Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 104A
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: dr. - -
Judecător: dr. - -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului Comercial declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA B, cu sediul în mun.B,-, împotriva sentinței nr.277/09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în mun.B, nr.57,.4 bis,.3,.27, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.11.2008, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea cauzei la data de 13.11.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.4822/19.08.1999 a chemat în judecată pârâta Administrația Zonei Libere B solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că încheierea contractului de management nr.2940/AN/1997 modificat prin act adițional nr.2538/AN/1996 și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.3284/1995 a fost întreruptă de numiții și în mod unilateral la data de 7.01.1997 fără acordul reclamantului din cauze străine de activitatea și responsabilitatea acestuia și fără acordul său, să se constate că în ceea ce privește pe reclamant, contractul de management pentru funcția de manager general a rămas valabil, încetând la data de 1.06.1999 la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
A solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3850 lei reprezentând despăgubiri pentru faptul că a fost împuternicit să exercite funcția de manager general până la expirarea mandatului respectiv pentru perioada 7.01.1997 - 31.05.1997 majorată datorită negocierilor salariale a sporului datorat inflației și vechimii în muncă.
În motivare a precizat că a susținut concurs pentru postul de manager general și a fost încadrat în această funcție prin contractul nr.2940/AN/1998 modificat prin actul adițional nr.2538/AN/1996 înregistrată la. sub nr.3284/1995 pentru perioada 1.06.1997 - 1.06.1999.
Din echipa managerială mai făceau parte un manager tehnic și un manager economic. Datorită dificultăților și al dotărilor regimului de zonă liberă nu a mai putut fi atins imediat la indicatorii optimi.
Ceilalți doi manageri au cerut în scris ministrului încetarea contractului la data de 7.01.1997 susținând că nu există consens în cadrul echipei manageriale. Deși au invocat acordul, reclamantul arată că nu și- dat consimțământul la cererea acestora.
Prin ordinul nr.2/6.01.1997 s-a dispus numirea cu delegație a unui director general și acest lucru a fost interpretat ca revocare mandatului său.
Consideră că demisia celor doi manageri nu are efect asupra mandatului managerului general și că numirea în funcție noului manager cu delegație s-a făcut la o dată la care demisia celor doi manageri (tehnic și economic) nu-și producea efectul.
Prin decizia civilă nr. 697/27.09.2000 a Tribunalului Brăilas -a radiat mențiunea din carnetul de muncă al reclamantului cu privire la revocarea sa din funcția de manager.
Pensionarea s-a dispus prin decizia nr.1/14.05.1997 iar prin decizia nr.33/R/14.04.1998 a Curții de APEL GALAȚIa fost anulată.
Prin întâmpinare pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive deoarece pentru capătul unu din cerere trebuiau citați ceilalți doi manageri iar pentru capătul doi și trei din cerere se impunea citarea Ministerului Transporturilor.
Pe fondul cauzei s-a precizat că la concursul organizat pentru desemnarea managerului s-au prezentat șapte persoane iar contractul a fost încheiat cu o echipă compusă din trei persoane.
Contractul a încetat la data de 7.01.1997 prin acordul părților întemeiat pe cererile formulate de ceilalți doi membri ai echipei manageriale.
În ceea ce privește cheltuielile solicitate nu pot fi acordate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Prin sentința comercială nr.358/19.04.2004 s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Prin decizia nr.915/R/14.XII.2004 a Curții de APEL GALAȚIa fost admis recursul reclamantului, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
La termenul din 24.07.2006 pârâta renunțat la excepția invocată arătând că înțelege să ridice excepția autorității de lucru judecat prin prisma existenței deciziei civile nr.1512/R/23.2003 a Curții de APEL GALAȚI.
Prin sentința nr.424/com./7 2006 Tribunalului Brăila au fost respinse ca nefondate primele două capete de cerere din acțiune iar pentru al treilea capăt de cerere s- constatat că exista autoritate de lucru judecat.
Prin decizia nr.24/A/6 martie 2002 Curții de APEL GALAȚIa fost admis apelul declarat de, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila.
