, prin care se solicită de către reclamantă un drept de creanță de 33 % din valoarea imobilului achiziționat de SC SRL se apreciază ca inadmisibil în condițiile nerespectării procedurii prealabile prevăzută de art.720 indice 1 Cod pr.civilă.
Se invocă inclusiv o " plus petita " în condițiile în care instanța a dispus către ORC A efectuarea cuvenitelor mențiuni, potrivit dispozițiilor societății, în condițiile în care ORC nu a fost parte în proces.
În același context al lipsei calității procesuale sunt contestate inclusiv cheltuielile de judecată care nu ar fi trebuit stabilite inclusiv în sarcina sa întrucât,așa cum a arătat, admiterea capetelor 1 și 2 din acțiune nu s-a făcut împotriva sa iar capătul 3 de cerere a fost respins.
În susținerea apelului său reclamanta apreciază că se impunea a fi constatat inclusiv un drept de creanță al său cu privire la 33 % din valoarea imobilului achiziționat de la SC SRL cu banii pe care i-a dat pârâtei. Se apreciază că soluția primei instanțe de respingere a acestui capăt de cerere provine din confuzia pe care aceasta o face atunci când pune semnul egalității între calitatea de asociat și cea de creditor al societății, calități care sunt total diferite și izvor juridic diferit: pentru prima calitate izvorul este convenția de societate și pentru cea de-a doua convenția de credit.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Așa cum însăși pârâta recunoaște prin interogatoriul luat în cauză, la momentul cumpărării imobilului situat în A I,str. - nr.25, aceasta nu avea banii necesari astfel încât în mod întemeiat a reținut prima instanță că, singură pârâta nu putut cumpăra respectivul imobil.
Cum totuși, respectivul imobil a fost cumpărat, fiind plătită în avans, suma de 320.000.000 lei ( ROL) apare ca verosimilă susținerea reclamantei de a fi împrumutat pe pârâtă cu această sumă chiar dacă plata avansului s-a făcut de către pârâta prin SC SRL unde figura ca unic administrator.
La dobândirea imobilului a mai participat cu bani și numitul, fără a putea fi exact determinată suma cu care a participat dar și SC SRL cu un împrumut contractat de la Banca Transilvania SA A
În același timp s-a dovedit în cauză că cele trei persoane: reclamanta, pârâta și numitul, între care, în numele reclamantei a mai participat și numitul - prietenul acesteia, se comportau ca adevărați asociați în cadrul SC SRL participând în mod efectiv la viața și administrarea societății, în special în legătură cu amenajarea și punerea în funcțiune a imobilului cumpărat în condițiile mai sus menționate, situație care, parțial s-a concretizat printr-un act adițional ( Încheierea nr.3307/3.09.2006) prin care numitul a fost primit în societate de către numita, fiecare cu câte 50 %.
Faptul că reclamanta nu a fost primită, în aceleași condiții, în societate se poate datora, așa cum se susține, unei incompatibilități datorate calității sale de funcționar public.
Acest refuz nu pate fi însă apreciat ca justificat astfel încât, în mod întemeiat prima instanță i-a recunoscut și reclamantei un statut de asociat în cadrul SC SRL, alături de ceilalți doi asociați cu un procent egal, de 33 % pentru fiecare ( la procentul reclamantei fiind ulterior adăugat încă 8 % dobândit din cota parte a pârâtei ), în cauză operând o substituire de către instanță a consimțământului celor doi asociați.
În acest context, nu poate fi primită apărarea pârâților, și care constituie fundamentul motivelor de apel, în sensul că a recunoaște în prezentul calitatea de asociat în favoarea reclamantei ar însemna o înfrângere a condiției de " afectio societatis" care trebuie să existe între asociații unei societăți de persoane.
În realitate, această condiție se apreciază la momentul dobândirii calității și nu ulterior. Or, cu privire acel moment din declarațiile martorilor coroborate cu înscrisurile administrate în cauză, rezultă cu evidență că, între reclamantă și pârâta a existat o colaborare atât cu privire la dobândirea imobilului cât și cu privire la derularea împreună a activității în legătură cu acest bun, singurul de altfel, în patrimoniul societății, această stare de fapt trebuind să fie adusă de pârâtă la cunoștința asociatului și nu de către reclamantă.
În ce privește înscrisurile de la dosar contestate de către apelanți, așa cum rezultă din sentința apelată, acestea au fost reținute de către prima instanță prin coroborare cu celelalte probe administrate, cu martorii audiați, de unde se desprinde cu evidență că între reclamantă și pârâtă a existat o colaborare specifică derulării împreună a unei activități comerciale prin SC SRL, acestea fiind, de altfel, de dinainte asociate într-o altă societate respectiv, SC SRL. Martorii audiați în cauză au dovedit că reclamanta, personal sau prin intermediul prietenului său - numitul - avea, alături de ceilalți asociați, putere de decizie, ca un veritabil asociat, participând la derularea operațiunilor legate de investiție, atât cu operațiuni legate de administrare cât și de plata lucrărilor, semnând la un moment dat inclusiv contractul de la fila 215.
Față de toate aceste considerente apelul pârâților și SC SRL se apreciază ca nefondat urmând a fi respins ca atare.
În același timp se va respinge și apelul reclamantei care solicită a se reține, pe lângă calitatea de asociat în cadrul SC SRL și calitatea de creditor pentru un procent de 33 % din imobilul achiziționat în condițiile mai sus menționate.
În mod întemeiat a reținut prima instanță că prin suma aferentă imobilului achiziționat reclamanta nu putea dobândi atât calitatea de asociat cât și aceea de creditor asupra imobilului în acest caz calitatea de asociat s-ar fi dobândit cu titlu gratuit, ceea ce nu a fost în intenția acesteia. Cum imobilul cumpărat a intrat în patrimoniul societății, drepturile reclamantei, cât și ale celorlalți doi asociați, de altfel, se apreciază, în orice moment, prin raportare la patrimoniul soc ietății, deci inclusiv, la imobilul achiziționat, pe baza cotelor deținute în capitalul social.
Așa fiind, și acest apel se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta și de către pârâtele și SC SRL A I împotriva sentinței nr.15/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.K/ 25.09.2008
Ex.- 5
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