S-a reținut că instanța de fond a acordat valoare probatorie numai adresei nr.23/8.01.1999 emisă de Ministerul Transporturilor prin care s-a comunicat pârâtei faptul că a încetat contractul de manageriat și s-a emis Decizia nr.1/14.01.1997 prin care reclamantul era pensionat pentru limita de vârstă.
Nu s-au avut în vedere Decizia civilă nr.433/R/14.04.1998 a Curții de APEL GALAȚI, sentința civilă nr. 1408/2002 a Tribunalului Brăila irevocabilă prin decizia nr.337/R/10.04.2003 a Curții de APEL GALAȚI relevantă în cauză nu a oferit puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.2510/4.04.2002 a Judecătoriei Brăila în ceea ce privește cererea privind acordarea despăgubirilor.
Prin sentința nr.277/2008 a Tribunalului Brăilaa fost admisă ca fondată acțiunea majorată, formulată de către reclamantul domiciliat în B, nr.57,.4 bis,.3,.27 și pârâta Administrația Zonei Libere B cu sediul în B-.
S-a constatat că executarea contractului de management nr.2940/AN/1995 modificat prin actul adițional nr.2538/AN/1936, înregistrat la. sub nr.3284/1995 a încetat la data de 7.01.1997 fără acordul reclamantului și din cauze străine de activitatea și responsabilitatea acestuia.
Constată că în perioada 7.01.1997 - 1.06.1999 contractul de management a rămas valabil în ceea ce-l privește pe reclamant.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 106.947 lei reprezentând despăgubiri.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtei și la plata sumei de 4349 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că între pârâtă reprezentată de Ministerul Transporturilor și reclamant împreună cu numiții și s- încheiat contractul de management pe durată de 4 ani începând cu data de 1.06.1995 - 1.06.1999, avizul nr.2940//1995 modificat prin actul adițional 2538//1996 și înregistrat la. sub nr.3284/1995.
Echipa managerială a fost desemnată dintr-un număr de 5 persoane care au susținut concurs în acest sens.
Prin cererea nr.32/TB/7.01.1997 ceilalți membri ai echipei manageriale au solicitat încetarea contractului de management întrucât lipsea concursul în cadrul echipei manageriale.
Prin această cerere solicitau să-și mențină în continuare funcțiile de conducere avute anterior susținând că prin activitatea desfășurată nu au adus prejudicii pârâtei, au reușit să facă să funcționeze zona liberă și criteriile de performanță au fost realizate și depășite.
Ministerul Transporturilor prin adresa nr.23/49/8.01.1997 a adus la cunoștința pârâtei că începând cu data de 7 ianuarie 1997 contractul de management nr.2940/AN/2.08.1995 își încetează valabilitatea conform art. x pct.1 lit.
Prin Ordinul nr.2/6.01.1997 al Ministerului Transporturilor începând cu data de 7.01.1997 a fost numit în funcția de director general cu delegație numitul.
Prin decizia nr.1/14.01.1997 emisă de pârâta s-a dispus ca pentru perioada 7 ian.1997-15 ian.1997 reclamantul să fie încadrat în funcția de șef serviciu exploatare și începând cu data de 15 ian.1997 este pensionat pentru limită de vârstă.
Prin Decizia nr.433/R/14 apr.1998 emisă de Curtea de APEL GALAȚIs -a anulat decizia nr.1 din 14 ian.1997.
In consecință înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului poz.62 și 63 au rămas fără suport legal.
Prin sentința civilă nr.697/27.09.2000 a Tribunalului Brăilas -a dispus radierea mențiunii de la poziția 66 din carnetul de muncă al reclamantului unde se menționa revocarea din funcția de manager general.
Potrivit art.X lit. din Contractul de management acesta încetează prin acordul părților.
Se constată că reclamantul nu și-a exprimat acordul la încetarea contractului de management deoarece nu a achiesat la cererea celorlalți 2 manageri și aceasta nu putea produce efecte în privința lui.
In consecință urmează a se constata că executarea contractului de management a încetat fără acordul părților în condiții care contravin dispozițiilor art.X pct.1 lit.d din Contractul de management.
Față de aceste considerente urmează a se constata că executarea contract ului de management a încetat fără acordul reclamantului independent de cauze ce țineau de activitatea și responsabilitatea acestuia.
Deoarece așa cum s-a arătat mai sus prin sentința nr.697/2000 a Tribunalului Brăilas -a dispus radierea mențiunii privind revocarea reclamantului din funcția de manager general, urmează a constata că în ceea ce-l privește pe reclamant contractul de management a rămas valabil până la data de 1.06.1996, dată pentru care a fost încheiat.
Referitor la ultimul capăt de cerere din expertiza contabilă efectuată în cauză și la care nu s-au formulat obiecțiuni rezultă că drepturile bănești cuvenite reclamantului conform contractului de management și actualizate cu indicele de inflație sunt în cuantum de 106.947 lei.
Reclamantul și-a majorat obiectul cererii conform art.132 Cod procedură civilă până la suma rezultată din raportul de expertiză.
Intrucât cererea pentru acordarea despăgubirilor este una subsidiară și pentru că anterior s-a reținut că în ceea ce-l privește pe reclamant contractul de management a continuat până la data de 1.06.1996, instanța va admite și cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor la suma stabilită în expertiză.
Cererea pentru acordarea despăgubirilor a fost considerată subsidiară și în raport cu împrejurarea că anterior s-a reținut că în ceea ce-l privește pe reclamant contractul de management continuat până la data de 1.06.1996 a fost admisă cererea privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în limita sumei menționată prin expertiza efectuată în cauza de față.
Cheltuielile de judecată au fost nedatorate, nerespectându-se disp.art.274 proc.civ.
Împotriva menționatei sentințe a declarat apel "Administrația Zonei Libere B", criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Nu s-a avut în vedere că cei trei manageri desemnați în urma promovării concursului aveau o răspundere solidară în îndeplinirea mandatului comercial primit urmare a încheierii contractului de manageriat.
În urma unor neînțelegeri doi din membrii echipei manageriale și-au manifestat voința de a înceta mandatul primit de echipa din care făceau parte, aceștia și-au manifestat voința de a înceta mandatul primit de echipa din care făceau parte, solicitând încadrarea pe posturile avute anterior conform art. XII al. 2 din Contract și art.20 din Legea 66/1993 privind Contractul de management.
Intimatul nu a formulat o astfel de solicitare de menținere pe post sau de trecere pe un alt post corespunzător studiilor sale.
În aceste condiții postul de director general deținut de intimat a rămas vacant Ministerul Transporturilor prin Ordinul nr.2/6.01.1997 a desemnat pe ca director al regiei și prin Ordinul nr.9/10.01.1997 (fila 59 dosar nr.4822/1999) a fost numit noul Consiliu de Administrație al regiei din care nu făcea parte intimatul.
Regia a pus în aplicare cele două ordine neavând culpă pentru salariile aferente funcției de director general pe care intimatul ar fi trebuit să le încaseze în perioada 7.01.1997 - 01.06.1999, dacă nu ar fi încetat mandatul echipei manageriale.
Chiar dacă nu s-ar considera că mandatul a încetat prin renunțare și în privința directorului general, aceasta cu emiterea Ordinului nr.2/1997 și a Ordinului nr.9/1997 de către Ministerul Transporturilor, acesta este revocat conform art.1555 cod civil care prevede că numirea unui nou mandatar pentru aceeași afacere cuprinde în sine revocarea mandatului anterior.
Nu s-a observat că în conformitate cu art.389 alin.2 și 3 din Codul comercial care prevăd că dacă prin act se declară că mandatarii trebuie să lucreze împreună cu mandatul nu este primit de toți acei care acceptă îndeplinirea o pot face legal numai dacă constituie majoritatea.
În caz contrar nu sunt autorizați a-l îndeplini.
Obligarea de a lucra împreună revenea atât din contractul de management cât și din prevederile HG263/1994, deci era vorba de un mandat colectiv.
Ori majoritatea membrilor din echipă au refuzat executarea mandatului colectiv, numai intimatul dorind menținerea acestuia, odată cu depunerea cererii de încetare a mandatului și cu acceptarea acestei solicitări de către Ministerul Transporturilor, mandatul echipei manageriale a încetat, salariul intimatului fiind neplătit.
În cauză nu este culpă, pentru că apelanta să fie obligată la plata de despăgubiri către intimatul fiind evidentă neîndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale pentru acesta.
Apelul de față este fondat.
Mandatul comercial este un contract încheiat de către părțiintuitu personaeavând la bază recunoașterea reciprocă între părți.
Odată cu depunerea cererii de încetare a mandatului și acceptarea acestei solicitări de către Ministerul Transporturilor, mandatul echipei manageriale a încetat.
Lipsa concursului muncii în echipă fiind cauza determinantă în încetarea mandatului comercial în discuție solicitată de doi din membrii echipei manageriale constituie majoritatea la care se referă art.389 alin.2 și 3 din Codul comercial, în situația mandatului (comun) colectiv încheiat de către aceștia și a cărui conturare nu putea fi stabilită singular de, în calitatea sa de director general.
În mod corect prin Ordinul nr.2/6.01.1997 emis de către Ministerul Transporturilor începând cu data de 7.01.1997, a fost numit în funcția de director general cu delegație o altă persoană,.
Prin Ordinul nr.9/10.01.1997 fila 59 dosar 4822/1999 Ministerul Transporturilor în calitate de titular al apelantei a procedat legal desemnând noul consiliu de administrație al regiei din care nu făcea parte intimatul-reclamant pentru care contractul de management încetase la 7.01.1997, dată care vizează echipa managerială care a acceptat prin doi membri ai acesteia din totalul de trei membri să nu mai continue activitatea.
Obligația de a lucra împreună în consens revenea intimatului-reclamant prin acceptarea mandatului colectiv în discuție în egală măsură cu ceilalți doi membri ai echipei, și consecințele contrării se răsfrâng asupra tuturor.
În condițiile în care majoritatea membrilor echipe care nu a acceptat mandatul managerial refuzându-l, nu se poate reține că intimatul-reclamant dorind controlul, pentru acesta ar exista alte efecte juridice conform disp.art.389 alin.2 și 3 din Codul comercial, sub pretextul lipsei culpei în situația creată.
Cei trei manageri desemnați după promovarea concursului este de necontestat că aveau o răspundere solidară în îndeplinirea mandatului comercial primit, urmare încheierii contractului de management colectiv.
Or, majoritatea membrilor echipei au solicitat încetarea mandatului managerial colectiv, solicitare acceptată de către Ministerul Transporturilor începând cu data de 7.01.1997, ceea ce este hotărâtor în cauza de față
Deși era evidentă neîndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale pentru apelantă în absența culpei sale, nu putea fi obligată la plată cum s-a procedat nelegal.
Instanța a dispus obligarea greșit la plata unor despăgubiri și cheltuieli de judecată nedatorate cu susținere necorespunzătoare, contrară probelor și dispozițiilor legale.
La data acceptării mandatului comercial colectiv de către membrii echipei manageriale se prezumă că aceștia se cunoșteau și aveau susținere reciprocă în buna colaborare în executarea sarcinilor care le reveneau și de asemeni apreciau pozitiv competența profesională a fiecăruia, contractul fiind un contract cu titlu personal. Lipsa consensului în executarea mandatului se răsfrânge deopotrivă asupra tuturor membrilor echipei manageriale și nu creează intimatului-reclamant dreptul la plata unor despăgubiri acordate greșit de către instanța de fond.
În conformitate cu disp.art.289 și următoarele apelul de față rezultă că este fondat urmând a fi admis cu consecința schimbării în conformitate a sentinței nr.277/2008 a Tribunalului Brăila și respingerea acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA B, cu sediul în mun.B,-, împotriva sentinței nr.277/09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința nr.277/09.07.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure - - | JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
11 2008/4 ex
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
